"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Sfinţii Ignatie (foto dreapta sus) şi Policarp (foto dreapta jos)
sunt două figuri dintre cele mai strălucite
şi distinse
între aşa-numiţii „Părinţi apostolici” şi amândoi erau
discipoli ai
Sfântului Apostol Ioan.
Sfântul
Ignatie a fost timp de 40 de ani
episcop în Antiohia şi sub împăratul Traian fu dus în
Roma, spre a fi
aruncat leilor la spectacolele
publice. În faţa acestei morţi
îngrozitoare el se ruga
cu voce tare: „Eu
sunt grăunţa lui Dumnezeu şi
voiesc
să fiu măcinat
prin dinţii fiarelor, spre a
deveni
pâinea curată a lui Dumnezeu“. În
drum
spre Roma Sfântul
Ignatie întâlni pe Sfântul
Policarp, episcopul
Smirnei, care sărută lanţurile
Sfântului Ignatie. În
anul 166 a început şi în Smirna
prigonirea creştinilor.
Acesta îl provocă să hulească pe Hristos, dar el răspunse:
„Optzeci şi
şase
de ani i-am servit şi nu mi-a făcut nici un rău.
Cum aş putea
deci
să înjur pe Mântuitorul şi Împăratul meu?“ El îşi găsi
moartea pe rug.
Sfântul
Arhidiacon Laurenţiu
simţeau chinurile trupeşti.
Aşa de exemplu, Sfântul
diacon Laurenţiu, când a fost fript pe grătar
încins, a zis
cu glas vesel către soldaţii din jurul său: „Întoarceţi-mă
pe
partea cealaltă, căci aceasta s-a fript de ajuns“.
Tânărul din Antiohia, care a fost torturat sub împăratul
Iulian, povestea mai
târziu că în timpul torturilor a văzut
un înger, care îi ştergea sudoarea şi îl
stropea cu apă
rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.