SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL, cel ce învăluit de adierile Duhului şi povăţuit de mâna Tatălui a ajuns în palatul slavei lui Hristos, îndulcindu-se de gustarea tainelor dumnezeieşti aşeazate la masa duhovnicească a Stăpânului, cel ce împreună cu îngerii a fost numărat, strălucind cu înţelepciunea mai presus de putere omenească, cununa de slavă a călugărilor, cortul luminat de făclia înţelepciunii, piatra cea nesfărâmată a mărturisirii Adevărului, cel ce a înfruntat erezia cea stricătoare de suflete, păzind Biserica nepătată de întunecata cugetare, cel ce s-a făcut moştenitor al tainei iubirii descoperite pe muntele slavei şi nemărturisite de cuvânt omenesc, cel ce este carte duhovnicească a desăvârşirii, ca cel ce a pătimit, tăindu-se mâna pentru Dreapta Tatălui să ne scrie pe noi în cartea mântuirii prin a sa rugăciune către Hristos. Ca unul ce a pătimit şi tăierea limbii, prin glasul rugăciunii sale să ridice osânda noastră, a celor ce am amuţit, neavând cuvânt de îndreptăţire pentru mulţimea păcatelor, ca să mărturisim mai apoi cu bucurie şi mulţumire: ,, Hristoase, Dumnezeule, Adâncul milostivirii, pentru rugăciunile slujitorului Tău deschide nouă mintea spre înţelegerea tainelor înţelepciunii Tale, că să-i strigăm şi lui cu mulţumire: Bucură-Te, Cuvioase Maxim, oglinda frumuseţii îngereşti, cel ce prin mărturisirea ta ai arătat celor întunecaţi Adevărul, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre, păzindu-se de nebunia viforului ereziilor !”. SFÂNTUL CUVIOS MAXIM MĂRTURISITORUL, cel ce cu cheia rugăciunii a deschis cerurile filosofiei celei înalte, pecetluind adevărul celor descoperite cu jertfa mărturisirii sale, să povăţuiască şi gândurile noastre la limanul înţelegător al tainelor Preasfintei Treimi. CUVIOSUL MAXIM MĂRTURISITORUL, canonul monahilor mergători pe căile desăvârşirii, limba cea de foc ce a ars toată erezia cu flăcările înţelepciunii Cuvântului, oglinda vieţuirii îngereşti a cuvântătorilor de Dumnezeu, străjerul Bisericii de toată răutatea ereziilor, cel ce a zburat ca un serafim cu aripile iubirii dumnezeieşti, făcându-se flacără a înţelepciunii Treimii ce luminează minţile credincioşilor, să ne facă şi pe noi părtaşi ai darurilor mântuitoare ale Cuvântului vieţii, prin rugăciunile sale bineprimite către Ziditorul tuturor.SFÂNTUL CUVIOS MAXIM MĂRTURISITORUL, cel ce cu cheia rugăciunii a deschis cerurile filosofiei celei înalte, pecetluind adevărul celor descoperite cu jertfa mărturisirii sale, să povăţuiască şi gândurile noastre la limanul înţelegător al tainelor Preasfintei Treimi.
O, Sfinte Cuvioase Maxim Mărturisitorul, cel ce te-ai făcut mână a Cuvântului, tăind cu ascuţişul cuvintelor tale ereziile cele întunecate, iar slava Tatălui a strălucit întru tine, fiind umbrit de lumina Duhului, curăţeşte zapisul păcatelor mele cu apa rugăciunilor tale.

TROPAR 1

Cine poate tâlcui adâncul tainelor tale, Cuvioase, Cununa mărturisirii ?
Mâna ţi s-a tăiat, dar Hristos cu mâna Sa te-a scris în cartea mântuirii,
Limba ta cea dulce grăitoare a fost tăiată de cei rău credincioşi,
Dar inima ţi-a fost îndulcită de auzul laudelor în limbi îngereşti,
Ca Unul ce stai acum în faţa Treimii şi vezi cele ascunse gândului omenesc,
Trimite nouă norii înţelepciunii, ca să ne-adape pământul inimii cu dar duhovnicesc.

