TROPARUL SFINTILOR TREI IERARHI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

SFINŢII TREI IERARHI- TREIMEA BINECUVÂNTĂRILOR ARHIEREŞTI, CE FAC LUCRĂTOARE DARURILE DUMNEZEIEŞTI

 Veniţi toţi cei ce iubiţi podoabele Sionului ceresc să cinstim pe cetăţile cuvântătoare, Care pe temelia Cuvântului zidindu-se, fost-au întărite de virtuţile mântuitoare. Pe arhiereii care au risipit întunericul trimitând ca nişte săgeţi razele înţelepciunii cereşti, Pe legătura întreită a inimii Bisericii, care cu puterea dogmelor a întărit cetele creştineşti, Pe Marele Vasile, cel ce s-a făcut trâmbiţă dumnezeiască pentru dragostea lui Hristos, Să-l mărim împreună cu Sfântul Grigorie, al Treimii vas plin de mirul cuvântului luminos, Şi cu aceştia şi pe Sfântul Ioan, cel cu totul îmbrăcat cu haina aurită a Duhului Sfânt, Treimea cea binecuvântată a arhiereilor s-o slăvim ca pe o comoară dăruită de Cuvânt. Mintea lui Hristos având, ca dintr-un izvor al Luminii slobozeaţi razele înţelepciunii, Care vă luminau noaptea vieţii pământeşti şi vă povăţuiau ocârmuirea corăbiei Treimii, Lăcaşurile inimii împodobindu-le cu legăturile virtuţilor v-aţi umplut de binecuvântarea lui Hristos, Care stând pe tronul inimii voastre ca un Împărat, conducea tainic Biserica la limanul cel luminos. Trupul şi duhul vostru l-aţi supus cu totul nevoinţelor, aducându-vă jertfă Celui mărit de cetele îngereşti, Şi ajungând pe vârful muntelui rugăciunii aţi primit din mâinile dumnezeieşti tăbliţa legii duhovniceşti, Pe aceasta citindu-o cu ochii inimii, aţi făcut-o lucrătoare prin viaţa voastră înălţată pe altarul jertfei, Şi pe popor bine l-aţi povăţuit cu toiagul cuvântului, ca să urmeze fără abatere căile mântuitoare ale Vieţii. Ce laude vrednice de înălţimea vieţuirii voastre poate mintea omenească a împleti ? În faţa slujirii voastre luminate de Cuvântul, se cuvine mai degrabă a ne smeri. Norii grei ai ispitelor ce pururea cern ploaia pătimirii împovărând mintea mea neputincioasă, Îi risipiţi cu lumina voastră, venind de la Răsărit ca trei luceferi încununaţi cu slavă dumnezeiască. Să nu fiu lepădat de la masa milostivirii Domnului pentru a mea vieţuire cu totul necurată, Ci cu rugăciunile voastre agonisiţi şi pentru mine îndurările Celui Ce m-a chemat la petrecerea creştinească. Deşi sunt stricat de păcat şi cu haină întunecată mi-am îmbrăcat sufletul, nu mă depărtaţi de la bucuria prăznuirii voastre, Ca cei ce pocăinţa în mijlocul Bisericii aţi râvnit, pe mine cel rătăcit, nu mă lăsaţi singur pe cărările întunecoase. Ci în cămara rugăciunii voastre mă luaţi, curăţind în râul nevoinţelor voastre sufletul meu cel cu haină întinată, Ca cei ce cu veşmântul strălucitor al Luminii v-aţi îmbrăcat şi toată lumea aţi povăţuit-o la vieţuire curată. În chip de mulţumire primiţi neputincioasa laudă, îndurărilor Cuvântului făcându-mă părtaş, Şi trecând cu vederea nepriceperea mea, îngăduiţi-mi a sta în cămara rugăciunii ca un smerit nuntaş. Ca trei flori cu totul dumnezeieşti aduceţi înaintea Treimii aceeaşi mireasmă a sfinţeniei, Şi în roua lacrimilor voastre aţi fost aşezaţi, în pământul ce vă făgăduia darul slobozeniei. Cu haina arhierească aţi fost îmbrăcaţi şi cu veşmântul rugăciunii voastre aţi acoperit pământul, Şi sub umbra înălţimilor îngereşti aţi contemplat cele ce covârşeau cu totul gândul. Ca trei scaune cu totul de aur sunteţi aşezaţi la