SFÂNTUL MARE MUCENIC IOAN CEL NOI DE LA SUCEAVA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava a trăit în sec. al XIV-lea în orașul Trebizond. El era un comerciant credincios, evlavios și ferm în ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiași.
Odată, aflându-se pe o corabie ocupându-se cu comerțul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat în conflict cu Ioan, discutând despre credință. Neplăcându-i cuvintele sfântului, căpitanul a hotărât să se răzbune și să-i facă probleme odată ajunși la Cetatea Albă. Cât vasul a acostat la Cetatea Albă, căpitanul s-a dus la conducătorul orașului, care era închinător la foc, și i-a spus că pe corabia sa se află un om învățat care vrea să devină și el închinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture închinătorilor la idol și să renunțe la credința sa.
Dumnezeu i-a dat curaj și înțelepciune să facă față celor necredincioși și să mărturisească drept că este creștin, după care a fost supus la bătăi crunte și trupul i-a fost sfâșiat și carnea de pe el cădea bucăți. Sfântul mucenic a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-și verse sângele pentru EL, curățindu-l de păcate.
Păgânii l-au băgat în lanțuri și l-au închis în închisoare până a doua zi. În dimineața următoare, conducătorul orașului a ordonat să fie adus din nou la el și mucenicul s-a prezentat cu fața luminată și bucuroasă. Refuzând cu curaj să se lepede de Hristos și numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana, mucenicul a fost bătut cu bâte până când toate cele dinăuntrul său au ieșit la vedere.
Mulțimea adunată n-a putut suporta spectacolul macabru și l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fără apărare. Apoi, oprind bătaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul să fie legat de coada unui cal sălbatic și să fie tras de picioare pe străzile orașului. În special locuitorii cartierului iudeu și-au bătut joc de el și au aruncat cu pietre. În cele din urmă, cineva a luat o sabie și i-a tăiat capul martirului.
Trupul sfântului și capul tăiat au zăcut acolo până seara și niciun creștin nu a avut curajul să le ridice. Noaptea a apărut deasupra lui un stâlp de lumină și o mulțime de lumini aprinse. Trei oameni care aveau lumini cântau psalmi și înmiresmau trupul sfântului. Unul dintre iudei, crezând că sunt creștini care au venit după trupul mucenicului a luat un arc și a vrut să tragă în ei, dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit și l-a împietrit.
Dimineața, viziunea a dispărut dar arcașul a rămas pe loc împietrit. Abia după ce a mărturisit ce i s-a întâmplat din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legăturile invizibile. Când a auzit guvernatorul, a dat permisiune să se îngroape trupul mucenicului în biserica orașului. Acestea s-au întâmplat între anii 1330 și 1340. Unii spun că martiriul s-a săvârșit în altă perioadă, de exemplu Sf. Nicodim de la Sfântul Munte vorbește de anul 1642, în timp ce alții spun că ar fi 1492.
Căpitanul care l-a trădat pe Sf. Ioan s-a căit de faptele sale și s-a hotărât în secret să fure moaștele și să le ducă în țara lui. Însă sfântul i-a apărut în vis preotului bisericii și l-a înștiințat de aceasta. După 70 de ani, moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala Moldo-Vlahiei și așezate în biserica catedralei.