de Eliana Popa
Moșii si strămoșii mei
Și Apostolul Andrei
Mi-au lasat ca hrană vie,
Numai Sfânta Liturghie.
Mi-au sădit în suflet Rai
Și mi-au spus cu dulce grai
Să ma-nchin ca rob supus
Doar la Domnul Sfânt, Iisus.
În haina smereniei
Și a milosteniei
Cu puterea dragostei
Și cu mila Precestei.
Neam de-al lui Ștefan Cel Mare,
Nu de iude trădătoare,
Neam de sfinți ce-au fost mereu
Cinstitori de Dumnezeu.
Noi avem pe frunte pus
Mirul Domnului Iisus,
Avem Ruga, avem Crezul
Și Agheasma și Botezul
Avem rodul copt în vie
Pentru Sfânta Liturghie,
Grâul și frământătura
Din care facem prescura.
Avem semn al biruinței,
Sfânta Cruce-a suferinței,
Mucenici avem o oaste
În pamantul plin de moaște.
Iar când timpul va veni,
Doamne, Te-oi marturisi
Și te voi urma pe tine,
Brâncovene, Constantine!
N-am să vreau să mor vândut
Îngerului ce-a cazut,
Mai bine să mor ca tine
Mucenice, Constantine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.