masa duhovnicească a Treimii, Paharele pline de nectarul virtuţilor aduceţi ca dar, ca să fie binecuvântate de picăturile Luminii Cuvintele voastre, pe care le-aţi odihnit în taina inimii le aduceţi la ospăţul împărătesc, De acestea se îndulcesc şi îngerii şi măresc cu bucurie pe Domnul, zburând la tronul ceresc. Ca trei oglinzi în care se răsfrânge acelaşi chip al Cuvântului v-aţi arătat, Voind a vă jertfi pentru Hristos ca să vedeţi faţă către faţă pe Împărat, Cu roua lacrimilor de iubire v-aţi încununat, arătând lumina chipului dumnezeiesc, Şi toate tainele le-aţi înfăţişat limpede, ca nişte oglinzi lucrate în chip ceresc. Ca trei luceferi aţi strălucit pe cerul Ortodoxiei, fiecare aprins de la făclia Cuvântului, O ! Cum Soarele Hristos se lasă de voi toţi îmbrăţişat în acelaşi timp, eclipsând înţelegerea gândului ? Spre ziua neapusă călătoreşte neîncetat Cuvântul dreptăţii ca luminătorul pururea neobosit Şi toate cetele de Sfinţi le cheamă să-L urmeze, făcându-Se pentru fiecare povăţuitor nestins. Ca trei icoane străluciţi, chemând la aceeaşi urmare a Cuvântului, În voi îşi reflectă puterea Acelaşi mare luminător al gândului. Calea desăvârşită către cer ne arătaţi prin a voastră icoană luminată, Cu rugăciunile voastre străluciţi şi viaţa mea cea cu totul întunecată. Ca trei stâlpi ai propovăduirii v-aţi înălţat, sprijinind inimile credincioşilor, Şi Biserica o întăriţi prin rugăciunile voastre cele ce risipesc vânturile eresurilor, Pe temeila Cuvântului fiind zidiţi, nu v-aţi plecat sub tirania celor netemători de Dumnezeu, Şi Crucea nevoinţelor purtându-o, aţi ruşinat toată lucrarea ascunsă a celui rău. Ca trei imne dumnezeieşti aţi zburat cu aripile dorului la tronul Celui Preaînalt, Şi luând aminte la tămâia rugăiunii voastre, Domnul cu multe daruri v-a luminat. Acordurile îngereşti se împreunează cu cântările aduse de coarzile sufletului, Care la fiecare atingere a gândului slobozeşte cântări mai presus de puterea gândului. Ca nişte mlădiţe bine roditoare aţi răsărit în via lui Hristos, aducân strugurii mântuirii, Care puşi în potirul sufletului au fost sfărâmaţi ca să fie aduşi ca jertfă dulce Treimii, Aceste roade văzându-le poporul mulţumea Celui Ce a binevoit să reverse ploaia milostivirii, Care face să răsară roade nevăzute chiar şi în mijlocul tulburării lumii. Ca trei porţi ale mântuirii deschise cu cheia arhierească v-aţi arătat, Şi inimile credincioşilor le descuiaţi prin rugăciunea în chip luminat, Tainele cele înalte cu cheia gândului smerit ca pe nişte perle le-aţi deschis, Iar acum vă bucuraţi cu cetele îngerilor, săltând cu bucurie împrejurul mesei duhovniceşti, Şi poarta înţelegerii deschideţi credincioşilor cu ale voastre sfaturi părinteşti. Ca trei vase pline de mirul Duhului Sfânt sunteţi aşezate pe masa Treimii, Adăpaţi şi inimile noastre, odihnindu-vă pe masa inimii ce vă întinde gândurile iubirii. Ca nişte vase pline de roua rugăciunii, vă revărsaţi pe pământ în chip minunat, Şi câmpia inimii distrusă de arşiţele patimilor o înduliciţi cu apa sfinţită de Împărat. Ca trei potire ale Cuvântului sunteţi aşezate pe altarul cel dumnezeiesc, Şi umplându-vă de milostivire, revărsaţi tuturor mirul cel ceresc Stropind cu roua Duhului inima mea cea chnuită de neştiinţă, Faceţi să răsară şi în mine sămânţa cea binecuvântată de umilinţă. Ca trei palate ale înţelepciunii străluciţi