TROPAR 2

În norul înţelepciunii ai intrat, primind gândurile dumnezeieşti,
Şi cu condeiul Duhului ai scris pe tabelele inimilor duhovniceşti,
Frânturi de gânduri smerite însemnează şi în cartea inimii mele, fericite,
Căci sărac fiind de înţelepciune, alerg la ale tale daruri gândite.

TROPAR 3

Alăută a Duhului Sfânt, scaun al Minţii odihnind înţelepciunea Cuvântului,
Tronul minţii ţi l-ai împodobit cu razele văzătoare ale Duhului,
Nu se pricepe nevrednicia noastră a-ţi aduce laudă după datorie,
Dar cu sabia cuvintelor tale păzeşte Biserica lui Hristos de orice erezie.

CONDAC 1

Biserica saltă astăzi şi se veseleşte, aducându-ţi cununa mulţumirii,
Căci prin a ta înţelepciune ai biruit toate împletirile înşelăciunii,
Bisericile inimilor noastre le cercetează cu a ta rugăciune,
Şi primeşte, Sfinte Maxim, a noastră smerită cinstire.

CONDAC 2

Mintea ta ca un nor înţelegător picura gândurile dumnezeieşti,
Care adăpând pământul inimilor aducea roade duhovniceşti,
Biserica saltă la prăznuirea trâmbiţei strălucite a Duhului,
Iar noi cu gânduri smerite te rugăm a ne mijloci darurile Cuvântului.

ICOS 1

Pe piatra credinţei întăreşte-mă Doamne, pe mine, cel rătăcit,
Primeşte rugăciunile cuviosului Tău şi al meu gând smerit,
Cu lumina mijlocirii tale cercetează cămara întunecată a inimii mele sărăcite,
Şi zugrăveşte înţelegerile cele mai presus de minţile cele neiscusite.

ICOS 2

Cu fulgerele cuvintelor tale ai ars toată erezia pierzătoare,
Şi celor alunecaţi în înşelare le-ai revărsat lumină înţelegătoare,
Pe noi cei întunecaţi la minte de umbrele neştiinţei,
Ne povăţuieşte părinte, a merge pe căile drepte ale credinţei.

Bucură-te, alăută a tainelor veşniciei,
Făclie nestinsă a dogmelor Ortodoxiei,
Podoabă însufleţită a Adevărului,
Arcuş de gând al melodiei dorului,
Păzitor al Bisericii cu sabia rugăciunii,
Surpător al uneltirilor înşelăciunii,
Arătător al adevărului descoperit întru lumina Treimii,
Scară întinsă nouă spre a ajunge la înălţimea desăvârşirii,
Scaun înalt de gând dumnezeiesc,
Sălaş prea curat al darului îngeresc.

SFÂNTUL CUVIOS MAXIM MĂRTURISITORUL, ADÂNC AL ÎNŢELEPCIUNII DUMNEZEIEŞTI, ODIHNIND CURGERILE DOGMELOR PĂRINTEŞTI

Mintea ta fiind sfinţită de curgerile harului ca izvor al cugetărilor înalte,
Slobozea picăturile gândurilor, care ajungeau în adâncul inimii luminate,
Valurile filosofiei celei dumnezeieşti acoperind mintea ta curată
O îmbogăţea în înţelesuri mai presus de gând, ridicând-o la vieţuirea înaltă.

Limba ta binecuvântată slobozea râurile înţelepciunii celei tâlcuite de Duhul adânc cunoscător,
Şi cu roua cuvintelor străluceai inimile curate, care însetau după darul cel mântuitor.
Nu te-ai temut a propovădui pe Cuvântul cu două firi şi două voinţe,
Şi sabia înţelepciunii ai scos, ca să tai înşelăciunile relei credinţe.

