Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                      Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Când Hristos, Dumnezeul nostru, a rânduit să iasă din această lume preasfânta şi curata Maica Sa şi să o ducă în Împărăţia cerurilor […] i-a vestit dinainte slăvita mutare. Şi l-a trimis din nou pe Arhanghelul Gavriil să-i anunţe slăvită mutare, ca odinioară minunata zămislire.

Arhanghelul a venit deci şi a întins ramura de finic care era semnul biruinţei, şi a spus: „Fiul şi Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! De aceea m-a trimis să-ţi vestesc din nou, binecuvântată între femei! Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine! Rugăciunile şi cererile tale urcă la Fiul tău în ceruri şi, potrivit cererii tale, îţi porunceşte să laşi această lume şi să urci în sălaşele cereşti, şi să fii alături de El în viaţa cea veşnică şi fără sfârşit!” Când Sfânta Născătoare-de-Dumnezeu Maria a auzit aceasta, s-a umplut de bucurie şi a dat îngerului răspunsul ei dintâi: „Iată roaba ta! Fie mie şi acum după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat.

Atunci Preabinecuvântata şi slăvita Născătoare-de-Dumnezeu Maria s-a ridicat, şi plină de bucurie s-a dus în Muntele Măslinilor, ca să aducă Domnului în linişte şi în lucrarea harului mulţumirea şi cererile ei pentru sine şi pentru lumea întreagă. Când a sfârşit, copleşită de Domnul, s-a întors în Sion şi îndată Domnul l-a trimis pe un nor pe Ioan Evanghelistul şi Cuvântătorul-de-Dumnezeu, căci Sfânta Fecioară dorea să-l vadă, întrucât Domnul îi dăduse porunca înfierii. Cea binecuvântată între femei l-a văzut şi mult s-a bucurat, apoi l-a înştiinţat pe Ioan şi pe fecioarele ce se aflau cu dânsa de vestea cea primită prin înger cu privire la mutarea ei, şi le-a arătat ramura de finic.

       Le-a cerut apoi să gătească casa, să aprindă sfeşnicele şi căţuia cu tămâie, iar ei plângeau şi se tânguiau de despărţire, căci după Dumnezeu pe ea o aveau de nădejde şi ajutor. Iar Maica lui Dumnezeu grăia cuvinte dulci şi de mângâiere celor ce se petreceau a fi cu dânsa, şi în timp ce era ea aşa grăind şi binecuvântând, s-a auzit glas de tunet puternic şi un nor cu paşnică adiere. Şi din nor au căzut ca nişte picături de rouă bine-înmiresmată sfinţii ucenici şi apostoli ai lui Hristos, ce fuseseră adunaţi de la marginile pământului înaintea casei Sfintei Fecioare. 

  Şi iată că s-a întâmplat mărita şi minunata venire a lui Hristos, Dumnezeul şi fiul ei, şi împreună cu El au venit oştirile nenumărate ale îngerilor şi arhanghelilor şi alte oştiri ale serafimilor, heruvimilor, scaunelor; toţi stăteau cu frică înaintea Domnului, căci unde va fi Împăratul, acolo îl vor însoţi şi oştirile. După care Sfinţii Apostoli au văzut la fel de limpede, fiecare a văzut slava după puterea lui. Şi venirea de acum a Domnului era mai măreaţă şi mai înfricoşătoare decât cea dintâi, căci S-a arătat mai strălucitor decât fulgerul şi decât Schimbarea la Faţă lucrată pe Thabor, deşi a fost mai puţin decât slava Sa firească, căci aceasta e nepătrunsă şi nevăzută. Atunci Apostolii au tremurat şi au căzut la pământ ca nişte morţi, iar Domnul le-a spus: „Pace vouă!”, ca şi odinioară când a trecut prin uşile cele încuiate. Căci erau în aceeaşi casă a lui Ioan adunaţi, atunci de frica iudeilor, acum pentru adormirea Maicii lui Dumnezeu.

Iisus tinand in mana sufletul Maicii Domnului,fiind inconjurat de ostile ceresti cele nevazute.Pentru a accentuaca sunt "nevazute" pictorul nu a colorat ingerii ci decat spatiul ocupat de acestia ,cu albastru.

   Iar Preasfânta, Preacurata şi Preabinecuvântata Maică a lui Hristos s-a umplut de bucurie, şi faţa sa strălucea de strălucirea slavei dumnezeieşti. Şi ea vedea cu frică şi evlavie slava şi strălucirea ce scânteiau din împăratul şi Fiul ei Iisus Hristos, şi a slăvit încă şi mai mult Dumnezeirea Sa, s-a rugat pentru Apostoli şi pentru toţi cei ce se găseau acolo. A cerut mijlocire pentru toţi credincioşii oriunde erau ei; pentru lumea întreagă şi pentru tot sufletul care cheamă pe Domnul şi îşi aduce aminte de numele Maicii Sale, oriunde l-ar pomeni, ea a cerut să se reverse acolo binecuvântarea.

