"Măi creștinilor, mergeți cu bine și să nu vă despărțiți niciodată de Hristos, orice ar fi!"
Ieroschimonahul Simeon Zaharia, la cei 95 de ani ai săi, rămăsese o mână de om. În martie anul acesta, când am trecut pe la Sihăstria, loc unde poposim mereu cu o bucurie imensă si căruia îi purtăm permanemt dor, l-am zărit într-un pridvor al unui corp de chilii.
Îl mai văzusem în Cimitirul cu Sfinți de la Sihăstria în 2021, când mergând încet, în baston, se oprea în dreptul fiecărui rând de Cruci și cred că se ruga. La părintele Ilie Cleopa a poposit mai mult si a mângâiat Crucea. Apoi s-a așezat pe una dintre băncile acelea din cimitirul de la Sihăstria, de pe care nu îti mai vine să te ridici.
Atunci am aflat că fusese duhovnicul Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei. Dacă a mințit cine ne-a spus, mint si eu. Deși nu cred.
Acum, în martie, stătea cuminte pe un scaun mic, foarte mic, la aer, în pridvor si spunea Rugaciunea Inimii, că avea metaniile în mână și număra bob cu bob; lângă Sfinția sa - un ucenic care îl îngrijea, citea la Psaltire.
Deși se împuținase rău, nu puteai să îti iei ochii de la Sfinția sa, era imens.
Era dintre acei călugări bătrâni în fața căruia te aruncai în genunchi si începeai să plângi. Asa cum și în fața părintelui Iulian Prodromitul, din Sfântul Munte, plecat anul trecut la Domnul se aruncau oamenii si îi îmbrățisau picioarele plângând.
Părintele Simeon, alături de părintele Iulian, a avut ascultare să plece în Sfântul Munte în 1977, când o pleiadă de călugări a plecat cu acordul lui Ceaușescu, ca să salveze măcar schitul Prodromu din mâinile grecilor. Că nu mai avea schitul viețuitori si atâta așteptau grecii.
Când l-am zărit în pridvorul corpului de chilii amplasat cel mai aproape de cimitir, la fel si noi: am căzut în genunchi si i-am cerut binecuvântare. De data aceasta, nu i-am mai cerut cuvant de folos. Dar ne-a dat Sfinția Sa. Binecuvântare si cuvânt de folos.
Binecuvântare cu mânuța aceea ca de copil, dar care a apăsat cu o putere ireală pe capul meu, mi-a coborât dragostea sa de aproape-sfânt până în adâncul sufletului. M-a cutremurat...nu stiu de fapt să descriu ce se simte în astfel de situații. Cred că o iubire infinită de toți oamenii, care unește Cerul cu Pământul. Oamenii aceștia știu iubi așa cum ne-a învățat Hristos.
Si cuvânt de folos atâta:"Măi creștinilor, mergeți cu bine și să nu vă despărțiți niciodată de Hristos orice ar fi! Mergeți cu bine și să îl păstrați mereu pe Dumnezeu în inimă! Mergeți cu bine!..." Si apoi a început să spună iar Rugăciunea inimii și să numere bob cu bob metaniile.
Când a zis "Mergeti cu bine", nu cred că s-a referit doar la drumul pe care îl aveam de parcurs până acasă. Ci la calea vieții noastre.
A murit părintele Simeon Zaharia
Ieroschimonahul Simeon Zaharia de la Mănăstirea Sihăstria s-a stins din viață pe 2 septembrie 2023. Era unul dintre cei mai iubiți duhovnici de la noi din țară.
S-a născut la 16 martie 1928, în comuna Mogoșești din județul Iași, din părinții Iancu și Rozalia. A intrat în viața monahală de la o vârstă fragedă. La doar 26 de ani, pe 18 februarie 1954, a intrat în Mănăstirea Sihăstria, acolo unde a fost călugărit la 5 iunie 1955, cu numele de la Serapion. A urmat acolo Școala monahală, între 1954 și 1956.
“La 16 mai 1956 a fost trimis la Mănăstirea Putna, împreună cu alți 14 părinți din Sihăstria și cu încă șapte din Mănăstirea Slatina, printre care și Arhim. Cleopa Ilie, pentru revigorarea vieții monahale de acolo.
Dumnezeu să îl așeze cu Sfinții!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.