(21 iulie)
Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie sunt
doi sfinti romani, vietuitori in obstea monahala de la Manastirea
Agapia Veche, in judetul Neamt. La aceasta sihastrie nemteana s-au
proslavit cei trei sfinti cuviosi Rafail, Partenie si Ioan de la Rasca,
si pana acum doua veacuri staruia de datina inchinarea solemna si
obsteasca la sfintele lor moaste, asa cum ne-a lasat scris marele
mitropolit Dosoftei.
Canonizarea sfintilor din judetul
Neamt, printre care si a Cuviosilor Rafael si Partenie de la Agapia
Veche, a fost aprobata de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane, in sedinţa de lucru din 5-7 martie 2008. Astfel, in data de 5
iunie, la Manastirea Neamt, in cadrul Sfintei Liturghii, oficiate cu
prilejul sarbatorii Inaltarii Domnului, a avut loc proclamarea solemna a
canonizarii a noua parinti cuviosi din tinutul Neamtului: Cuviosii
Simeon si Amfilohie de la Pangarati (7 septembrie), Sfantul Cuvios
Chiriac de la Tazlau (9 septembrie), Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de
la Bisericani (1 octombrie), Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la
Agapia Veche (21 iulie), Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec (16 august)
si Sfantul Cuvios Ioan de la Rasca si Secu (30 august). Mai apoi, in
data de 21 iulie 2008 a avut loc proclamarea locala a canonizarii
Sfintilor Cuviosi Rafael si Partenie, prin savarsirea Sfintei Liturghii,
la Manastirea Agapia Veche.
Sfantul Cuvios Rafael s-a nevoit in
vechiul asezamant monahal de la Agapia Veche, in veacul al XVI-lea,
fiind cinstit ca sfant inca din secolul al XVII-lea, mai ales in
Moldova. Documentele arata ca insusi Sfantul Ierarh Dosoftei,
mitropolitul Moldovei, i-a cinstit moastele. In vechele pomelnice
monahale, sfantul apare trecut sub forma "fericitul staret Rafail".
Sfantul Cuviosul Partenie este un alt
nevoitor din obstea de la Agapia Veche, traitor in secolul al XVII-lea,
ca urmas al vechilor sihastri. Despre el, traditia spune ca a sihastrit
in locul numit "muntele Scaunele", la un kilometru mai sus de actuala
manastire. Sfantul Partenie a vietuit dupa modelul pustnicilor dinaintea
lui, astfel: ziua se ruga in singuratate, mai ales cu Psaltirea, pe
care o stia pe dinafara, iar la apusul soarelui gusta putina paine si
legume fierte, dupa care toata noaptea rostea rugaciunea lui Iisus, in
timp ce impletea cosuri.
Manastirea Agapia Veche, poiana sfintilor.
Manastirea Agapia Veche este un locas
monahal situat catre nord, la aproximativ doi kilometri de Manastirea
Agapia Noua (din vale), intr-o poiana adapostita de paduri inalte si
dese. Inceputurile vietii monahale de pe aceste locuri au facut-o
calugarii sihastri. In a doua jumatate a secoului al XIV-lea, monahii
iubitori de liniste si rugaciune, sub conducerea cuviosului Agapie,
venit de la Manastirea Neamt, au ridicat un schit din lemn, pe locul
numit astazi "Livada Parintilor".
Cu timpul, numarul sihastrilor a
crescut, biserica din poiana devenind neincapatoare. Drept urmare, pe la
mijlocul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Rares si
doamna Elena au contribuit la constructia unei noi biserici din piatra,
pe locul celei vechi, pe care au inzestrat-o cu odoare si mosii.
Biserica acestora, cazuta in ruina, purtand hramul "Sfintii Arhangheli
Mihail si Gavriil", a fost reconstruita si ctitorita in anul 1680 de
catre Anastasia Doamna, sotia lui Gheorghe Duca-Voda, adaugandu-i un nou
hram, "Schimbarea la Fata a Domnului" (6 august), care se pastreaza si
astazi.
