"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Părinte
Teofil, ce ânseamnă să fii ucenic?
Să fii ucenic ânseamnă să te laşi ândrumat şi modelat.
Asta-i situaţia de ucenic: să te pleci cu mintea, să nu ştii tu mai multe decât
cel care te ândrumă. Să faci ceea ce a zis Domnul Hristos: să mergi pe urmele
Lui, să-l urmezi pe cel care te ândrumă. Sfântul Apostol Petru, de pildă, la
Pescuirea Minunată, a zis către Domnul Hristos: „Toată noaptea ne-am trudit şi
n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tău arunc mreaja ân mare şi pentru că
zici Tu” (Luca 5, 5). Asta ânseamnă să fii ucenic.
De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru că s-a plecat cu
mintea. Părintele Arsenie Boca zicea că noi avem mintea care discută cu
Dumnezeu, ân loc să se supună fără discuţie. O astfel de minte avea Sfântul
Apostol Petru la Cina cea de Taină, când a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie
picioarele?”. Şi a auzit de la Domnul Hristos:
„Ceea ce fac Eu acum tu nu ânţelegi, dar mai târziu vei ânţelege” (Ioan 13, 6-7). S-a âmpotrivit mai departe şi
atunci a zis Domnul Hristos: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine” (Ioan 13, 8). De unde ânţelegem că ucenicia este
plecare de minte. Dacă nu te pleci cu mintea, dacă ştii tu mai bine, dacă ai tu
opinii care te scot de sub ascultarea faţă de duhovnic, ân cazul acesta sau
duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.