Crede în ajutorul lui Dumnezeu în pofida obstacolelor pe care lumea ţi le arată

De-a lungul ultimilor ani credinţa mea în Dumnezeu mi-a fost izbită de răceala şi indiferenţa oamenilor. Pe de o parte citeam în Sfânta Scriptură: ”De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9, 33) iar pe de altă auzeam sfaturile celor din jur: „Claudiu, nu mai visa, lumea e mult mai rea decât crezi tu.”


În Proloage citeam în viaţa unui sfânt cum prin credinţă a reuşit să mute un munte doar cerându-i asta lui Dumnezeu iar pe de altă parte auzeam în jur cum se spunea: „N-ai să reuşeşti să faci cutare lucru, acolo doar cu pile...cu intervenţii... n-ai nicio şansă.”


Citind scrierile sfinţilor părinţi aflam că nimic nu se mişcă în lumea această fără voia lui Dumnezeu, niciun fir de păr, şi că nu putem nici să respirăm fără harul Lui, iar pe de altă parte aud de la prieteni şi de la familie că lumea se află în mâinile celor cu bani şi putere politică şi totul se rezolvă prin ei.


Pe de o parte Dumnezeu, prin toţi slujitorii Bisericii, mă sfătuieşte să nu fac niciun compromis, să nu mint, să nu fiu egoist, să nu fiu hoţ ci să-mi iubesc aproapele şi niciodată să nu-l nedreptăţesc sau să-l supăr cu ceva, iar pe de altă partea lumea îmi spune că fără compromisuri nu poţi trăi bine, că toată lumea le face, că trebuie să mai şi minţi în viaţă, că „găina de unde scurmă de acolo mănâncă” adică trebuie să mai şi furi câte ceva... şi tot aşa...


În pofida tuturor acestor lucruri m-am ambiţionat să cred în Dumnezeu şi să-i fac voia, chiar dacă de multe ori am şi căzut în păcat. Am crezut în Dumnezeu chiar dacă erau situaţii în care alţii râdeau de nădejdea mea sau mă compătimeau că nu-mi dau seama de fapt cum merg lucrurile în lume.


Au fost momente când singurul lucru pe care puteam să-l fac pentru mine sau familia mea era să mă rog lui Dumnezeu şi să-i cer lui rezolvarea. M-am rugat pentru un lucru timp de doi ani de zile deşi în timpul acesta de multe ori mă gândeam că mă rog degeabă. Ba uneori îmi puneam în gând ca seara să nu mai zic nimic despre acel lucru, dar imediat simţeam în mine o strângere de inimă, o părere de rău, de parcă Dumnezeu şi-ar fi luat harul de la mine pentru a-mi spune: „Roagă-te în continuare pentru aceasta şi nu deznădăjdui...” Şi m-am rugat. După aproape trei ani am început să văd minunea, Dumnezeu începuse să-şi pună în acţiune planul Său, şi vedeam credinţa din rugăciune cum ia forma faptelor....


Oh! Doamne ce m-am bucurat! Şi ce mult m-a ajutat acest lucru în relaţia mea cu Dumnezeu.


Ce înseamnă să crezi când îi ceri ceva lui Dumnezeu? Înseamnă că realităţile acelui moment îţi arată că singur nu te poţi descurca şi că vei întâmpina multe obstacole pentru a reuşi. Dacă ar fi uşor să împlineşti ceea ce ţi-ai propus atunci n-ai mai cere ajutorul, ai mulţumi lui Dumnezeu că lucrurile au ieşit bine. Doar când vezi că e greu atunci strigi către El.


Sfântul Apostol Pavel spune: „Credinţa e fiinţarea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor nevăzute. ” (Evrei 11, 1)


Care e meritul celui care crede? Faptul că şi-a pus nădejdea în Dumnezeu că poate împlini ceea ce a cerut deşi, aşa cum stau lucrurile acum, ar fi foarte greu de realizat acel lucru. Sfântul Apostol Pavel dă câteva exemple din Vechiul Testament în care explică foarte frumos cum au reuşit să creadă unii oameni în lucruri care păreau imposibile.


El vorbeşte despre Noe care a început să construiască o corabie mare în care urma să se salveze împreună cu familia sa de la potopul cel mare. Noe a avut încredere în făgăduinţa lui Dumnezeu şi n-a luat în considerare lumea care râdea de el că se pregăteşte de un mare potop.


„Şi Domnul Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta a, căci pe tine te-am văzut că eşti drept înaintea Mea în neamul acesta.” (Fc. 7,1)


Câţi dintre noi am fi crezut în locul lui, dacă Dumnezeu ne-ar fi zis că toţi oamenii de pe pământ vor muri şi doar tu împreună cu soţia şi fii tăi vei supravieţui? Câţi s-ar fi apucat să construiască o corabie crezând că se va întâmpla ceva ce n-a mai fost niciodată pe pământ?


