"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Zămislirea
mîntuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfîntul Ioan, Înainte
Mergătorul, cu mărire şi cu minune. Multe mame zămislesc fii, dar puţine
sînt acelea pe a căror zămislire ar mări-o şi ar prăznui Biserica lui
Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pîntece s-a
minunat lumea; acestea au fost Sfînta şi dreapta Ana, Sfînta Elisabeta
şi Prea Sfînta, Preacurata Fecioara Maria. Dreapta Ana a zămislit pe
Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara
Maria, pe Hristos, Mîn-tuitorul nostru. Deci, toate aceste zămisliri
prin vestitor ceresc s-au binevestit şi s-au săvîrşit de darul lui
Dumnezeu, dar nu fără a vor-bi bunul vestitor şi cu zămislitorii, de
vreme ce Însuşi Dumnezeu avea trebuinţă de învoirea celor ce zămisleau.
Drept aceea, bine-vestitorul, Sfîntul Arhanghel Gavriil, care slujea
atunci în rînduiala săptămînii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a
vorbi astfel: "Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia
ta, Elisaveta, va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie
bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui" (Luca 1,13).
Răspuns-a
Zaharia: "Străine şi neaşteptate lucrări îmi vesteşti mie, vestitorule
de bucurie; că a naşte fii la bătrîneţe nu este lucru potrivnic firii?
Fiindcă eu sînt bătrîn şi femeia mea trecută în zilele ei, deci, cum vom
putea să zămislim şi să naştem fiu?" Îngerul a zis: "De la începutul
cuvintelor tale te găsesc pe tine cu puţină credinţă, Zaharie, pentru că
nu aştepţi împlinirea cuvintelor mele, căci, deşi potrivnic firei tale
ţi se pare lucrul acesta, nu e potrivnic puterii lui Dumnezeu, Căruia
nimic nu este cu neputinţă; că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice
fii lui Avraam.
Au
nu ştii că era cu putinţă lui Dumnezeu a zidi pe Adam din pămînt iar pe
Eva din coasta lui şi prea îmbătrînita Sara a-i da lui fiu pe Issac?
Deci, şi femeii tale, Atotputernicul Dumnezeu îi dă să nască la
bătrîneţe fiu, că s-a auzit rugăciunea ta". Răspuns-a Zaharia: "Eu acum
aduc rugăciunile mele lui Dumnezeu pentru venirea doritului Mesia, pe
care s-a făgăduit, prin gurile sfinţilor săi prooroci, ca să-l trimită
mai degrabă pe pămînt să mîntuiască seminţia lui Avraam din robia altor
neamuri. Încă mă rog şi pentru greşelile mele şi pentru neştiinţele
poporului. Iar de aceasta, ca să am fiu, acum nu mă rog, că m-am
învechit cu anii şi femeia mea a îmbătrînit".
Grăit-a lui Îngerul: "Eu
sînt Gavriil, cel ce stau înain-tea lui Dumnezeu, cu a cărui descoperire
ştiu că acum nu pentru primirea fiului te rogi, ci pentru lucrurile de
care spui. Însă mai înainte de bătrîneţile tale şi mai înainte de
stîrpiciunea soţiei tale, Elisabeta, te-ai rugat cu osîrdie ca să vă dea
vouă Dumnezeu să aveţi un fiu. Iar întrutot milostivul, Domnul, de Care
nici cea mai mică mişcare de inimă omenească nu se tăinuieşte, Cel ce
ascultă rugăciunile celor ce se roagă Lui şi face voia celor ce se tem
de el, Acela, auzind rugăciunile tale cele mai dinainte, îţi dăruieşte
ţie, măcar, deşi, nu degrabă, însă bine, fiu cu numele darului numit.
Pentru că ştie după a Sa bunăvoire să împlinească cererile sfinţilor
Săi. Şi va fi mare înaintea Domnului cel ce va să se nască ţie fiu".
Răspunse Zaharia: "Te văd pe tine, binevestitorule, că eşti înger al lui
Dumnezeu, că vorba ta arată aceasta; vederea frumuseţii tale te vădeşte
şi puterea cuvintelor tale mărturiseşte. Drept aceea, de la începutul
arătării şi vestirii tale îndată m-am spăimîntat, precum oarecînd şi
Daniil proorocul, văzînd pe înger, s-a temut. "Am văzut, zice, o arătare
mare şi n-a rămas în mine tărie".
Aşijderea şi maica lui Samson a zis:
"Un om al lui Dumnezeu a venit la mine şi chi-pul lui ca şi chipul
îngerului lui Dumnezeu era înfricoşat".
Drept aceea m-am temut şi eu şi
nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice cuvintelor tale celor îngereşti.
Însă te întreb: Pentru ce fiul, cel ce se va naşte, va fi mare? Au doar
mai mare şi mai cinstit va fi decît Ieremia proorocul, către care era
cuvîntul Domnului cel ce zice: "Mai înainte de a te zidi eu pe tine în
pîntece te-am cunoscut şi mai înainte de a ieşi tu din mitras te-am
sfinţit şi prooroc în neamuri te-am pus". Răspuns-a îngerul: Că nu se va scula
între cei născuţi din femei altul mai mare decît Ioan Botezătorul.
