Viața , patimile și cinstirea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

     Sfinţii sunt culmile cele mai strălucitoare ale obştii credincioşilor, care prin har şi vieţuire au atins desăvârşirea morală. Sfinţii sunt prietenii lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, cum spune Sfântul evanghelist Ioan: “Câţi L-au primit, Le-a dat puterea ca să fie fiii lui Dumnezeu, celor care cred în numele Lui” (Ioan 7.12). Cler şi popor, Biserica şi Stat, români şi străini cinstesc cu evlavie viaţa şi mai ales mucenicia Sfântului Ioan Cel Nou. Sfântul Ioan s-a născut în anul 1300, din părinţi creştini care i-au transmis de mic copil dragostea faţă de aproapele şi faţă de Dumnezeu. Localitatea sa de baştină este Trapezunt unde se îndeletnicea cu negoţul. Treburile sale negustoreşti îl sileau să plece din cetatea sa spre alte târguri şi cetăţi vânzând tot felul de mărfuri de provenienţă bizantină: icoane, cădelniţe, smirnă, brocarduri pentru ornate şi dvere şi cumpără: grâu, vite, miere şi multe alte roade ale pământului. Pleca astfel de la Constantinopol la Odessa  de la Caffa la Chilia şi Cetatea Albă ,acestea din urmă fiind adevărate antropozite ale întregii Moldove. Călătoriile sale se făceau pe malurile Marii Negre în scopul comerţului dar şi pentru provaduirea credinţei în Iisus Hristos.

Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă, acest râvnitor al Domnului a avut ca însoţitor pe corabie un negustor pe nume Reiz  care era de confesiune catolică. În călatorie cei doi se contraziceau de la religia lor, Ioan arătând  cu anumite argumente erorile fundamentale ale credinţei lui Reiz. Acesta a prins ură împotriva lui Ioan şi a vrut ca să se rezbune. Ajunşi la Cetatea Albă, negustorul catolic a mers la mai-marele cetăţii spunându-i că ştie pe cineva care ar vrea să se lepede de credinţa lui pentru a trece la religia tătarilor. Această veste l-a bucurat pe mai-marele cetăţii recompensându-l pe Reiz  cu mai multe daruri , poruncind să fie adus la el şi cel care vrea să se convertească. Ajuns în faţa mai-marelui cetăţii, Ioan este măguluit pentru credinţa lui şi este ademenit să intre în religia tătărască. Ioan înţelege ticăloşia negustorului Reiz şi refuză religia tătarilor arătând că este neputincioasă. Ridicându-şi ochii către cer îşi aduse aminte de vorbele Mântuitorului:”Când veţi fi aduşi în faţa împăraţilor şi a domnilor pentru Numele Meu să nu grijiţi mai înainte să grăiţi sau să răspundeţi în acel ceas; căci se va da vouă cuvânt căruia nu-i vor putea răspunde toţi cei ce se vor pune împotriva voastră”(Matei  10.19) Aprins de focul cel dinăuntru al mâniei şi neputând suferi împotrivirea, socotind că a fost jignit în mijlocul unei mulţimi mari, ordonă că acest “gheaur” să fie supus la cele mai groaznice chinuri, spre a-şi renega credinţa.
Mâinile adesea întinzându-şi către eparhul cetăţii zicea ”De ce te osteneşti, tu, cel ce nu ai ruşine? Că tu chinuindu-mă ,îmi faci mie haina luminoasă, şi moartea cunună a nemuririi. Socotesc chinurile flori cu bun miros şi vărsarea sângelui, scăldătoarea Botezului.”(Sfântul Ioan Cel Nou de la Suceava-Diacon Vasile M.Demciuc.) Dezbrăcat şi legat de coada unui cal, este târât pe străzile oraşului Cetatea Albă, în văzul întregii lumi, este lovit şi sfâşiat de pietrele caldarâmului. În cele din urmă unul dintre chinuitorii păgâni îi taie capul cu sabia fiind numai în vârstă de 30 de ani. Astfel prin moarte mucenicească, mărturisitorul Domnului a primit cununa cea neveştejită a slavei sfinţilor şi vrednicia de a fi unul dintre “casnicii” lui. Pentru a-şi exprima mânia faţă de negustorul Ioan păgânii nu au dat voie creştinilor să-i ia trupul şi să-l îngroape după datina creştină. Dumnezeu şi-a arătat adevărată sa dragoste faţă de Ioan deoarece a trimis trei îngeri să-i tămâieze trupul. În acel loc unde era mort Ioan se vedeau mulţime de făclii  arzând iar cei trei îngeri cu veşminte albe  