Sfântul Pavel vorbeşte şi de Avraam care a ieşit din ţara în care trăia şi s-a încrezut în Dumnezeu care i-a promis că-i va da un loc în Canaan (Fc.12, 1-5). Câţi dintre noi am pleca astăzi din oraşul nostru dacă Dumnezeu ne-ar promite că ne va da tot ce ne trebuie undeva departe, într-o ţară străină? Câţi am lăsa casă, masă, prieteni, familie, servici şi multe altele urmând porunca lui Dumnezeu şi plecând într-un loc îndepărtat?


Câţi ni l-am aduce pe fiul nostru jertfă înaintea lui Dumnezeu aşa cum a făcut Avraam cu Isaac? deşi Dumnezeu i-a zis că din Isaac îi va scoate urmaşi. Totuşi Avraam n-a cârtit, n-a comentat, ci cu conştiinţă s-a dus să împlinească ceea ce i s-a porunci încrezându-se în Domnul.


„Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost el ascuns de părinţii săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: şi nu s-au temut de porunca regelui” care ordonase ca toţi copiii de parte bărbătească din neamul evreilor să fie omorâţi. L-au ascuns pe Moise crezând că Dumnezeu îi va ajuta cumva, şi nu va permite ca să fie omorât. Aşa s-a întâmplat, pruncul Moise a ajuns să fie crescut chiar de fiica faraonului.


„Prin credinţă Moise, când a crescut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, alegând ca mai bine să-ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare; mai mare bogăţie decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos, fiindcă se uita-nainte, drept la răsplată.” (Evrei 11, 24-26)


Moise a crezut în Dumnezeu şi a preferat să fie umilit alături de conaţionalii săi, decât să primească slava care se cuvine unui nepot de împărat. A crezut că Dumnezeu îi va ajuta pe evrei, chiar dacă erau năpăstuiţi şi chinuiţi de faraon, şi aşa s-a şi întâmplat.


„Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit. Prin credinţă a rânduit el Paştile şi stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi ai lor. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi.” (Evrei 11, 27 – 29)


Şi exemplele pot continua.... dar putem deja trage o concluzie: mare este răsplata celor care se roagă şi cred că Dumnezeu le va împlini cererile chiar dacă evidenţele lumii arată că e imposibil acel lucru.


Dar poate cineva va spune: „Şi dacă ceea ce ceri tu în rugăciune nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu, sau El are alte planuri, ce rost mai are să crezi şi să insişti?”.


Răspunsul e simplu: Puterea de a crede şi de a stărui în cererile tale către Dumnezeu ţi-o dă tot El. Astfel dacă ceri în rugăciune ceva rău vei vedea cum în timp vei renunţa s-o faci, din diferite motive, şi asta pentru că Dumnezeu nu te va susţine și îți va da de înțeles asta.Dar dacă ceea ce ceri este bun şi stăruieşti rugându-te cu credinţă, vei avea în inima ta siguranţa împlinirii acelui lucru.


Ba de multe ori Dumnezeu îţi dă un gând bun pe care tu-l primeşti cu bucurie şi zici: „Ce mi-ar place să fac cutare lucru” şi dupa asta începi să te rogi pentru a se împlini. Dar Dumnezeu de aceea ţi-a şi dat mai înainte acel gând pentru că ştie că îţi va şi împlini acea dorinţă. Acest exerciţiu de credinţă în Dumnezeu şi de experimentare a împlinirii în fapt a ceea ce am cerut, ne întăreşte foarte mult şi ne ajută pe viitor să ne bizuim şi mai mult pe ajutorul Lui.


„Fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bineplăcuţi; fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că răsplătitor Se face celor ce-L caută.”


Dragilor nu vă temeţi, credeţi şi veţi vedea minuni în viaţa voastră. Cereţi orice vă îndeamnă conștiința întru Domnul, oricât de greu de îndeplinit vi s-a părea sau chiar imposibil. Nu ascultaţi de lume...lumea azi zice aşa iar mâine invers. Dumnezeu poate face orice, chiar şi din nimic.


Sfinţii zic că atunci când Dumnezeu vrea ceva toată făptură conlucrează spre împlinrea voii Lui.


Cereţi-i lui Dumnezeu tot ceea ce aţi visat dar n-aţi îndrăznit niciodată să gândiţi că s-ar putea realiza.


Trei minuni mari s-au întâmplat în viaţa mea, Dumnezeu împlinind trei cereri foarte mari ale mele, care păreau aproape imposibile la vremea respectivă. Astăzi când mă uit în urmă nu-mi vine să cred cum a reuşit Domnul să aşeze lucrurile. Pentru alţii din exterior poate nu înseamnă mare lucru, dar asta pentru că nimeni nu ştie ce a fost şi este în sufletul meu.


Rugăciunea insistentă înaintea lui Dumnezeu împlineşte porunca: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va”. Facând astfel la un moment dat veţi primi ce aţi cerut, veţi afla ce aţi căutat şi vi se va deschide uşa pe care o credeaţi înaccesibilă.


Fiţi curajoşi! Plecaţi genunchii voştri înaintea lui Hristos, a Maicii Sale şi a sfinţilor şi cereţi tot ce aveţi nevoie. Dar cereţi cu credinţă, cu sinceritate şi cu nădejdea că se va împlini.12:21

(Claudiu)-ortodoxiatinerilor