Sfanta Intaia Mucenita si intocmai cu Apostolii,Tecla

Predica
                                    Frati crestini,
De la Sf. Mironosite nu ne-au ramas invataturi sfinte. Nici in Sf. Scriptura, nici in Traditiunea de aur a Bisericii nu avem vreo insemnare a unui glas invatator de la Sf. Femei. Totusi trebuie sa marturisim ca ele stralucesc intr-o lumina deosebit de vie, pe calea cea eterna a credintei inceputa de la Domnul nostru Iisus Hristos. Faptele lor de pietate, evlavia si devotamentul lor sunt marturii de viata crestina care de-a pururea lumineaza ochii oricui are fericirea sa afle de ele. Nu mai vorbim apoi de credinta lor puternica ce in anumite clipe a intrecut chiar pe aceea a Sfintilor Apostoli. In cele mai dureroase ceasuri ale rastignirii Domnului nostru Iisus Hristos, Apostolii insisi au fugit, neaflandu-se langa Sf. Cruce si in mijlocul vrajmasilor ucigasi decat Sf. Femei Mironosite si cu Sf. Ioan, singurul dintre ucenicii Domnului. La fel apoi si la coborarea de pe Cruce si la punerea in mormant, ca si la cercetarea si ungerea cu sfinte miruri, numai ele au fost prezente dimpreuna cu Nicodim si cu Iosif din Arimateea.
      Credinta lor cea inflacarata ce le-a manat pe calea suferintei si a tuturor riscurilor si a jertfei chiar, a fost rasplatita in cele din urma cu marea bucurie a Invierii Domnului, pe care ele au aflat-o cele dintai. Si ceva mai mult, ele au avut si misiunea istorica de a instiinta pe Apostoli ca a inviat Domnul. Aceasta nu se poate uita! Ea de-a pururea e stralucirea si slava Sfintelor Femei.
In lumina acestor ganduri de chemari sfinte pentru orice femeie, apare si icoana cea vesnic slavita a Sf. Tecla, cea numita intocmai cu Apostolii si cea dintai martira. Prin acest titlu noi nu trebuie sa intelegem ca ea ar fi avut un drept apostolic de a invata in biserica. Caci ea a fost ucenica Sf. Apostol Pavel, care a scris Corintenilor: „Femeile sa taca, in adunarile bisericesti, caci lor nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa fie plecate, precum zice legea. Iar daca voiesc sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor, caci sade rau unei femei sa vorbeasca in biserica” (14, 34-35). Si totusi ei i s-a zis „cea intocmai cu Apostolii”, pentru ca, prin pilda vietii sale si prin credinta ei cea vorbitoare mai ales prin fapte, pe multi oameni i-a facut sa ia calea cea sfanta a Domnului. Caci prin toate acestea ea a implinit cuvantul cel sfant din Evanghelie care spune ca „oamenii vazand faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Tatal vostru Carele este in ceruri”. (Mat. V, 16). Acesta este un apostolat al faptelor, un apostolat al virtutilor care razbate si mai mult departarile si face sa rasune si mai mult in casa cea sufleteasca a omenirei din toate veacurile si locurlle. Invatatura si faptele sunt desavarsirea, dar tot atat de placute si vesnice sunt si numai faptele, cand cuprind in ele o inflorire si o rodire a insusi adevarului celui sfant.