strălucitoare cântau cu dulceaţă cântări sfinte îngereşti. Un pagan văzând cele petrecute crezu că cei trei îngeri sunt trei preoţi care vor să-i ia trupul sfântului.A pus mâna pe arcul cu săgeţi şi a vrut să tragă în ei dar atunci mâinile i s-au lipit de arc şi nu a mai putut să le dezlipească până ce nu şi-a recunoscut vina. Auzind şi eparhul de cele întâmplate poruncii creştinilor să ia trupul sfântului şi să-l îngroape în cimitirul creştin din Cetatea Albă.

 După câteva zile ,vinovat în faţa conştiinţei sale de moartea mucenicului Ioan din Trapezunt, stăpânul corabiei, Reiz, cunoscând minunile făcute de  Sfântul Ioan, voi într-o noapte să dezgroape pe furiş sfintele moaşte ale martirului  şi să le ducă în ţara lui, pentru ca de revărsările minunilor de care auzise să se bucure conaţionalii săi, cu gând profitor de câştig material. În acelaşi ceas, sfantul Ioan s-a arătat preotului bisericii ortodoxe din Cetatea Albă, zicandu-i:”Scoală degrabă şi aleargă la biserică, că voiesc să mă fure” Şi îndată preotul a alergat la locul acela şi a aflat mormântul săpat, văzându-i fugind pe cei ce voiau să fure trupul sfântului. Apoi chemând  poporul cel drept ceredincios i-a spus cele ce se petrecuse şi cu toţii au dat slavă lui Dumnezeu. După aceea au pus moaştele  în sfântul altar, aproape de sfânta masă.

Aici sfintele lui moaşte au stat 70 de ani făcând mulţime de minuni şi de vindecări de boli. În anul 1402 pe data de 2 iunie  cinstitele moaşte au fost aduse cu alai mare de la Cetatea Albă la Suceava. Domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul sau Iosiv l-au întâmpinat cu tot norodul şi l-au aşezat în biserica Mirăuților. Cum au ajuns moaştele la Suceava? Putem citi cărţi, arhive şi documente din care aflăm că primul mitropolit al Moldovei  Iosif a fost mai întâi epicop în Cetatea Albă care cunoştea povestea Sfântului Ioan. Domnitorul Alexandru cel Bun l-a dorit pe Iosiv ca mitropolit. Călugării trimişi de la  Constantinopol şi de la Muntele Athos l-au găsit pe Iosiv ca fiind potrivit pentru a fi mitropolit al Moldovei. Alexandru cel Bun avea autoritatea asupra Cetăţii Albe. În anul 1386 Moldova controla Cetatea Albă şi braţul stâng al Nistrului umbrind puterea turco-tătară de pe malul drept.

 Deci Alexandru cel Bun avea autoritate ca să ia mostele sfântului Ioan la Suceava. În anul 1589 moaştele sfântului Ioan de la Suceava au fost strămutate din vechea biserică domnească în nouă catedrala zidită de Bogdan al III-lea unde se află până astăzi. După ce au stat un timp în Mitropolia din Iaşi , în anul 1686 moaştele sfântului Ioan cel Nou au fost luate de oastea poloneză a lui Ioan Sobieski, împreună cu evlaviosul mitropolit Dosoftei şi cu o mare parte din tezaurul ţării şi duse lângă Liov. După 97 de ani de înstrăinare, la 13 septembrie 1783 , sfintele moaşte au fost readuse cu mare cinste la Suceava şi s-au aşezat în vechea biserică domnească unde se află şi astăzi.