Deplasarile de teren de pe teritoriul
manastirii au produs stricaciuni mari, necesitand numeroase consolidari
si renovari. Astfel, in perioada anilor 1990-1994, a fost necesara
demolarea bisericii si inaltarea unui nou lacas, pe o temelie de beton
armat, placata cu piatra, bine implantata in roca muntelui. Biserica,
mult mai inalta si mai incapatoare este construita din barne groase din
brad, imbracate in exterior cu dranita, cu pereti ornamentati, cu un
brau sculptat, din stejar.
Sihastria de la Agapia Veche a fost un
nucleu de credinta ortodoxa si de cultura romaneasca, in care pustnicii
au trait intr-o desavarsita duhovnicie, unii dintre ei fiind proslaviti
dupa moarte, in randul sfintilor: Cuviosul Agapie Sihastrul, Cuviosul
Eufrosin Sihastrul (sihastrii din muntele Scaunele), Cuviosii parinti
Evloghie, Pimen, Mihail, Vasile si Paisie (secolele XVI-XVII), Sfantul
Rafail si Sfantul Partenie. Acesti cuviosi parinti sunt amintiti si de
parintele prostosinghel Ioanichie Balan, in Patericul romanesc.
Sfantul Cuvios Rafael de la Agapia Veche
Sfantul Rafael s-a nascut in anul 1560,
in satul Bursucani, comuna Balabanesti, aflata in nordul judetului
Galati. De curand, in satul natal al sfantului, pe locul unui fost
schit, s-a pus temelia unui nou asezamant monahal, numit Schitul Zimbru
(metoc al Manastirii Adam). Astfel, odata cu oficializarea cinstirii
sale in Biserica Ortodoxa Romana, Cuviosul Rafael a devenit unul dintre
ocrotitorii Eparhiei Dunarii de Jos.
Incepand cu secolul al XVI-lea, multi
sihastri s-au retras in "codrii Adamului", vietuind in asceza si
neincetata rugaciune. Urmand probabil acestor nevoitori, Sfantul Rafail a
luat si el drumul manastirii, oprindu-se in padurile dese de la Agapia
din Deal, unde calugarii nemteni duceau o viata deosebit de inalta.
Candva intre anii 1580-1585, la
pustnicii din Agapia, unde mireasma rugaciunii se raspandea
pretutindeni, a poposit tanarul sfant, imbracat in haine taranesti, cu
fata sfioasa, cu multa evlavie in suflet si cu dor de viata aleasa. In
acea vreme erau, la Agapia Veche, parinti imbunatatiti in cele
duhovnicesti, care se nevoiau ziua si noaptea. Primind binecuvantare de a
ramane in obste, tanarul ravnitor nu va mai parasi vreodata dealurile
Agapiei.
La tunderea in monahism, tanarul a
primit numele de Rafael. Odata primind harul monahal, Rafael se va nevoi
neincetat, ziua si noaptea. Smerenia, fiind cea mai mare putere
duhovniceasca, deoarece numai ea singura inlatura duhul mandriei, a fost
mult simtita si inmultita de catre tanar. Aprinzandu-se in inima lui o
dorinta de neinfrant dupa mai multa liniste, sfantul a primit
binecuvantarea de a se retrage in singuratate, numai o data la cateva
zile el coborand in obste.
Dupa mai multi ani petrecuti in
singuratate si nevointe smerite, Sfantul Rafail a coborat in obstea
monahala, unde a fost ales duhovnic. Se crede ca, in cele din urma,
sfantul Rafael a fost ales chiar staret al manastirii. In toate
pomelnicele vechi si mai noi, precum si in "Sinodicul manastirii", scris
in anul 1869, intocmit dupa cele mai vechi pomelnice, cum se subliniaza
in prefata, pomelnice care s-au distrus, la capitolul "Stareti si
duhovnici", parintele Rafael apare al doilea, dupa sihastrul Agapie,
intemeietorul schitului Agapia Veche, si este numit "fericitul staret
Rafail".
