Dar intre timp ce se intamplase? Cand a intrat paracliserul in katholikon sa aprinda candelele a aflat pe tanar plin de apa si cu piatra legata de gat. Inspaimantandu-se, a chemat pe staret care l-a intrebat pe tanar de cele intamplate. Atunci tanarul cu lacrimi in ochi a spus: „Dupa ce le-am aratat parintilor comoara si au luat-o, mi-au legat aceasta piatra de gat si m-au aruncat in mare. Neavand nici o nadejde de scapare am strigat catre Dumnezeu si catre Maica Lui cea Preasfanta. Atunci am vazut doi tineri luminosi, in care am recunoscut pe Sfantul Arhanghel Mihail si ingerul meu pazitor, care mi-au zis sa nu-mi fie frica si, apucandu-ma cu mainile lor, intr-o clipeala de ochi m-am aflat aici, in Sfantul Altar". Auzind toate acestea, staretul a poruncit calugarilor sa pastreze in taina cele intamplate, pana vor veni cei doi calugari. Deci, ajungand ei in manastire, fara sa stie nimic de cele intamplate, s-au dus la staret si i-au spus ca tanarul acela a fost un mincinos. Atunci staretul, vazand viclenia si impietrirea lor, i-a luat si i-a dus in biserica unde era adunata toata obstea si, aratandu-le pe tanar. Cand au vazut pe tanar, cei doi au ramas fara de glas. Dupa ce i-a mustrat bine, a trimis pe oarecare din frati impreuna cu ei sa aduca comoara pe care o ascunsesera nu departe de manastire. Apoi pe cei doi, pentru rautatea lor, i-a trimis din manastire la o chilie din apropiere unde s-au pocait pentru pacatul lor pana la sfarsitul vietii. Piatra de care a fost legat tanarul si aruncat in mare se pastreaza si astazi la Manastirea Dohiariu din Sfantul Munte Athos. Se spune ca la inceput, manastirea a fost inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, dar datorita multor minuni facute de Sfintii Arhangheli, parintii manastirii i-au schimbat praznuirea, cinstindu-i pe acestia.
🙏 SOMN USOR si Sfantul Arhanghel Milhail sa-ti fie, Inger tare pazitor!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🔔
Preot Ioan 🔔
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.