SFÂNTUL MUCENIC EFREM CEL NOU, SFÂNTUL FOCULUI"

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

...Sfântul, a adormit intru Domnul in ziua de 5 mai 1426, intr-o zi de joi, in jurul orei 09.00, in varsta fiind de numai 42 de ani

Bataia si tortura zilnica nu l-au facut pe Sfantul Efrem sa renunte la Hristos si sa devina musulman. 

🔥Să povestim în detaliu mucenicia Sfântului Efrem cel Nou...un chin de nedescris în cuvinte, dar sa-l petreci.

In iunie 1971, Sfantul Efrem cel Nou -Marele Mucenic din Nea Makri

i s-a aratat in vis unei maicute de la Manastirea sa de pe Colina Neprihanitilor, și i-a dezvaluit o parte din chinurile la care a fost supus de acei otomani necredinciosi.

 Sfantul Efrem i-a spus cu glasul sau blând:

"- Daca ai sti cat am patimit, chiar si la cap, si i-a aratat cu mana: 

- Mi-au infipt cuie mari si mi-au pironit capul de un copac.

Sfantul si-a facut Semnul Sfintei Cruci si a continuat:

 ...ȘI MORT AU CONTINUAT SĂ MĂ CHINUIASCĂ. 

Maicuta povestește mai departe ce a auzit:

-Ei, otomanii, sosesc la manastire, in aceasta mica oaza de liniște cu chiliile ei albe si cu bisericuta lor: 

loc nevinovat si neprihanit, deschis, pe care Dumnezeu l-a daruit oamenilor, dar cu usurinta de cotropit de cei salbaticiti.

Încep să-i supună la aspre chinuri pe monahi.

Dintre toti, Sfantul Efrem este cel mai pasnic si cel mai netulburat.

Acest lucru însă, ii scoate din minti.

Astfel, în vreme ce altora le taie capul cu sabiile, pe Sfant îl pun în lanturi pentru a-l cazni si pentru a-i înfrânge voința cea către Dumnezeu, pentru a-l sili sa se lepede de credinta sa.

Îl inchid într-o mică celulă, fără mâncare si fara apă. 

Îl bat zi de zi, îl chinuiesc, îl umilesc, îi cer sa-si lepede credinta.

Zilele trec fara ca ei sa dobândească ceea ce râvnesc. 

Sfântul rămâne nestramutat in credinta fata de Dumnezeul Cel adevarat, astfel ca ei decid sa puna capat vietii lui, dupa ce mai intai il chinuisera in chip inspaimantator.

Atunci il scot pe Sfant din mica inchisoare si il duc la copacul muceniciei sale, dudul care in acele zile era plin de frunze, toate verzi.

Îl atarna cu capul in jos si incep sa-l bata cu turbare.

Îl lovesc, îl injura, isi bat joc de el, Îl iau in ras pe Dumnezeul lui:

- Unde este Dumnezeul tău ca să te ajute acum?

Sfantul nu-si pierde barbatia.

Se roaga:

- Doamne, nu tine seama de vorbele acestor oameni, însă faca-se voia Ta.

Îi smulg barba, îl tiranizeaza. Puterile lui se sleiesc.

Unul, cu o bucata de fier, îl loveste in cap cu turbare, în partea stânga, lângă sprânceană. 

Veșmintele sale sunt zdrentuite, trupul ii este aproape dezgolit, rănile fără de număr. 

Dar ei încă nu sunt sătui de sange.

Ar vrea sa-l mai chinuiasca.

Atunci, unul din cei care îl martirizeaza ia o bucată de lemn aprins si i-l înfundă cu putere în pantece (in buric).

Urletele sale sunt sfasietoare, durerea este de nedescris, imaginați-vă să arzi de viu în pântece. Ochii ii sunt deja sangerii.

Sangele ii curge din pantece cu imbelsugare, dar ei nici acum nu se opresc.

O ia de la capăt aceleași cazne dureroase, de mai multe ori.

Trupul sau se zbate ca si cel al unui peste când îl scoți din apă. 

Puterile îl părăsesc, mai poate doar să se roage întru sine si să-i ceara iertare lui Dumnezeu.

Din gura ii curge sange si saliva, în acelasi timp.

Pamantul de sub el s-a adapat cu sangele sau, care curge din belsug.

Își pierde cunostinta.

După atâta chin paganii îl socotesc mort.

Cu o sabie taie franghia care îl ține agățat în copac și trupul lui cade la pamant.

Dar nebunia care îi mâna nu se oprește nici acum. 

Îl lovesc cu picioarele, îl bat cu pumni, chiar si acum, cand îl cred mort.

După câtăva vreme Sfântul își vine putin in fire.

Cu puținele puteri care i-au mai rămas, își intredeschide pleoapele.

Se roagă și își aude glasul inimii: 

-Doamne, in mainile Tale incredintez duhul meu.

Degetele sale se înfig de durere în pământ si, în această clipă, sufletul său se desparte de trupul de Mucenic. 

Atunci Ingerul Domnului se pogoara din Cer.

În maini ține o pernă roșie, din catifea.

Deasupra aseaza sufletul Sfantului și se suie spre Cer.

Atunci văd Îngeri înșirați la dreapta si la stânga, alcătuind o mare cărare cerească, iar Îngerul Domnului trece prin mijlocul lor, însoțind-l pe Sfantul Efrem catre Domnul.

Iar Domnul îl întâmpină, zicându-i: "VREDNIC ESTI, EFREM, CACI PE MINE M-AI MARTURISIT!".

Amin!

Să avem parte de sfintele sale rugăciuni!