                                                  Frati crestini,
               In calatoria sa misionara, Sf. Apostol Pavel plecand din Antiohia, se opri in Iconia, predicand vestea cea buna a credintei in Hristos, in casa unui oarecare Onisifor. Si printre cei multi, care ascultau pe dumnezeiescul Apostol, era si o tanara fecioara numita Tecla. In sufletul ei cazura atatea flacarari sfinte si atata aur de credinta a intelepciunei celei vesnice, incat ea a ramas mai mult ca oricare altul in ascultarea acestui om al lui Dumnezeu. De la el a primit sfatul cel apostolic in ceea ce priveste darul pe care poate sa-l aduca omul lui Dumnezeu printr-o viata trupeasca cu totul curata si nevinovata. Fecioria este aceea care o pune in ascultarea nu a unui barbat, ci in ascultarea lui Hristos. Si ea este aceea care te scuteste de multe robii si suferinti chiar. Caci ii spunea Sf. Apostol Pavel: „Femeia nemaritata, fecioara — poarta grija de cele ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul. Care s-a maritat insa, poarta grija de cele lumesti, ca sa placa barbatului”.
             Toate aceste sfaturi au facut-o pe ea sa prefere ceea ce este ceresc si vesnic, sa prefere pe Dumnezeu in locul barbatului pe care-l cautasera si-l gasisera parintii ei. De aici, insa, ne spune Sf. Grigorie de Nisa, „a inceput jertfa si suferinta ei, omorand trupul si practicand toate nevointele, inabusind in inima sa toate poftele pamantesti, supunand patimile printr-o viata cu totul contrara inchinarilor spre pacat, asa ca se parea a fi condusa numai de ratiune si spirit. Lumea murise pentru ea, cum si ea murise lumii”. Si asa mai inainte de a ajunge la martirajul cel din urma, venit de la vrajmas, ea clipa de clipa se afla in avantul eroic de inaltare pe treptele virtutilor. Sf. Ioan Guradeaur ne-o si infatiseaza ca pe o martira a luptei de orice moment, pentru a-si pastra curatenia fecioriei si a nevinovatiei. „Toate aceste respingeri ale ispitelor venite de la cel rau, au facut pe sfanta fecioara sa aiba viata ca pe un lung martiraj; ea a luptat contra placerilor ca un martir contra animalelor; ea a rezistat gandurilor, ca un martir torturilor; ea a avut de dus lupta contra asalturilor inchipuirilor tuturor placerilor, ca si martirii care se supun tuturor chinurilor calailor; dar ea triumfa acestor atacuri diferite, acestor lupte casnice, aprinderilor firii, facand sa biruie focul sfant al dorurilor inimii sale”.
           Intr-adevar ca ea a rezistat la toate indemnurile si lacramile parintilor ei de a se casatori, precum si la toate momelile tanarului ce dorea sa o ia de sotie. Iar mai apoi, infrunta cu aceeasi ravna apostolica si jignirile si chinurile ce i-au fost pregatite. Astfel parata fiind ca este crestina, a fost intemnitata de catre dregatorul tinutului, iar in cele din urma, ea a fost condamnata sa fie arsa, iar Sf. Apostol Pavel sa fie batut cu toiegele si alungat din oras. Dar aici e minunea cea mare, ea care era nu numai parasita, dar si dusmanita de parintii si rudele ei, ea care se afla condamnata, stand inaintea rugului fara nici o putere, ei ii veni in ajutor cerul. Tatal cel ceresc facu sa reverse norii potopuri de apa si temeliile pamantului sa se cutremure, incat Sf. Tecla a ramas singura, parasita de vrajmasii ei, care au fugit ingroziti. Si asa slobozita de Bunul Dumnezeu, ea se duse in orasele si satele in care Apostolul cel ceresc propoveduia mantuirea oamenilor.

Nu trecu mult insa, si ea a fost din nou condamnata de catre pagani, sa fie aruncata animalelor salbatice, ca fiind crestina. Si pe cand ea cobora treptele amfiteatrului, cu inima inflacarata de credinta, pasea nu la moarte, ci la glorie si biruinta. Caci iata, aflandu-se in mijlocul leoparzilor, al leilor si tigrilor, se astepta din clipa in clipa sa fie sfasiata de aceste fiare care numai prin mugetul lor inghetau de frica pe privitori.

