SFANTA MUCENITA FILOFTEIA..

Sfanta Mucenita Filofteia a trait in sec. al XIII-lea, in sudul Dunarii. Nu se stie cu exactitate daca provenea din neam de romani sau de bulgari. A fost martirizata la doar 12 ani de tatal sau. Moastele sale se afla la Curtea de Arges de la sfarsitul sec. al XIV-lea. In sedintele Sinodului BOR din 1950, s-a decis generalizarea cultului Sf. Filofteia de la Arges, pomenita la 7 decembrie. In traditia populara este numita Poitra lui Nicolae.
"Aceasta icoana a fost zugravita ca semn de multumire intru cinstirea numelui, faptelor si minunilor faptuite de Sfanta Filofteia familiei... A adus vindecari intr-un mod absolut miraculos, mi-a adus spor in casa, recunoasterea oficiala in arta iconografica... Acestea toate si multe altele stau marturie ca si astazi cei ce se apropie de racla cu moastele Sfintei si cu inima curata ii cer ajutorul nu raman neascultati si fara de ajutor" (Calin Bogatean)
De peste 600 de ani, Tara Romaneasca este vegheata de Sf. Mucenita Filofteia, aflata la Curtea de Arges. Binefacerile sale sunt nenumarate. Tamaduitoare de boli, aparatoare impotriva incercarilor vietii, aducatoare de ploaie, protectoare a animalelor, dar si a viilor, patroana a copiilor si a tinerilor... Iata doar cateva dintre ele. Despre viata ei scurta, de doar doisprezece ani, se stiu multe. Viata sa a fost repede alcatuita de cei care au cunoscut-o, probabil in special datorita minunilor pe care le-a savarsit imediat dupa martiriul sau.
Un copil inchinat lui Dumnezeu
Despre Sfanta Filofteia se stie ca a trait la inceputul sec. al XIII-lea, la sud de Dunare, in orasul Tarnovo. Acest oras era in acea vreme capitala Taratului romano-bulgar. Nu se poate afirma cu exactitate de ce nationalitate era. Datorita vitregiei timpurilor, s-au inregistrat mai multe migratii ale locuitorilor de pe cele doua maluri ale Dunarii. Unii reveneau la locul de bastina, altii ramaneau in satele adoptive. Chiar si intemeietorii Taratului romano-bulgar, fratii Petru si Asan, erau doi romani stabiliti in Tarnovo. Sfanta Filofteia s-a nascut in jurul anului 1206. Numele sau se traduce prin "iubitoare de Dumnezeu". Acest lucru l-a demonstrat scurta ei viata.
Urmatoare poruncii iubirii
Mama Filofteiei a fost o crestina evlavioasa, care a invatat-o iubirea de Dumnezeu si de aproapele, milostenia, postul si rugaciunea. A murit insa de tanara, lasand-o pe Filofteia orfana la o varsta frageda. Pentru a face fata greutatilor pe care le presupunea cresterea unui copil, tatal sau a decis sa se recasatoreasca. Traditia spune ca noua sotie nu era un om al rugaciunii si al milosteniei. Nici cu Filofteia relatia nu era foarte buna, mai ales cand fetita se ducea la biserica, se ruga si isi arata marinimia sufletului. A inceput sa o persecute, trimitand-o la diferite munci grele. In acelasi timp, se pare ca incerca sa il intarate si pe tata impotriva copilei sale.

Martirizata la doar 12 ani
Una dintre indatoririle Filofteiei era cea de a-i duce mancare tatalui ei, care muncea la camp. Pe drum insa, intalnindu-se cu oamenii saraci, care ii cereau macar un coltisor de paine, nu o lasa inima sa treaca nepasatoare mai departe. Astfel, ea le dadea din mancarea tatalui sau. Lucrul s-a repetat, astfel incat tatal, ramanand mai mult flamand, si-a certat sotia. Aceasta insa s-a aparat, spunandu-i ca Filofteia este vinovata, caci imparte mancarea la saraci. Manios peste fire, tatal s-a pus la panda si, surprinzand-o pe Filofteia in timp ce facea milostenia obisnuita, a aruncat spre ea cu barda ce o purta la brau. Tanara Filofteia a fost grav ranita la un picior. In urma acestei rani si-a incredintat sufletul Domnului, la varsta de doar 12 ani. Era in anul 1218.
Trupul facator de minuni
Inspaimantat de fapta sa, tatal a incercat sa ii ridice trupul, pentru a o inmormanta. Dar Dumnezeu a proslavit-o, iar trupul ei a devenit atat de greu, incat nu l-a putut clinti, desi a chemat si pe alti oameni in ajutor. Ingrozit de aceasta minune, l-a chemat pe Arhiepiscopul de Tarnovo. Acesta a venit insotit de un alai de preoti si credinciosi, citind mai multe rugaciuni de dezlegare, pentru a putea duce trupul Sfintei in catedrala din Tarnovo. Sinaxarul spune ca, nedorind sa mearga acolo, trupul s-a lasat greu ca prin minune. Astfel, ierarhul a inceput sa rosteasca numele mai multor orase, aflate de o parte si de alta a Dunarii. Cand a fost pronuntat numele Cetatii de Arges, trupul s-a facut dintr-o data usor, Filofteia aratand in ce casa dorea sa fie dusa.