Întru multe prigoniri ai răbdat, aşteptând vremea odihnei celei veşnice,
Şi după urmele Cuvântului purtându-ţi gândul ai aflat nădejdile cele vrednice.
Vânturile ereziilor ameninţând liniştea creştinilor, ai fugit departe de sămânţa răutăţii,
Şi măririle acestei lumi ai lepădat, ca întru lumina cugetului să slujeşti dreptăţii.

Spre fântâna harului călătorind, ţi-ai odihnit sufletul apoi sufletul însetat,
Şi focul patimilor aprins de vrăjmaş stingând, te-ai înălţat ca un stâlp luminat.
Fluturii tainelor zburând în minte, căutai să apuci cu gândurile tale înalte,
Şi Cuvântul scria în cartea inimii cele ce se cuveneau a fi oamenilor arătate.

Urmând zborul îngerilor, ai păşit pe treptele dumnezeieşti cu cuget umilit,
Şi valuri de lumină înrâurindu-te ai străbătut cele nepătrunse cu gând smerit.
În adâncul tainelor înaintând cu gândurile ce se mişcau în ritmul Duhului,
Prin poarta inimii ai trecut şi te-ai înfăţişat cu umilinţă la tronul Cuvântului.

Plecându-ţi gândurile cu umilinţă înaintea Celui Ce cunoaşte şi cele ascunse,
Mirul bunăvoinţei Stăpânului s-a revărsat peste tine, ajungând în adâncuri nepătrunse.
Sfinţindu-ţi viaţa prin osteneli binecuvântate, ai urcat pe scara rugăciunii
Şi între hotarele gândului cuprinzând priveliştea Raiului ai mărturisit lucrarea iubirii.

Limba ta ce izvora mierea cuvintelor a fost tăiată de necredincioşi ca şi o floare,
Dar mireasma sfinţeniei n-au putut s-o depărteze şi Domnul a lucrat minune mustrătoare.
Mâna ta, ce închipuia lucrarea Duhului Cel Ce pururea scrie tainele Cuvântului, o au tăiat fără milă,
Însă în cartea vieţii mâna Cuvântului a scris numele tău, părinte, aşezând pe capul tău cunună.

Toate puterile sufleteşti şi trupeşti unindu-se, le-ai pus în slujba binecuvântată a propovăduirii,
Mâna ta urma mişcările line ale Duhului, iar mintea unită cu inima îţi insuflau cuvintele înţelepciunii,
Rugăciunea neîncetată ţi se făcuse respiraţie a sufletului, nesuferind a fi întreruptă de tulburările ereziilor,
Pentru aceasta, văzând neconcordanţa dintre realitatea duhovnicească şi urzelile înşelăciunilor
Ai slobozit focul râvnei prin care ai mistuit toate neghinele eresurilor pierzătoare,
De mâna Cuvântului lăsându-te purtat ca o sabie ce taie toată cugetarea înşelătoare.
Ostenelilor de bunăvoie li s-au alăturat ostenelile prigonirii pentru mărturisirea Cuvântului,
Dar şi mai mult ai fost întărit de Dumnezeu, în călătoria ta fiind adăpat din izvorul Duhului.
Cu haina nevoinţelor fiind îmbrăcat ai putut răbda tot frigul durerilor celor multe,
Şi ai întărit şi pe ucenicii tăi care au urmat până la capăt iubitului lor părinte.
Cu strălucirile înţelepciunii fiind îmbrăcat sufletul tău, îngerilor te-ai asemănat,
Şi ţintind ultima treaptă a desăvârşirii, cu bucurie pe scara rugăciunii ai alergat.
Înaintea privirii tale duhovniceşti se desfăşura lin toate tainele filosofiei îngereşti
Cu gândul tău cercetător ai pătruns în raţiunea lucrurilor, descoperind tainele dumnezeişti.
Defăimat-ai pe faţă toată înşelăciunea celor ce semănau seminţele stricăciunii în pământul inimilor nevinovate,
Şi otrava şarpelui scotându-o cu apele înţelepciunii tale ai redat inimilor strălucirile curate.
Pe mine, cel pururea bântuit de gândurile cele rele, mă scoate la lumina Duhului,
Şi necurăţiile sufletului meu le spală, îndreptându-mă spre izvorul Cuvântului.