Precum o stea din toa"Va fi mare
înaintea Domnului fiul tău, cu neasemănată mărime duhovnicească, cu
care va întrece pe Ieremia. Acela s-a sfinţit mai înainte de naşterea
sa, dar acesta cu mult mai mult se va umple de Duhul Sfînt, încă din
pîntecele maicei sale. Ieremia a fost însemnat numai ca să proorocească
pentru Mesia, iar acesta înainte a fost rînduit ca şi mîna să-şi pună pe
Dînsul şi să-L boteze. Încă nu numai pe Iere-mia, ci şi pe ceilalţi
sfinţi îi va întrece cu mărimea darului lui Dumnezeu. te celelalte stele covîrşeşte în slavă, aşa şi
între sfinţii lui Dumnezeu, unul pe altul cu slavă şi cu cinste întrece.
Că şi într-ale noastre îngereşti ierarhii - zice Gavriil - care
totdeauna văd dumnezeiasca faţă, nu la toţi într-un fel descoperă
Dumnezeu tainele voinţei Sale, ci prin mijlocirea celor mai de sus arată
poruncile celor mai de jos. Multe stele apun înainte de ivirea soarelui
şi numai singur luceafărul merge înaintea soarelui.
Mulţi profeţi au
propoveduit despre venirea lui Mesia, pruncul însă cel ce va să se
zămislească şi să se nască din tine, nu numai cu cuvîntul va propovedui,
ci şi cu degetul său va arăta popoarelor pe Mieluşelul lui Dumnezeu,
Cela ce ridică păcatele lumii. Şi pentru aceea va fi mai mare decît toţi
cei ce se nasc din femei, pentru că pe cît împlinirea vestirii celei de
bucurie este mai primită decît însăşi vestirea, pe atîta mai cinstit va
fi proorocul cel ce are să se zămislească şi să se nască, decît alţi
prooroci.
Toţi
proorocii şi legea au proorocit pînă la acest prooroc, iar acesta va fi
săvîrşirea tuturor proorocilor şi sfîrşitul legii celei vechi, şi
înainte mergător al darului celui nou".
Grăit-a
Zaharia: "Bună şi de bucurie este vestirea ta, o, îngere! că dacă "tot
fiul cel înţelept veseleşte pe tată", cu cît mai mult fiul cel mai
înţelept decît toţi proorocii m-ar veseli pe mine, bătrînul. Cu toate
acestea, cum oare mă voi veseli, de vreme ce mă îndoiesc de cuvintele
tale; iar bucuria şi veselia în lucrurile cele de îndoire nu se fac, ci
numai în cele vrednice de credinţă.
Deci, rogumă ţie, îngere al lui
Dumnezeu, să-mi spui mie: după ce voi cunoaşte cele binevestite de
tine?". Răspuns-a îngerul: "Au încă te îndoieşti şi nu crezi cuvintele
mele o, Zaharie?! Au doar minciuni îţi spun, trimis fiind de la
Dumnezeu, Care este credincios în toate bunătăţile Sale şi drept în
toate lucrurile Sale? Nu este cu neputinţă la Dumnezeu tot cuvîntul!!!
Eşti preot şi învăţător al lui Israel şi pe acestea oare nu le ştii: că
vremea venirii lui Mesia a sosit, pe care eu, prin şeptimea anilor, am
numărat-o trimis fiind în Babilon la Daniil proorocul? Au n-aţi citit
proorocirile lui?
Cercetează şi vezi că, iată, s-a apropiat cel ce
mîntuieşte pe Israel şi înainte va merge înaintea feţei lui îngerul cel
în trup trimis, care va fi fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia,
mergînd înaintea lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie. Dar de vreme ce
n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor, să fii
tăcînd şi neputînd a grăi, pînă la ziua în care vor fi acestea!". Şi
îndată limba lui Zaharia s-a legat cu amuţire, legăturile nerodirii
Elisabetei s-au dezlegat, iar îngerul s-a dus să stea înaintea
Atotţiitorului Dumnezeu, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.
În
această zi mai facem şi pomenirea sfinţilor mucenici Andrei şi Ioan şi a
fiilor lui Ioan: Petru şi Antonin, care în Africa au pătimit pentru
Hristos de la Paşa Ibrahim.
Andrei
a fost lovit cu suliţa mai întîi în piept, apoi între spete şi, pătruns
fiind, pe urmă îi tăiară capul cu cuţitul. Iar Ioan s-a sfîrşit
deasupra fiilor săi, Petru şi Antonin, cei cumplit munciţi cu cuţitul,
în grumaji străpuns fiind s-a sfîrşit.
Şi
a sfintei muceniţe Iraida, fecioara din Alexandria, care, ieşind la un
izvor să scoată apă, a văzut mulţime de fecioare, bărbaţi, preoţi,
diaconi şi călugări legaţi în corabie şi duşi la chinuire pentru
mărturisirea numelui lui Iisus Hristos. Deci, aruncîndu-şi ea vasul cu
apă, s-a amestecat între cei legaţi ai lui Hristos şi au legat-o şi pe
ea cu dînşii. Apoi, sosind ei la Antinopol, cetatea Egiptului, după
felurite munci, îi tăiară capul mai întîi ei, iar după dînsa, şi
ceilalţi toţi îşi puseră capetele lor pentru Hristos.
Şi
a cuvioaselor femei: Xantipei şi Polixeniei, uceniţele apostoleşti,
care, fiind luminate de sfinţii apostoli în Spania, multe minuni au
făcut cu numele lui Hristos şi pe mulţi i-au încredinţat şi cu pace s-au
dus la Domnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.