Aducerea la Curtea de Arges
Istoria arata insa ca moastele Sf. Filofteia au fost duse initial la Tarnovo, unde au ramas pana in anul 1393. In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars orasul. Pentru a le feri de profanare, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat putin timp, probabil pana in 1396. Dupa infrangerea armatelor crestine la Nikopole, crescand amenintarea turca, moastele au fost oferite domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418). Acesta le-a asezat in vechea ctitorie domneasca, cu hramul „Sf. Nicolae“, de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana. In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat dupa ziua hramului). Dupa construirea noii biserici de catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).
Ocrotitoare a romanilor
Moastele au ramas la Curtea de Arges pana in 1893, cand, datorita starii avansate de degradare a bisericii, au fost mutate in bisericile „Sf. Gheorghe“ si „Adormirea Maicii Domnului“ - Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, datorita mutarii frontului in apropierea acestei localitati, moastele au fost duse in paraclisul Manastirii Antim din Bucuresti.
Dupa terminarea razboiului, au fost readuse la Curtea de Arges, iar din 1949 se afla in paraclisul acestei manastiri. Pelerinii care au trecut de-a lungul timpului pe la racla Sf. Mucenite Filofteia au lasat marturii atat despre numeroasele minuni care se savarseau aici, cat si despre evlavia de care se bucura in randul credinciosilor de pretutindeni. Datorita acestei cinstiri deosebite, in sedintele Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane din 28 februarie 1950 s-a decis generalizarea cultului Sf. Mucenite Filofteia in intreaga tara. ?
Casa romaneasca a Sfintei Filofteia
Biserica „Sf. Nicolae“ Domnesc de la Curtea de Arges este cel mai vechi monument pastrat in Tara Romaneasca. Constructia a fost inceputa de domnitorul Basarab I, dar, trecand la cele vesnice in 1352, lucrarile au fost continuate de urmasii sai, Nicolae Alexandru si Vladislav Vlaicu. Biserica uimeste prin dimensiunile mari pentru epoca sa, poate si fiindca a fost destinata sa fie catedrala mitropolitana.
Stilul este cel bizantin de cruce inscrisa, caracteristic dinastiei bizantine a Comnenilor, iar pictura impresioneaza prin sobrietate. In biserica se mai pot vedea si unele picturi ulterioare, apartinand stilului brancovenesc. In apropiere, in sec. al XVI-lea, domnitorul Neagoe Basarab a construit actuala Catedrala episcopala.
Racla in care se afla moastele Sfintei Filofteia a fost restaurata in anul 2004. S-a drapat lemnul cu catifea rosie, s-au aurit piesele din argint, s-a reaurit capacul, s-au schimbat piciorusele de sprijin, confectionate din aluminiu. In plus, s-au inlocuit bucatile deteriorate din lemnul de chiparos, pastrandu-se totusi inscriptia: „Acest sicriu de chiparos s-au facutu de Hagji Ioan Pitis din Ploiesti la a treia venire a sfintelor moaste in Ploiesti in trei ani pe randu. Prin rugaciunile savarsite de norodu la intampinarea sfintelor moaste Dumnezeu s-au milostivitu si in acesti trei ani 1867, 1868 si 1869 si au fost foarte multa abundenta in rodirea pamantului.”
Poitra lui Nicolae
Intrucat Sf. Nicolae se bucura de o importanta deosebita in cadrul panteonului popular, si sarbatoarea sa este una pe masura. Ea dureaza trei zile, incepand din ajun (5 decembrie) si se prelungeste pana a doua zi, pe 7 decembrie. Ciuda sau Poitra Sf. Nicolae este astfel cea de-a treia zi de praznuire a Sfantului. Sf. Filofteia este considerata ocrotitoarea copiilor si a tinerilor, si in special a fetelor, pe care le ajuta sa se casatoreasca si sa aiba o viata linistita. Considerata o sora indepartata a Sf. Ilie, cinstirea ei constituie o garantie a ploilor manoase de peste an. De altfel, Sf. Filofteia este numita „aducatoarea de ploi“. Istoria consemneaza mai multe procesiuni cu moastele Sfintei pe timp de seceta, iar traditia spune ca prin mijlocirea ei in fata lui Dumnezeu a plouat, iar roadele au fost bogate. Sarbatoarea Sf. Filofteia se tine si pentru a fi feriti de diferite boli si necazuri atat noi, cat si animalele noastre. Chiar si viile sunt protejate de mana sau de filoxera in urma rugaciunilor Sfintei Filofteia.
Blestemul Sfintei Filofteia:
Pentru a nu se imparti moastele, mitropolitul Cosma a rostit un blestem: „Cosma, Milostiv Bogin - cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop Mitropoliei Ungrovlahiei/ Fiindca ne instiintam smerenia Noastra cum ca/ din Sfintele Moaste ale Sfintei Mucenite Filotheii, ce se afla in Biserica Domneasca/ din orasul Argesu, s-ar fi risipindu in mici/particele. Iata dar, poruncim cuviosiei/ tale Arhimandrite chir Parthenie, Igumen Argesului, sa le pecetluiesti intr-un saculetu de bogasin nou lasandu-i afara numai mana cea dreapta pentru sarutarea norodului. Si asa pecetluite sa le/ asezi in sicriu. Si sa stie fiescare/ sa se fereasca a nu cuteza sa ciupeasca/ cat de putin din sfintele moaste, ca am pus blestem asupra cui/ a cuteza a sa atinge/ sa ia. Intra-a acesta si chip sa urmezi/! Si sa fii blagoslovit! 1791, mai 10“.
de DanielA LIVADARU