înaintea Celui Ce va zidit, Şi pe temelia rugăciunii aduceţi toată jertfa gândului smerit, În lăcaşurile inimilor voastre odihnesc razele toborice ale Luminii Şi sub vălul rugăciunii voastre se adăpostesc toţi rugătorii Treimii. Întru voi Hristos a revărsat neîncetat din vasul darurilor dumnezeieşti cu îndestulare, Şi pământul virtuţilor lucrându-l cu sapa rugăciunii, aţi încununat nevoinţa ostenitoare, Aflând comoara darurilor în adâncime, aţi deschis-o cu cheia gândului smerit, Şi,o, minune ! Lumina ce strălucea orbitor îşi vestea razele în tot pământul adormit. Toată înţelepciunea agonisindu-o prin osteneli stăruitoare, v-aţi arătat stâlpi ai Ortodoxiei, Căci pe temelia Cuvântului fiind aşezaţi, grabnic aţi defăimat prin cuvânt urzeala ereziei. Cu penelul gândului încerc să zugrăvesc din cuvinte icoana voastră dumnezeiască, Dar nepriceput fiind întru cuvânt şi având o viaţă cu totul întinată şi lumească, Nu reuşesc a împleti cuvânt vrednic de cinstirea voastră arhierească, Raza bucuriei faceţi să se resfrângă şi în inima mea neputincioasă, Ca slobozindu-mă de sub întunericul patimilor să cânt la a voastră prăznuire, Şi cuvânt de laudă aducând în dar, să plinesc datoria cea îndemnată de iubire. Bucură-te, Comoara întreit luminătoare a Bisericii lui Hristos, Cetatea cea nebiruită de al ereziei val cu totul neputincios Oglindă a Luminii în care se înfăţişează acelaşi chip dumnezeiesc, Cartea a sfinţeniei în care s-a cuprins taina mai presus de înţeles, A credincioşilor tărie nebiruită de năvălirile vrăjmaşului, Altare ale jertfei în care s-a auzit frumuseţea cea lină a glasului Împăratului, Chimvale ale pocăinţei îndreptând pe om, pe căi mântuitoare, Stăpâni ai legilor duhovniceşti, alese cu dreaptă socoteală, Glasul ierarhilor lui Hristos ce urmează buna rânduială. Alăute ale Duhului, chemând pe toţi la desăvârşire, Îngerii în trup sloboziţi de legătura de pătimire, Cântec tainic ce umple înălţimile de daruri duhovniceşti, Poartă a cuvântului străjuită de binecuvântări arhiereşti. Cu acoperământul rugăciunilor voastre ocrotiţi Biserica de viforul ereziilor stricătoare, Şi întăriţi cetăţile sufletelor care nădăjduiesc spre rugile voastre cele stăruitoare, Râurile cuvintelor voastre coboară din cer peste toţi cei ce vă cinstesc cu bucurie, Şi cununi se împletesc celor ce nevoinţa voastră o urmează cu veselie. Împodobiţi Biserica cu vălul de lumină al dumnezeiştilor voastre rugăciuni Şi împreună cu îngerii stând la tronul Sfintei Treimi mijlociţi, aducând cereşti măriri. În inima mea cea pururea neroditoare rugaţi-vă Domnului să aşeze cuvânt dumnezeiesc, Şi cu apa din izvorul rugăciunilor voastre fiind stropit, să aducă rod duhovnicesc. Viforul ispitelor mă viscoleşte şi mintea mea pururea cadea în groapa păcatelor, Cu puterea rugăciunii voastre, sloboziţi-mă din amarul chin al patimilor. Mintea mea cea cu totul stricată slobozeşte cuvinte neînţelepte, ca rod al prostiei, Raza înţelepciunii voastre să-mi lumineze inima cea întunecată, deschizându-i porţile veşniciei. Biserica se încununează cu laudele aduse celor ce au împodobit-o cu frumuseţea slujirii arhiereşti, Căci mirul Cuvântului picurând în vasele inimilor voastre v-au arătat plini de miresme îngereşti, La înălţimea virtuţilor v-aţi ridicat şi ca în nişte cărţi în sufletele voastre Cuvântul a aşezat legea iubirii, În jurul acesteia concentrând toate