Rafael a ajuns, in scurta vreme, un
mare indrumator duhovnicesc, nenumarati crestini venind la acesta,
pentru binecuvantare si sfatuire. Inca din timpul vietii, ca si dupa
fericita adormire intru Domnul, sfantul s-a aratat facator de minuni.
Sfantul Rafael a adormit in Domnul candva intre anii 1640-1645, la
varsta de peste 80 de ani.
La numai sapte ani de la inmormantare,
cand parintii au desfacut mormantul, trupul sau a fost aflat neputrezit
si frumos mirositor. Dupa rugaciuni indelungate si dezlegari, ramanand
nedesfacut, trupul sfantului a fost asezat intr-o racla de lemn, in
biserica schitului.
Sfantul Mitropolit Dosoftei al Moldovei
il considera sfant pe parintele Rafail, cinstindu-i moastele cu mare
evlavie. Plecandu-se cu multa smerenie, mitropolitul a sarutat Sfintele
Moaste ale Cuviosului Rafael, lasand o insemnare in cartea sa, "Vietile
Svintilor" sau "Prologariu", din anul 1686, tiparita la Iasi, la fila
152, de la 9 iunie: "Si din Rumani multi sunt carii am si vazut viata si
traiul lor, dar nu s-au cautat, fara numai Daniil de Vooronet si Rafail
de Agapia, si am sarutat si sfintele moasti." In vremuri de prigoana
insa, Sfintele Moaste au fost ascunse, acestea ramanand neaflate pana
astazi.
Sfantul Cuvios Partenie de la Agapia Veche
Sfantul Partenie, un alt sfant cuvios
parinte, vietuitor in obstea monahala de la Agapia din Deal, si vrednic
urmas al sihastrilor de demult, a vietuit in aceste locuri prin secolul
al XVII-lea. Partenie a fost ucenic al staretului Eufrosin, ctitorul
manastirii din "Livada Parintilor", de la care si primeste tunderea in
monahism.
Potrivit traditiei locului, se crede ca
acest sfant cuvios s-a nevoit in singuratate, in locul numit "muntele
Scaunele". Nevointa parintilor de aici era una deosebit de inalta,
precum urmeaza: ziua se rugau in singuratate, mai ales cu Psaltirea, pe
care o stiau pe dinafara, iar la apusul soarelui, gustau putin din paine
si legume fierte, dupa care toata noaptea se nevoiau, rugandu-se cu
rugaciunea lui Iisus, iar cu mainile impletind cosuri. Cond oboseau, ei
se odihneau putin, sezand pe scaune de lemn.
Cuviosul Partenie, renumit pentru
rugaciunea si blandetea lui, este si el, asemenea lui Rafael, numarat in
randul staretilor de la Agapia. Sfantul s-a ostenit mult spre a putea
aduce in obste carti duhovnicesti, cu greu de gasit in vremea aceea.
Inca din timpul vietii, cuviosul Partenie a fost cunoscut ca facator de
minuni.
Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul
Moldovei, care a cunoscut multi calugari cu viata duhovniceasca din
Moldova, il numara pe Cuviosul Partenie printre sfintii romani carora
"le-a vazut viata si traiul". Astfel, dupa adormirea sa intru Domnul, in
anul 1660, cand trupul i-a fost dezgropat, acesta a fost aflat
nestricat si frumos mirositor.
*
Particele din Moastele Sfintilor Rafael
si Partenie se afla la Sihastria de la Agapia Veche (2 km mai sus de
Manastirea Agapia din Vale; 12 km sud-vest de Targu Neamt; 48 km nord de
Piatra Neamt) si la Manastirea Putna (la 30 km nord-vest de Radauti,
judetul Suceava). Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi !
Teodor Danalache