Cu strălucirile fecioriei fiind încununat, ai cercat cu degetul inimii apa izvorului îndumnezeitor,
Şi întărit de puterea harului ai început a scrie cu înţelepciune cele grăite de Duhul povăţuitor.
Degetul dumnezeiesc însemnând pe tabla inimii tale cele ascunse din veac,
Ai început a propovădui întru lumină cele descoperite de dumnezeiescul sfat.

Mintea ta pătrunzând în norul cel înţelegător a primit mângâierea adierilor dumnezeieşti,
Şi poarta inimii deschizându-o cu cheia rugăciunii ai aflat înlăuntru comoara tainelor cereşti.
Cu înţelepciune cercetând toate ai aflat străluciri din gândul dumnezeiesc,
Care luminând cămara inimii te îndemna să mărturiseşti darul ceresc.

Glasul tău a slujit Cuvântului, mărturisind cele mai presus de fire,
Şi mâna ta s-a ostenit a scrie cuvinte dumnezeieşti spre mântuire,
Citind cu ochii minţii din cartea gândurilor inimii cele înscrise de Duhul,
Te-ai făcut trâmbiţă a Adevărului şi comoară sfinţită de Cuvântul.

Cu rugăciunile tale întăreşte şi acum inima Bisericii tulburată de viforul ereziilor cumplite,
Şi cartea dreptei credinţe înfăţişează privirii noastre, ca să înţelegem adevărurile sfinte.
Şi comoara mărturisirii tale fă să-şi cearnă roade şi în sufletele noastre neputincioase,
Ca să te cinstim ca pe un părinte izvorâtor de înţelepciune, care ne dăruieşti gânduri luminoase.

Fiarele patimilor punând stăpânire pe mintea şi inima mea, răni adânci îmi pricinuiesc,
Şi tulburările lor zdruncină temeliile sufletului meu şi în noroiul patimilor mă zvârcolesc.
Neajungând eu la odihna nepătimirii, încă pribegesc prin noaptea păcatelor,
Steaua harului străluceşte-mi pe bolta minţii, ca să îţi aduc
Bucură-te, crin preastrălucit, împărtăind mireasma dogmelor dumnezeieşti,

Fântână a înţelepciunii în care s-au adunat picăturile ploilor cereşti,
Făclie mărturisitoare, ce risipeşte întunericul adus de noaptea necredinţei,
Vas al îngereştilor cuvinte împodobit cu roua cea sfântă a umilinţei,
Sălaş al luminii dumnezeieşti ce îmleteşte cuvintele înţelepciunii,

Acoperământ îngeresc ce împodobeşte lăcaşul sfinţit al inimii,
Izvor cuvântător care odihneşte mintea prin susurul Cuvântului călăuzitor,
Cămară plină de darurile agonisite prin osteneala gândului mişcător,
Sabie a mărturisirii, tăind cu îndrăzneală frunzele ereziilor stricătoare,
Oglindă a tainelor privite cu puterea dumnezeiască cea luminătoare,
Cort al dumnezeieştii măriri în care se descoperă cele înalte,

Altar zidit în sânurile cerului spre adeverirea tainelor minunate,
Nor al luminii dumnezeieşti ce călătoreşte pe cerul Ortodoxiei,
Glas pururea chemător la mântuire după măsura vredniciei,
Securea cea ascuţită ce taie toate uscăturile eresurilor,
Sălaş al păcii cereşti care îmbracă în lumină chipul versurilor,
Palat al înţelepciunii căruia îngerii i-au zidit treptele cereşti,
Rug pururea aprins al darurilor, vestind făgăduinţele părinteşti
Legământ al iubirii scris de Duhul în cartea inimii,
Stâlp al mărturisirii înconjurat de razele Luminii.