nevoinţele v-aţi arătat vrednici purtători ai darurilor Treimii. Pe cel ce a acoperit cu veşmântul arhieresc Biserica ameninţată de vântul eresurilor, Pe crinul cel împărătesc plin de mireasma sfinţeniei, pe marele Vasile, să-l lăudăm cu florile cuvintelor : Bucură-te, altar al jertfei celei înalte înconjurat de tămâia rugăciunii, Cetate a înţelepciunii în care s-au odihinit tainele nepătrunse ale Luminii, Tâlcuitor al cuvântului cules din grădina darurilor împărăteşti, Poartă a sfinţeniei străjuită de cântări dumnezeieşti, Tron al minţii pe care se aşează ale Treimii raze iubitoare, Vultur al înălţimilor taborice înconjurând tainele luminătoare, Stâlp de foc în jurul căruia zboară cu evlavie serafimii, Lauda tuturor Sfinţilor celor ce înconjoară porţile Luminii, Cer al inimii pe care odihneşte Soarele dreptăţii, Pod al rugăciunii pe care au urcat cuvintele Vieţii, Oglindă a sfinţeniei în care se privesc chipurile strălucirii îngereşti, Casă a Dumnezeiescului Duh cu acoperiş împodobit cu gânduri dumnezeieşti. Pe Sfântul Grigorie, cel ce cu podoaba înţelepciunii a strălucit marginile pământului, Să-l lăudăm împletind cu stăruinţă, ajutaţi de îngerii, un buchet al gândurilor Cuvântului : Bucură-te, scaun al înţelepciunii aşezat la înălţimea tronului Treimii, Păstorul cel înţelept ce călăuzeşte cuvintele minţii în staulul inimii, Vas strălucitor al Cuvântului plin de mană îngerească, Băutura cea dulce ce răcoreşte setea dumnezeiască, Împreună liturghisitor cu îngerii pe valurile de lumină ale veşniciei, Purtătorul glasului dumnezeiesc ale cărui raze cheamă la vrednicia arhieriei, Mir de mare preţ scos din vistieria Împăratului tuturor, Privighetoare a Cuvântului cu glas luminător, Imn dumnezeiesc pe portativul inimii smerite, Liman al pocăinţei la care ajung corăbiile gândurilor umilite, Teologul Treimii, ce călăuzeşte Biserica ca pe o mireasă la Tronul împărătesc, Luminătorul marginilor pământului cu rugăciunile ce urcă pe raza gândului dumnezeiesc. Pe cel ce a alinat dorul inimii Bisericii cu cuvintele sale într-un gând iubitor să-l mărim, Pe Ioan, cel cu gura sfinţită de strălucrile Cuvântului cu guri nevrednice să-l cinstim : Bucură-te, izvorul al tainelor dumnezeieşti ce umpli paharele inimii, Steaua cea cerească ce povăţuieşte gândurile noastre la limanul Luminii, Munte al pocăinţei lucrat cu ostenelile gândurilor rugătoare, Temelia mângâierii Bisericii prin gura cea dulce grăitoare, Privighetoarea cea cu glas îngeresc ce străluceşte razele imnelor, Cetate împărătească zidită din pietrele strălucitoare ale cuvintelor, Gura ce izvorăşte râuri pline de comori duhovniceşti, Gând coborât în adâncul înţelepciunii dumnezeieşti, Oglină îngerească a inimii în care a strălucit taina cea înălţătoare, Lucrătorul veşmântului pocăinţei din cuvinte cereşti pentru Biserica pătimitoare, Roua cea tainică ce stinge toată durerea din inimile cele necăjite, Cununa laudelor ce înfrumuseţează creştetul Bisericii de Cuvântul fericite. Nevrednicele laude primindu-le cu îngăduinţă, acoperiţi cu veşmântul vostru Biserica lui Hristos, Şi păzindu-o de valurile ereziilor, daţi tuturor trecere lină spre scaunul cel împărătesc, Cu serafimii cântând la Tronul dumnezeiesc, nu ne uitaţi pe noi, cei încă sub povara necazurilor vieţii, Ci mijlociţi să ajungem la odihna cea dumnezeiască, surpând toate ispitele semănătorului morţii.