Dar si de data aceasta, acelasi Parinte din Ceruri, Stapan si Creator, imblanzi toate aceste fiare, facand sa se apropie de ea cu dragalasenie chiar, culcandu-se la picioarele ei pe care le lingeau ca si cum ar fi voit sa le sarute. Toate acestea au zguduit multimea paganilor, si i-au dat ei bun prilej de aleasa vorbire, prin care multe suflete le scapa de la luptele pe care fiecare avem sa le ducem cu salbaticele noastre pofte si ispite, coborate in amfiteatrul inimilor noastre. Cautati, spunea ea, ca si voi pe aceste fiare sa le imblanziti cu puterea cea cereasca a lui Hristos Domnul.
Dupa aceste suferinti, ne spune istoria sfanta, in multe alte calatorii misionare a intovarasit pe Sf. Apostol Pavel, sporindu-si zestrea cea eterna a sufletului ei, prin graiurile cele ceresti ale Apostolului ce a fost rapit in ceruri, inca om in trup fiind. Iar in cele din urma, Sf. Tecla, indurand si alte mucenicii, chiar si in Roma, ne spun cronicarii ca s-a retras in pustiurile cele mari ale Isauriei in care s-a savarsit cu pace, fiind inmormantata in Seleucia, capitala acelor tinuturi. Si pe mormantul ei, imparatii crestini de mai tarziu, au inaltat o mareata biserica, in care multe si mari minuni se savarseau.

Frati crestini,
Aceasta este viata pe scurt a Sf. Mucenite si intocmai cu Apostolii, Tecla. Ea a fost slavita de toti marii ierarhi si predicatori ai Bisericii lui Hristos : de Sf. Ioan Guradeaur, de Sf. Ambrozie, de Sf. Grigorie de Nisa, de Sf. Epifanie, de Sf. Metodie si de multi altii, fiecare gasind in viata ei comori ceresti pline de folos sufletesc pentru toata lumea. Dar mai presus de toate, pretuirea cea vesnica ea a primit-o de la Imparatul cerului, de la Dumnezeu. Caci nu numai pamantul, dar si cerul a primit de la Sf. Tecla doua daruri de mare pret: viata ei curata, nevinovata a sfintei feciorii, si, in al doilea rand, curajul martirajului pentru credinta si pentru Hristos. Si asa intr-un suflet de femeie, avem deodata doua eroisme probate prin fapte, care odata savarsite, in veci nu se pot uita pe pamant si cu atat mai mult in ceruri.
                 Si daca Sf. Arhidiacon Stefan e primul martir al credintei in Hristos, apoi Sf. Tecla e cea dintai mucenita a Bisericii crestine. Ea este cel dintai dar pe care femeile il aduc pe altarul cel sfant al eroismului crestin. Si asa, prin ea, pilda s-a dat tuturor femeilor, in chemarea fiecareia de a birui pacatul, de a birui ispitele, si ceva mai mult, de a birui insesi suferintele martirajului, bine stiind ca in toate acestea nu suntem singuri, ci dimpreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos si cu Dumnezeu Tatal si Sf. Duh, care oricand coboara celor iubiti, biruinti si cununi de slava vesnica.
Amin.

Arhimandrit Dr. Vasile Vasilache
Bucuresti, 1947

Sfanta Mucenita Tecla este prima femeie martira pentru Hristos. In Sinaxarele Bisericii este socotita intocmai cu Apostolii. Sfanta Tecla s-a nascut in cetatea Iconiu, din parinti pagani. S-a logodit cu Tamir, un tanar de neam bun, in timpul in care la Iconiu sosise Sfantul Apostol Pavel, impreuna cu Varnava, ca sa predice Evanghelia.

Ascultand timp de trei zile si trei nopti cuvantarile acestuia, Tecla s-a convertit la crestinism si s-a hotarat sa duca o viata de feciorie.

Mama sa, auzind ca nu mai doreste sa se casatoreasca, a batut-o, a torturat-o si a infometat-o. Pentru ca nici dupa aceste chinuri nu a facut-o sa lepede credinta in Hristos, mama sa a dat-o pe mana judecatorului cetatii si a cerut sa o arda in foc, invocand ca ea nu este fiica ei, ci este „ramura uscata si blestemata odrasla“. A fost aruncata in foc, dar a iesit nevatamata.

Sfanta Tecla l-a urmat pe Pavel la Antiohia, iar aici un tanar si-a dorit-o sotie. Pentru ca a fost refuzat, acesta a acuzat-o in fata conducatorului cetatii ca este crestina. A fost aruncata la fiare, dar animalele nu s-au atins de trupul acesteia.

