Panza de paianjen...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Se spune că odată o femeie a fost urmărită printr-o pădure de niște tâlhari care voiau s-o jefuiască. Femeia a intrat iute într-o mică peșteră, pe care a gasit-o în calea ei, cu speranța de a nu fi găsită. Infractorii o căutau cu insistență prin tufele din preajma peșterii. Ea le auzea vocile și pașii, și cu puținele puteri pe care le mai avea și cu multă spaimă se ruga:
,,Dumnezeule, Mare și Atotputernic , pune-i pe îngerii Tăi să acopere intrarea peșterii acesteia, ca să nu mă găsească."
În acel moment, îi auzi pe bărbați apropiindu-se și mai mult de peșteră și văzu cum un păianjen mic tocmai începu să-şi țeasă o pânză la intrare. Femeia privea cu respirația tăiată și înălță o altă rugăciune, de data aceasta mai insistentă:
,,Doamne, Ți-am cerut îngeri apărători, nu un biet păianjen. Te rog, cu mâna Ta puternică pune un zid la intrare, astfel încât oamenii aceștia răi să nu poată intra și să mă omoare!" Deschise ochii, așteptând să vadă zidul de piatră blocând intrarea, dar tot ce văzu era micul păianjen care se învârtea de zor pe panza lui. Răufăcătorii ajunseseră atât de aproape de gura peșterii, încât femeia se simțea pierdută și își aștepta deja sfârșitul. Când aceia erau deja în fața peșterii, păianjenul isprăvise de acoperit intrarea. Ea, ghemuită într-un colţ, tremurând cu capul acoperit de brațe, auzi conversația dintre ei :
,,Să căutăm în această peșteră"
Inutil, răspunse un altul dintre ei. Uite, la intrare este o pânză de păianjen! Era imposibil să fi intrat fără s-o rupă. Hai, să mergem mai departe ..."
___________________
MEDITAȚIE :
Cerem de la Dumnezeu lucruri care din perspectiva noastră sunt ceea ce credem că avem nevoie. Dumnezeu, însă, ne dă acele lucruri care, deși par mici uneori, ele pot deveni mari și importante.
Asta face diferența!
Noi cerem ziduri groase, vindecări rapide, bucurii mari, împliniri imediate ...
Dumnezeu, însă, ne-ar cere, dacă L-am auzi,să avem încredere în El și să lăsăm puterea Lui să lucreze și să facă așa încât, o fragilă pânză de păianjen să ne ofere o siguranță mai mare decât un zid.
Amintiți-vă mereu că Dumnezeu știe întotdeauna de ce avem nevoie cu adevărat și le va și împlini pe toate, dacă noi ne vom lăsa în voia Sa.
Om minunat,
ziua de azi cu bucurii să-ți fie,
și cu credința că Domnul
îți va trimite la nevoie,
un păianjen mic și ție.
Sfântul Mare Ierarh Nicolae
îți poate fi pildă și mărturie!