Un copil privind la cruce se - ' ntreba nelămurit,
Cine sunt aceea care trupul tău au schingiuit !
Cine sunt? Și cum arată? I - am spus : Oameni, fel de fel,
Însă nu știa sărmanul că -l va schingiui și el !
Nu i -am spus ,am vrut să crească, cu încredere în sine,
Să gândească că în lume va umbla doar printre bine.
N - avea rost să - i amărăsc inimioara de atunci,
O să crească, și - o să - 'ncalce şi el sfintele porunci !
Va veni la cruce atuncea cu mâinile împreunate,
Să Te roage să ierți Doamne, zilele lui, numărate!
Și să - i dai promisiunea, când aprinde sfesnice ,
Că va primii drept răsplată darul vieții veșnice !
Și copil am fost și eu, și am întrebat la fel,
Și am spus că niciodată nu -l voi supăra pe El !
Și - am promis! Că nici o dată nu-i voi nesecotii vrerea,
Dar l - am supărat adesea și mi - a trecut cu vederea !
Pentru asta ni se - arată chipul veșnic întristat,
Duhul sfânt din vina noastră din icoane -i tulburat !
Numai pruncii îi văd fața pururea surâzătoare,
Când aduc la iconițe, puritatea lor, și - o floare !
Și adeseori iți spune un copil privind la El,
"-Mamă, tată , ai văzut? Îmi zâmbește Dumnezeu ! "
-Am văzut ! Oftezi în tine, Dar e foarte mult deatunci !
Și iți pare rău că Tatăl nu ne - a lăsat veșnic prunci !
Un copil privind la cruce, se întreabă uneori,
De ce Doamne -'n floarea vieții, ți - a fost hărăzit să mori ?
Și -i atât de greu a-i spune, foarte greu de înțeles,
Pentru viața omenirii, singur moartea ți - ai ales !
Ai răbdat înverșunarea, hula, biciul și minciuna,
Și - ai să rabzi Iisuse sfinte, cât sunt soarele și luna !
Cât vor fi pe pământ oameni, și - n cer stele -or răsări,
Chinul tău și lăcrimarea Domnul meu, nu vor sfărşi !
Pentru pruncul ce va creşte, pentru cei ce au crescut,
Te vei face luntre Doamne, teacă , pod, și pururi scut !
Pentru ei îngădui multe, pentru zâmbetul senin,
Te împărtășești Iisuse, te frângi pâine, trup și vin!
Autor
Ciabrun Marusia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.