Pomenirea Sfântului Ioan se face la 2 şi la 24 iunie. Chipul sau apare prima dată pictat în pronaosul bisericii de la Dobrovat de lângă Iaşi, în 1529.Câţiva ani mai târziu în 1546 a fost zugrăvită viața şi pătimirea sa în 12 scene pe peretele de sud a bisericii mănăstirii Voroneţ, ctitoria lui Ştefan cel Mare. Scene asemănătoare apar şi pe pereţii catedralei episcopale din Român, în pridvorul închis al mănăstirii Suceviţa, ctitoria Movileștilor apar 14 scene din viaţă şi pătimirea sa.În  anul 1498 Ştefan cel Mare înalța turnul-clopotniţă al mănăstirii Bistriţa, turn al cărui prim etaj găzduieşte un paraclis închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

La propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 Februarie 1950, între sfinţii cu moaşte din România al cărui cult a fost generalizat în toată Biserica, a fost şi sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, înscriindu-se ca zi de pomenire   

dată martiriului, adică 2 Iunie. Generalizarea cultului s-a făcut în 1955. Este cinstit prin cântări şi imne liturgice. Primul cuvânt de laudă sau panegiric i-a fost închinat de Grigorie Țamblac intitulat : "Mucenicia Sfântului şi slăvitului mucenic Ioan cel Nou care a fost martirizat la Cetatea Albă", reeditat de Melchisedec  Ştefănescu în 1884. Un alt panegiric i-a dedicat mitropolitul Varlaam, iar Dosoftei, în "Viaţa şi petrecerea sfinţilor", îi închină un sinaxar (rezumat al vieţii).

 În volumul “Pateric românesc”al monahului Ioanichie Bălan sunt notate câteva dintre vindecările lui miraculoase. Una dintre ele s-a petrecut în anul 1960. O fetiţă oarbă a fost adusă de mătuşa ei la mănăstirea de la Suceava unde s-au rugat amândouă. Preoţii i-au făcut Sfântul Maslu şi au miruit-o la plecare. Femeia a fost uluită s-o audă pe micuţă că poate să vadă.

Încă un miracol s-a produs în 1969,când un bărbat cu braţele paralizate a îngenunchiat în fața raclei. A simţit apoi căldură şi furnicături în braţe. Sfântul îi redase bucuria de a merge. Dar câte minuni nu a săvârșit  Sfântul Ioan cel Nou, și ce noian de binefaceri au primit creștinii care i-au cerut ajutorul!

                                                         Ce spune tradiţia?

 

Era 2 iunie 1662 când cetatea Sucevei a fost asediată de tătari .Preoţii nu au putut mişca racla cu moaşte. Au rămas în jurul ei şi s-au rugat. Atunci o furtună a crescut apele râului Sucevei, oprind  astfel asediul. Minunea a făcut din sfânt ocrotitorul Moldovei. Şi pentru că s-a petrecut la 2 iunie, acesta zi a fost spre pomenirea sa.

Sărbătoarea hramului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava are loc, prin tradiţie, la 24 Iunie, având un profund caracter autohton ortodox. Miile de credincioşi, în frumosul port naţional, aduc spice de grâu, flori de câmp, crengi de tei şi de brad. Pelerinajul începe în dimineaţa zilei de 23 Iunie, când Sfintele Moaşte sunt scoase din biserică şi depuse pe un baldachin în curtea mănăstirii. Credincioşii se închină cu evlavie, iar seara se face slujba privegherii,  moaştele fiind veghiate toată noaptea. Dimineaţă se sfinţeşte aghiazmă, apoi se face Sfânta Liturghie arhierească de către Mitropolitul Moldovei şi Arhiepiscopul Sucevei, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi. Spre orele patru după amiază, Sfintele Moaşte sunt duse din nou în biserică, purtate pe mâini de maramureşeni, care 24 de ore veghează moaştele şi nu mănâncă nimic, conform unei tradiţii ancestrale.

Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, alături de cel al Sfintei Cuvioase Paraschiva de la Iaşi, constituie unul din cele mai importante sărbători religioase ale românilor din ţinutul Moldovei.

Apopei Roxana