”NEBUNUL” CEL BLAND AL LUI HRISTOS.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

               

 In anul 1955, penitenciarul asa-zis "sanatoriu pentru TBC-isti" Targu-Ocna a avut privilegiul de a-l adaposti dupa gratiile sale pe celebrul ieromonah Pimen Barbieru, staret al schitului din comuna Cetateni, condamnat la 25 de ani munca silnica pentru a fi luat juramantul de jertfa al luptatorilor Colonelului Arsenescu si de a-i fi ascuns uneori.

 
Sosise cu un grup mare de bolnavi in ultimul stadiu. Cand a sosit, parintele Pimen cantarea in jur de 40 de kilograme, trecuse de cateva hemoptizii, abia se putea hrani.
Fire comunicativa, bland, cu o conversatie vie, plin de incredere in viitor, ajuta cu buna sa dispozitie doctorului M.A.I., Aurelian Narcea, care l-a pus pe picioare si i-a oprit evolutia maladiei.
Medicul Narcea, ajungand prea remarcat de colegii si superiorii sai de la Securitate, si-a dat ulterior demisia, de teama de a nu fi arestat la randul lui, si a functionat la preventoriul de langa Breaza.
Staretul Pimen - frate cu staretul dintr-un timp al Manastirii Cernica - a jucat un joc periculos la Targu-Ocna, ca vorbim despre spiritul hazliu al unora dintre clerici.

Intr-o zi, a iesit la raport si i-a cerut plutonierului Hartan sa-i aduca putin petrol. Gradatul a ramas nauc. L-a intrebat la ce-i trebuia. " - O sa iau niste paie dintr-o saltea, o sa fac manunchiuri in cele patru colturi ale celulei, le stropesc cu gaz si le dau foc."

- "De ce?" - insista celalalt. "Sa alung diavolii care bantuiesc pe aici!" - izbucni serios calugarul, abia stapanindu-si chicotul, caci se uita tinta in ochii subofiterului si era limpede pentru toti cei de fata ca dracul acela era.

"Esti nebun! Vrei sa dai foc la puscarie si sa ma bagi pe mine la apa!" - i-a intors-o. Daca nu "la apa", in focul Gheenii cu siguranta era in intentia Prea Cuviosului!

Dupa ce-l ameninta cu "izolarea", plutonierul iesi. "Ce va veni sa faceti gluma asta?" - l-a iscodit domnul Vasile Cristea. "Daca va pedepsea? Uite ca v-a insultat. V-a zis ca sunteti nebun."

 
- "Nebun trebuie sa ma creada. Daca ma socotesc sanatos si ma prind ca ma rog si ma-nchin, ma vara la "neagra"; pe cand pe nebun il lasa sa faca multe, ca tot ii lipseste o doaga."

In acelasi scop, cand erau scosi detinutii in tarc, la plimbare, parintele Pimen se oprea pe neasteptate si asa incepea sa se uite la cer ca toti militienii-si ridicau fruntea, sa vada si ei ce-i atragea lui atentia.
Nedand cu ochii de nimica, reveneau cu privirile asupra lui si, nedumeriti: "Ce te uiti, ba, banditule?"
- "Astept sa se pogoare ingerii, sa-i alunge pe draci", raspundea el, strapungand cu cautaturile pe uciga-i toaca deghizati in uniformele din fata sa.

Cu astfel de tertipuri si cu ajutorul lui Dumnezeu, parintele Pimen s-a eliberat in cele din urma.
(Mihai Radulescu, Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi, in gherlele comunismului, cap. 11).