MAICA DOMNULUI ŞI SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORULsau -Povestea icoanei iubitoare sfinţite de înălţimea laudelor aprinse de focul Duhului Sfânt-







Filosof desăvârşit al cântărilor Dumnezeirii, mărturisitor al Treimii,

Flacără serafimică aprinsă de dorul veşniciei, petrecând în gândul umilirii,

Cu smerenia, ca şi cu o floare gingaşă ţi-ai împodobit sufletul tău curat

Şi izvoarele Duhului le auzeai limpede cum îngână dumnezeiescul vals.




De lumina Duhului Sfânt fiind învăluit, mireasma acestuia n-ai putut-o tăinui,

Şi flori de laudă către Preasfânta Născătoare ai împletit, spre a-I mulţumi.

Luând trâmbiţa Duhului ai dat răsunet în toată lumea, ca să se adune la praznicul bucuriei

Şi s-o preamărească pe Cea Căreia îi slujeşte cu adâncă smerire tot soborul îngeresc al veşniciei.




Cu gândul inimii ai urmat întreaga Sa viaţă şi c-un suspin ai pecetluit călătoria,

Nădăjduind că Însăşi Preacurata îţi va sfinţi cu milostivire lauda ta, ce mărturiseşte iubirea.

Harul şi ajutorul Ei te-au însoţit pe calea laudelor şi din gura ta s-au revărsat râuri de cuvinte

Ce au zidit icoana Celei mai înalte făpturi, care a covârşit cu frumuseţea orice virtute.




Pe Sfinţii Părinţi chemând în ajutor, ai pictat cu măiestrie chipul cel iubitor,

Cu Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti ai urmărit paşii pământeşti ai Vasului adânc cugetător.

Cu Eusebiu de Cezareea ai zugrăvit frumuseţea de aur a Celei Ce e luminătoarea a toate,

Mergând pe aceeaşi cale cu Grigorie al Nissei, ai cântat din chimvalul Marelui Atanasie.

Cu Grigorie al Neocezareii petrecând, prin rugăciune te-ai făcut părtaş a feluri de minuni,

Alături de Dionisie Areopagitul dezlegând tainele mai presus de minte la masa dulcilor sfătuiri.




Pentru aceasta, ca pe un părinte desăvârşit în taina laudelor, te rugăm să ne acompaniezi,

Luându-ne sub aripile rugăciunii tale, ca pe nişte neputncioşi, la limanul taboric să ne aşezi.

Ca şi noi, cei lipsiţi de înţelepciune, în nepriceperea noastră să lăudăm pe Cerul veşnic răsunător,

Şi într-un dialog iubitor, împreună cu tine, părinte, să aducem Împărătesei prinos nemuritor.




Să lăudăm pe Templul Duhului Sfânt, Arcuşul dumnezeiescului Cuvânt,

Izvorul Apei celei Vii, Raiul Pomului Vieţii, al nostru nebiruit Acoperământ.

Via înverzită din care S-a ivit Strugurele Nemuririi, Vasul iubitor al adâncimii,

Arca cuprinzătoare a Celui Necuprins, cea mai iubită Icoană a luminii.

Crinul frumuseţii dumnezeieşti, Grânarul preaînalt al mântuirii noastre,

Floarea fecioriei plină de mireasma harului, Nădejdea visurilor luminoase.

Toiagul ce a odrăslit Spicul Vieţii, Mijlocitoarea arzătoare ce aprinde candela inimii,

Limanul liniştit al celor clătinaţi de valurile patimilor, Canonul adevărat al sfinţirii.

Pilda vieţii îngereşti, Stâlpul fecioriei, Cortul Cuvântului adumbrit de strălucirea de diamant,

Vas al slavei cereşti, Tronul mai înalt decât Serafimii, Cetate înţelegătoare a Celui Preaînalt.

Râul nesecat al Apei Celei vii, Chivotul Împăratului, Vasul vieţii dumnezeieşti,

Spicul ce a înflorit viaţa cea sporitoare, Biserica mai înainte de veci a slavei cereşti.