Şi, de îndată, la porunca Domnului, îngerii au început să laude cu glas dulce, cu glas auzit şi dorit, iar Sfinţii Apostoli s-au închinat în Duhul Sfânt şi lăudau cu laudă îngerească. Şi aşa, Preasfânta Maică a Domnului şi-a încredinţat fericitul şi curatul ei suflet Domnului, Împăratului şi Fiului ei, şi a adormit un somn dulce şi mult dorit. Aşa cum a ocolit durerile naşterii cu naştere negrăită, tot astfel nici durerile morţii n-au atins-o în vremea morţii sale, căci Împăratul şi Domnul firilor a fost şi atunci şi acum strămutătorul firilor.

Se observa cum sufletul Maicii Domnului este preluat de ingeri din mainile lui Iisus 

Mulţimile îngerilor şi-au întins mâinile lor nevăzute la trecerea sufletului ei sfânt. Casa şi împrejurimile s-au umplut cu o mireasmă negrăită. Iar deasupra trupului ei sfânt plutea o lumină nevăzută de ochi. Şi aşa, Învăţătorul şi ucenicii, cerul şi pământul au condus-o pe Sfânta Fecioară, Învăţătorul şi Domnul milostiv si slăvit a dus sfântul suflet al Maicii Sale preacurate în ceruri, iar ucenicii au aşezat trupul ei neprihănit pe pământ pentru a-l unge cu miresme şi a-l duce acolo unde ea voia, şi după puţină vreme, pentru a fi dus în rai sau în locul pe care l-ar voi Fiul şi Dumnezeul ei.

Sufletul Maicii Domnului luat de Iisus si dat apoi ingerilor spre a-l duce in ceruri

De îndată însă ce s-a auzit de moartea Sfintei Împărătese, toţi bolnavii şi neputincioşii s-au strâns acolo. Atunci ochii orbilor s-au deschis, urechile surzilor s-au destupat, ologii s-au ridicat ca să meargă, dracii au fost alungaţi şi toată suferinţa şi boala s-au vindecat. Văzduhurile şi cerurile cerurilor se sfinţiseră prin înălţarea sufletului sfânt, iar pământul se făcuse cinstit cu sfinţire prin trupul ei neprihănit. (…)

Iar Sfinţii Apostoli au luat sicriul cu trupul cel fără de prihană al Maicii lui Dumnezeu şi l-au purtat spre ţarina Ghetsimaniului, cum le fusese poruncit mai dinainte de Preasfânta Fecioară. Îngerii mergeau înainte, străjuiau de jur împrejur şi încheiau mersul picioarelor lor. Apostolii psalmodiau şi toţi credincioşii o conduceau cu credinţă. Şi la Ghetsimani, toţi fericiţii Apostoli le-au încredinţat lui Petru şi Pavel sarcina de a pune în mormânt sfântul trup, căci Evanghelistul Ioan purta căţuia şi tămâia cu tămâie înmiresmată trupul sfânt al Împărătesei şi îl umplea de lacrimi. Astfel, această Sfântă a Sfintelor, trupul preabinecuvântatei Născătoare-de-Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria a fost pecetluit în mormânt, iar Sfinţii Apostoli au rămas acolo trei zile.
Însă martori vrednici de crezare şi nemincinoşi ne-au înştiinţat şi de acest lucru, că unul din Apostoli, din voia proniei, n-a putut fi înştiinţat împreună cu ceilalţi. 

A treia zi a sosit şi Apostolul acesta, şi i-a găsit pe ceilalţi prieteni ai săi cântând psalmi înaintea mormântului sfânt. Şi i-a rugat să-i deschidă cinstitul mormânt, ca să vadă şi să se închine slăvitului trup al Maicii Domnului. Fericiţii Apostoli au ascultat cererea fratelui lor, prin porunca Duhului Sfânt, şi au deschis mormântul cu frică. Şi când l-au deschis, n-au mai găsit trupul slăvit al Sfintei Maici a lui Hristos, căci fusese mutat acolo unde voise Fiul şi Dumnezeul ei. 

       Astfel, deci, cerurile şi oştirile îngerilor s-au cutremurat prin urcuşul sufletului, iar mai apoi al trupului Preasfintei şi Fericitei Fecioare. Iar pământul a fost sfinţit prin purtarea ei pe pământ şi prin punerea în mormânt şi de la sfintele veşminte ale trupului său. Toate văzduhurile şi toate făpturile au primit har prin vederea ei şi bunătatea ei nevăzută şi neîncetată, şi tot pământul şi toate cetăţile şi toate sufletele credincioşilor s-au umplut şi au sporit prin lucrarea neîncetată a minunilor ei şi prin vindecările şi bunătăţile nenumărate pe care Sfânta Maica lui Hristos le arată peste fiecare. Şi cine ar fi în stare să povestească ajutoarele ei şi grija ei pentru noi toţi, sau ce limbă va rosti cum se cuvine mulţimea bunătăţilor sale, pe care le-a arătat şi le arată din zi în zi neamului omenesc?

                Se spune ca in momentul ce cortegiul cu trupul Maicii Domnului era dus de apostoli un evreu,Antonie,a vrut sa rastoarne sicriul,necrezand in minunea savarsita.In acel moment un inger a venit si i-a taiat mainile.

Evreul s-a cait si a cazut in genunchi marturisand credinta.In acel moment Petru i-a lipit mainile la loc

(fragment din lucrarea Viaţa Maicii Domnului scrisă de Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Am intocmit un album foto pe care va invit sa il urmariti accesand acest link:

http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-