🙏 Sfinte Sfintite Mucenice Dionisie Areopagitul, episcopul Atenei si ucenicul Sfantului Apostol Pavel (+ 96), Sfintilor Mucenici: preotul Rustic si diaconul Elefterie, ucenicii Sfantului Dionisie Areopagitul (secolul I), Sfinte Mucenice Teoctist, Sfinte Sfintite Mucenice Eusebiu din Alexandria, ucenicul Sfantului Dionisie Areopagitul (secolul al II-lea), Sfinte Mucenice Dionisie, dimpreuna cu Sfintii Mucenici: Faust si Gaius, episcop de Alexandria, Petru, Pavel si alti 4 mucenici din Alexandria, care ati patimit in vremea imparatului Deciu (secolul al III-lea), Sfinte Cuvioase Ioan Hozevitul, facatorule de minuni (secolul al V-lea), Sfinte Mucenice Candid din Roma (secolul al III-lea), Sfanta Mucenita Romana, fecioara din Roma, care ai patimit in Franta in vremea imparatilor Diocletian si Maximian (+ 303), Sfinte Mucenice Teaghen, care te-ai savarsit fiind aruncat in foc, si Sfinte Mucenice Teotecn, care te-ai savarsit fiind ucis cu pietre, Sfinte Cuvioase Isihie Tacutul din Muntele Horeb (secolul al VI-lea), Sfintilor 2 Mucenici si frati buni din familia Ewald, preoti din Anglia care ati suferit mucenicia in Germania (+ 695), Sfinte Cuvioase Dionisie de la Pecerska (secolul al XV-lea), Sfinte Cuvioase Isihie Zavoratul de la Pecerska (secolul al XV-lea), Sfinte Sfintite Noule Mucenice Agatanghel Marturisitorule, mitropolit de Iaroslav in Rusia, care ai patimit in timpul regimului comunist (+ 1928), Sfinte Cuvioase Iosif, staret de la Optina (+ 1911), a carui aflare a moastelor in anul 1988 o pomenim, si Sfinte Cuvioase Ieronim din Eghina, care ai adormit cu pace in anul 1966, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
🙏 Bucuria mea, am citit ca Sfantul Dionisie Areopagitul, i-a intrecut pe toti cu bogatia, cu slava si cu intelepciunea si era unul din sfetnicii Areopagului, dar, fiind convins de Sfantul Apostol Pavel, s-a botezat si apoi a fost hirotonit episcop. Fiind invatat in tainele cele de negrait si dumnezeiesti de inteleptul Ierotei, a lasat si carti minunate si foarte inalte.
Insa acest Sfant Dionisie, talcuind si Tipicul bisericestii oranduiri, dupa aceea s-a dus in partile Apusului, pe vremea imparatiei lui Domitian, si aratand multe minuni, i s-a taiat capul in Paris. Si primindu-si capul in mainile sale, a umblat 3 kilometri pe picioarele sale, facand sa se minuneze cei ce-l vedeau si a mers asa s-a cu o femeie Catula. Si oprindu-se din dumnezeiasca pronie, i-a pus in palmele ei, capul lui, ca pe un odor. Si ucenicilor sai Rustic si Elefterie li s-au taiat capetele, dar Fericita Catula le-a asezat cu cinste intr-o casa
🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne si ne manatuieste pe noi. Amin!
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, bucuria mea! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🔔.
Măicuța Domnului în descrierea Sf. Dionisie Areopagitul
Din scrisoarea Sfântului Dionisie Areopagitul (pomenirea lui se face astazi 3 octombrie) care a vizitat-o pe Maica Domnului la casa Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul din Ghetsimani, se păstrează această frumoasă descriere:
”Înaltă, peste mijlocie, foarte sveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt ; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură.
Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată…
Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu.”
Apoi a venit la dînsa spre cercetare şi închinăciune şi Sfîntul Dionisie Areopagitul, cel luminat în Atena de Sfîntul Apostol Pavel, şi a petrecut nedepărtat de dînsul trei ani, avînd mare dorinţă să vadă pe Maica lui Dumnezeu. După trei ani de la luminarea sa, mergînd într-adins cu binecuvîntarea învăţătorului său, Apostolul Pavel, şi văzînd pe cea dorită, s-a umplut de multă mîngîiere duhovnicească, încît singur despre aceasta o spune în scrisoarea sa către Sfîntul Apostol Pavel, scriind astfel:
„Vai, necredincios lucru mi-a fost mie, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, o povăţuitorule şi începătorul nostru cel preaales! Că afară de Dumnezeul Cel Preaînalt, să fie ceva plin de dumnezeieştile puteri şi de darurile cele minunate, nimeni din oameni nu poate, să o ajungă cu mintea pe aceea, pe care am văzut-o şi am înţeles-o eu cu ochii, nu numai cei sufleteşti, ci şi cu cei trupeşti; pentru că am văzut cu ochii pe cea cu chip dumnezeiesc şi mai sfîntă decît toate duhurile cereşti, pe Maica lui Iisus Hristos, Domnul nostru, pe care mi-a dăruit-o mie a o vedea darul lui Dumnezeu şi cinstea vîrfurilor apostolilor, asemenea şi darul cel nespus al singurei Milostive Fecioare şi Preacuratei.
Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu cel Atotputernic, iarăşi şi iarăşi, şi înaintea darului cel mîntuitor şi înaintea Preaslăvitei Cinstitei Fecioare Maria, că, pe cînd era cu Sfîntul Ioan Evanghelistul, petrecînd în trup şi strălucind la cer ca un soare, am intrat înaintea feţei celei cu chip dumnezeiesc a Preasfintei Fecioare, atît de mare şi nemăsurată dumnezeiască rază, nu numai m-a strălucit din afară, dar şi înlăuntru mai mult m-a luminat şi m-a umplut de atîtea preaminunate şi felurite aromate cu bună mirosire, încît nici trupul meu cel neputincios, nici duhul n-a putut suferi unele ca acele semne atît de mari şi începături ale feric
irii şi slavei celei veşnice. Inima mea şi duhul meu au slăbit de slavă şi de dumnezeieştile daruri.
Mărturisesc cu Dumnezeu, Care a petrecut în preacinstitul şi feciorescul pîntece, că, de nu mi-ar fi fost mie dumnezeieştile Tale învăţături şi legi, în pomenire şi în mintea cea luminată, aş fi înţeles-o pe ea că este adevărat Dumnezeu, şi aş fi cinstit-o pe ea cu închinăciunea care se cuvine unuia adevăratului Dumnezeu. Căci nici o slavă şi cinste mai mare nu poate să fie ajunsă de mintea oamenilor celor preamăriţi de Dumnezeu, precum a fost acea fericire pe care am gustat-o eu nevrednicul, învrednicindu-mă în acea vreme şi făcîndu-mă atunci foarte fericit. Mulţumesc Celui Preaînalt şi Preabunului meu Dumnezeu, dumnezeieştii Fecioare şi preasfîntului Apostol Ioan, asemenea şi ţie, începătorului Bisericii care dănţuieşte, celui ce o facere de bine ca aceasta cu milostenie mi-ai arătat mie”.
Mărturisesc cu Dumnezeu, Care a petrecut în preacinstitul şi feciorescul pîntece, că, de nu mi-ar fi fost mie dumnezeieştile Tale învăţături şi legi, în pomenire şi în mintea cea luminată, aş fi înţeles-o pe ea că este adevărat Dumnezeu, şi aş fi cinstit-o pe ea cu închinăciunea care se cuvine unuia adevăratului Dumnezeu. Căci nici o slavă şi cinste mai mare nu poate să fie ajunsă de mintea oamenilor celor preamăriţi de Dumnezeu, precum a fost acea fericire pe care am gustat-o eu nevrednicul, învrednicindu-mă în acea vreme şi făcîndu-mă atunci foarte fericit. Mulţumesc Celui Preaînalt şi Preabunului meu Dumnezeu, dumnezeieştii Fecioare şi preasfîntului Apostol Ioan, asemenea şi ţie, începătorului Bisericii care dănţuieşte, celui ce o facere de bine ca aceasta cu milostenie mi-ai arătat mie”.
Aceasta este scrisoarea Sfîntului Dionisie, din care este destul a vedea şi a înţelege ce fel de dar dumnezeiesc avea preacinstita faţă a Preacuratei Stăpînei noastre, petrecînd pe pămînt. Deci cei ce o vedeau pe ea în trup, se luminau cu sufletele şi se îndulceau cu inimile de multă bucurie duhovnicească. Căci mulţi alergau la ea de pretutindeni din cei noi luminaţi; iar ea, ca o adevărată Maică, pe toţi îi primea întocmai cu nefăţărnicie şi pe toţi îi miluia cu darul său. Celor bolnavi le dădea tămăduiri; neputincioşilor, sănătate; celor mîhniţi, mîngîiere, şi tuturor de obşte, întărire în credinţă; neîndoire în nădejde, îndulcire în dragostea cea dumnezeiască, iar păcătoşilor, îndreptare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.