"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Traind in PĂCAT omul se izoleaza,se cunoaste numai pe sine insusi,si face din sine insusi centrul intregii existente.Cu cat se cufunda mai mult in pacat,cu atat prapastia intre timp si vesnicie devine mai mare in constiinta si in inima lui.In delirul,in BETIA PLĂCERII PĂCATULUI,oamenii proclama drept bucurie,nenumarate prostii si meschinarii.Si cu adevarat,prostie si meschinarie e orice lucru care-l indeparteaza pe om de Hristos,care nu-i asigura sfintenia si nemurirea lui Hristos.Toata istoria crestinismului nu este altceva decat istoria unei singure si unice minumi,a minunii invierii lui Hristos,care se continua neintrerupt in inimile crestinilor zi de zi,an de an,veac de veac,pana la cea de-a Doua Venire.Daca cultura nu ne descopera sensul cel vesnic al vietii,mai este oare,nevoie de ea?Mai bine sa fii tigru in mijlocul junglei sau leu in pustie,decat un om lispit de cultura sfinteniei.Pentru cel purtator de Duh,toate sunt luminoase si clare:viata si moartea,bucuria si durerea,sensul omului si al lumii,pentru ca el vede prin Duhul Sfant ratiunea si sensul a toate,ca Sfintii Apostoli in ziua Cincizecimii.Sfintii Apostoli sunt cei dintai dumnezei-oameni dupa Har.In toata viata lor,fiecare dintre ei,urmand Ap.Pavel,zice despre sine:"Nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine"(Galateni 2:20).Fiecare dintre ei este Hristos repetat,sau mai bine zis,Hristos prelungit.La ei toate sunt dumnezeiesc-omenesti,pentru ca toate sunt din Dumnezeu,Omul-Hristos.Nu exista nimic mai ingrozitor,decat o vesnicie fara Hristos.As prefera sa fiu intr-un iad in care este Hristos,decat intr-un Rai,care nu-L are pe Hristos
Sf.Iustin Popovici(1894-1979)
Traind in PĂCAT omul se izoleaza,se cunoaste numai pe sine insusi,si face din sine insusi centrul intregii existente.Cu cat se cufunda mai mult in pacat,cu atat prapastia intre timp si vesnicie devine mai mare in constiinta si in inima lui.In delirul,in BETIA PLĂCERII PĂCATULUI,oamenii proclama drept bucurie,nenumarate prostii si meschinarii.Si cu adevarat,prostie si meschinarie e orice lucru care-l indeparteaza pe om de Hristos,care nu-i asigura sfintenia si nemurirea lui Hristos.Toata istoria crestinismului nu este altceva decat istoria unei singure si unice minumi,a minunii invierii lui Hristos,care se continua neintrerupt in inimile crestinilor zi de zi,an de an,veac de veac,pana la cea de-a Doua Venire.Daca cultura nu ne descopera sensul cel vesnic al vietii,mai este oare,nevoie de ea?Mai bine sa fii tigru in mijlocul junglei sau leu in pustie,decat un om lispit de cultura sfinteniei.Pentru cel purtator de Duh,toate sunt luminoase si clare:viata si moartea,bucuria si durerea,sensul omului si al lumii,pentru ca el vede prin Duhul Sfant ratiunea si sensul a toate,ca Sfintii Apostoli in ziua Cincizecimii.Sfintii Apostoli sunt cei dintai dumnezei-oameni dupa Har.In toata viata lor,fiecare dintre ei,urmand Ap.Pavel,zice despre sine:"Nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine"(Galateni 2:20).Fiecare dintre ei este Hristos repetat,sau mai bine zis,Hristos prelungit.La ei toate sunt dumnezeiesc-omenesti,pentru ca toate sunt din Dumnezeu,Omul-Hristos.Nu exista nimic mai ingrozitor,decat o vesnicie fara Hristos.As prefera sa fiu intr-un iad in care este Hristos,decat intr-un Rai,care nu-L are pe Hristos
Sf.Iustin Popovici(1894-1979)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.