Icoana înţelegătoare înfricoşătoare demonilor şi dorită îngerilor, Întărirea credincioşilor,

Grădina cea neatinsă, Izvorul apei vieţii, Cufăr de taină al tuturor minunilor.

Vasul cel de aur al Mielului lui Dumnezeu, Crinul cel sfânt al unduirilor dorului

Podoaba cea mai de preţ a praznicelor împărăteşti, Moştenitoarea iubită a Domnului.

Cartea pecetluită pe care e scris Cuvântul lui Dumnezeu cel nescris,

Sfeşnicul luminii cereşti, Cetate a slavei Dumnezeului Necuprins,

Toiagul împărătesc cel minunat, Chivot al sfinţeniei celei preaînalte,

Căţuie ce poartă în sânul ei focul Dumnezeierii Celei prealăudate.

Izvorul bucuriei veşnice, Scară strigătoare către cer, Cununa bunăvoirilor,

Desăvârşirea laudelor, cea mai înaltă mărturie de sfinţire, spre bucuria Îngerilor.

Scară dumnezeiască ce arunci punte între Dumnezeu şi oameni,

Pecete ce învăluie gândul, biciuind ispitele veşnicilor duşmani.




Sfinte Maxim, dulce cântător al măririlor Cuvântului, al Maicii Domnului vas ales,

În care s-au revărsat toţi talanţii darurilor, spre bucuria neamului împărătesc,

Mirul bunei miresme a harului făcându-l lucrător în tine prin osteneli călugăreşti,

Te-ai ridicat la înălţimea tainei, pentru acestea în călătoria Duhului pe creştini îi însoţeşti.




Luminător tainic al nepământeştilor vedenii despre Preasfânta Fecioară

Comoară aleasă a sfintelor căutări printre stelele lumii nemuritoare, ce lin coboară

Şi se aşează pe pământ dând mărturia adâncimii şi cel mai deplin legământ

Al iubirii feciorelnice ce dincolo de pietrele acestui veac s-a statornicit.




Dor nepământesc ce flăcările îşi întinde în focul iubirii Preacuratei Stăpâne

Cuprinzând orizonturile nemărginite şi cântul lor răspândind smerit în lume

Te-ai adâncit, Cuvioase Maxim, în oceanul smereniei prin binecuvântarea Maicii Sfinte

Urmându-i pilda de sfinţenie ai aflat cea mai odihnitoare cale către duhovniceasca virtute.




La înălţimea serafimilor te-a ridicat rugăciunea Ei biruitoare

Urcând uşor pe nor mintea ţi-ai odihnit în iubirea purtătoare

A celor mai desăvârşite flori culese din oceanul dumnezeiesc

Cu îngerii zugrăvind colţuri din Raiul încărcat de cânt pitoresc.




În livada duhovniceştilor desfătări ai primit dumnezeieştile sărutări

Şi cununa luminată din mâna Fecioarei, cu smerite binecuvântări

În icoana cea mai deplină, ai zugrăvit chipul vieţii Sale sfinte

Şi ai lăudat chipul fecioriei Sale, cu dulci şi smerite cuvinte.




Desăvârşit însoţitor al tuturor pe căile dreptei credinţe

Cu lacrimile tale curate ai câştigat darul sfintei umilinţe

Lumina înţelepciunii îşi aprindea focul nevăzut asupra ta

Şi sabia Duhului ce te ocrotea dădea mărturie îngerilor de sfinţenia ta.




Pentru aceasta, te rugăm să ne fii pururea ajutător în rugăciune şi liman de lumină,

Pe munţii înalţi ai slavei laudelor, ne dă mâna, ca să nu cădem din nădejdea cea bună,

Ocrotitor tainic al tuturor ce te cheamă în rugăciune, sabie ce tai toată nedumnezeirea,

Cartea dreptei-credinţe punându-ne mereu în faţă, ne deschizi poarta spre a contempla Iubirea.