Primind binecuvantarea Sfantului Apostol Pavel, s-a retras intr-un loc pustiu, la Maloula, oras situat la 70 km vest de Damasc, in Siria. Pentru credinta ei, Dumnezeu i-a dat darul vindecarii bolnavilor, iar toti cei care ajungeau la pestera sa, primeau tamaduire de orice boala erau cuprinsi.
Vracii din Maloula i-au ridicat pe localnici impotriva ei. Dorind sa scape de rautatea acestora, Tecla s-a rugat si in urma rugaciunilor ei, stanca sa despicat si i-a devenit mormant.

Ea a indemnat la parasirea idolilor si la primirea Botezului crestin. Nenumaratele ei minuni s-au raspandit cu repeziciune, iar numele de "mama celor bolnavi" l-a primit intr-un timp foarte scurt.

Sfanta Tecla a vietuit si a invatat oamenii ce o cautau dintr-o pestera a defileului. Tot in acea pestera a si adormit in Domnul, putin mai tarziu aici aparand o sfanta manastire.

Sfanta Tecla, cea intocmai cu Apostolii - viata pe scurt

Sfanta Tecla este cea dintai mucenita care a patimit pentru credinta in Hristos si a trait pe vremea Sfantului Apostol Pavel, fiind ucenica Sfantului Apostol Pavel. Ea s-a nascut in Iconia si, la varsta de 18 ani, a fost logodita cu un tanar de bun neam, anume Tamir. Printre alte daruri, sfanta avea si frumusete trupeasca si adunase multa invatatura, pentru o tanara de varsta ei.

Sfanta Tecla -

Pe la anul 45 dupa Hristos, cand Apostolul Pavel a venit in Iconia, insotit de Varnava, tanara Tecla, ascultandu-l vorbind in casa lui Onisifor a imbratisat noua credinta; si, intelegand, tot de la Pavel, pretul fecioriei, s-a hotarat a-si trai viata ca fecioara, in slujba Evangheliei Domnului, ca una ce avea de la Dumnezeu si darul cuvantului, cu o mare adancime si putere de convingere. 

Sfanta Tecla

Afland parintii de hotararea fiicei lor de a-si trai viata in feciorie si de a urma lui Pavel, au inceput sa o certe, sa o chinuiasca, iar, in cele din urma, sa o bata si sa o calce in picioare. Logodnicul ei, de alta parte, neizbutind sa schimbe credinta Sfintei Tecla a mers la dregatorul cetatii si i-a cerut sa prinda pe Sfantul Pavel si sa-l tina in temnita, ca unul ce este crestin si crestinase pe Tecla. 

Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria 

Fiind in primejdie sa fie ea insasi intemnitata, Tecla si-a parasit familia si parintii si a plecat in cautarea Apostolului, indrumatorul sau, care, intre timp, fusese izgonit din cetate si se afla acum in Antiohia Pisidiei. Aici, un tanar desfranat, Alexandru cu numele, vazand frumusetea Teclei, s-a aprins de pofta trupeasca pentru dansa si, cu daruri si ademeniri, a incercat sa o traga la pacat.

Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria

Neizbutind in planul sau, innebunit de patima si de ura, ticalosul desfranat a parat la mai marele cetatii pe Tecla, ca este crestina, si a cerut osandirea ei. Frumoasa fecioara crestina a fost prinsa si osandita sa fie data la fiare. Si puteai sa o vezi fecioara crestina goala, in privelistea a mii de ochi, iar fiarele zacand pe jos si lingand picioarele sfintei, marturisind, oarecum, ca pe feciorescul ei trup nu pot sa-l vatame. Deci, vazand poporul ca fiarele cu nimic nu vatama pe sfanta, a strigat cu mare glas: "Mare este Dumnezeul pe Care-L cinsteste Tecla!", si au slobozit pe sfanta.

Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula, Siria 

Deci, propovaduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos si tragand pe multi la credinta, s-a dus in patria sa. Iar acolo, petrecand intr-un loc pustiu, din Vechea Seleucie - Maaloula, in Siria -, si facand multe minuni, si-a incheiat viata aceasta, traind in pace, in rugaciune si in pustnicie. Iar toata vremea vietii sale a fost de nouazeci de ani.

Sfanta Tecla este praznuita azi 24 septembrie !