POVESTI SUFI

(pentru cine nu e familiarizat cu acest termen, va citez dintr-un dictionar de ezoterism: „ scoala initiatica a Islamului bazata pe interpretarea esoterica a Coranului. Sufitii erau adeptii unei realizari personale a prezentei divine, starea de extaz era obtinuta prin meditatie profunda si repetarea numelui lui Dumnezeu”. Sufismul este deci o traditie spirituala in cadrul religiei islamicec are a aparut in sec al VII-lea. Un poet sufit de seama este Rumi)

O poveste sufi ne istoriseste despre un mare mistic care traia in liniste si singuratate, pana cand a fost trezit intr-o zi, de un mesager de la Dumnezeu. Misticul s-a frecat la ochi si s-a ridicat pentru a vedea prezenta angelica care sta inaintea lui.

“Dumnezeu este foarte multumit de tine”, a spus ingerul. “Rugaciunile tale au fost auzite si acceptate. Eu sunt aici ca sa-ti indeplinesc dorintele. Doar cere si ele iti vor fi imediat indeplinite.

Misticul era derutat. “Ai ajuns un pic cam tarziu.”, a spus el. “A existat o vreme cand aveam nevoie de multe lucruri si aveam multe dorinte, dar acum nu mai am. Dorintele mele au disparut. Eu m-am acceptat pe mine insumi si sunt multumit. Nici nu mai conteaza pentru mine daca exista sau nu Dumnezeu. Eu continui sa ma rog, dar doar pentru ca ma simt bine facand asta. Ma rog la fel cum respir. Ai venit prea tarziu, eu nu mai am nici o dorinta.”

“Dar Dumnezeu s-a oferit”, a spus ingerul. “ Nu Il pot supara pe Dumnezeu, spunandu-I asta. Te rog, de dragul meu, cere ceva.”

“Ce sa cer?”, a spus misticul. “Sunt fericit si implinit. Nu-mi lipseste nimic. Totul este perfect. Dar daca tu insisti, voi cere; spune-I lui Dumnezeu ca eu imi doresc sa continui sa raman fara nici o dorinta. Da-mi lipsa dorintelor.”

Meditati asupra aceastei povesti si asupra felului in care fericirea poate fi atinsa prin eliberarea de dorinte si cum se leaga aceasta, de viata voastra.

............ ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ......... ..

Aici este o alta poveste Sufi, despre niste calatori care treceau pe langa o manastire, unde ei vedeau oameni in catharsis. Ei se purtau nebuneste, tipand si strigand si izbindu-se de pamant. In mijlocul lor era un maestru Sufi, care observa, cu calm, haosul.

“Ce manastire de nebuni”, au spus calatorii. “Oamenii care vin aici pentru a atinge iluminarea au innebunit. Evident Maestrul este prea obosit pentru a mai face fata situatiei.”

Cateva luni mai tarziu, calatorii au trecut din nou pe langa manastire, dar acum aceiasi oameni stateau in tacere, nespunand nici un cuvant. Cateva luni mai tarziu, ei au trecut iar pe langa manastire si au observat o manastire goala. Maestrul statea singur.

“Cum poti explica toate acestea?, au intrebat calatori

„Cand ati trecut prima oara, ati observat incepatorii, care erau plini de furie”, a spus Maestrul. “Eu i-am incurajat sa o elibereze. A doua oara, cand ati trecut, ei obtinusera intelegerea/ constiinta si s-au linistit. Nu mai aveam nimic de facut, asa ca mi-am luat ramas bun de la ei. Ei pot fi linistiti, oriunde in lume. Acum astept un nou grup. Data viitoare cand o sa treceti pe aici, va fi din nou o nebunie.

Meditati asupra oricarei furii din interiorul vostru, care are nevoie sa fie eliberata ... si modul in care aceasta poveste are legatura cu viata voastra