Suferința poate sfinți un om sau poate scoate la suprafață ce e mai rău din el.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Unii ajung la eliberarea totală și cunoașterea tuturor tainelor iar alții ajung să facă din patul de suferința un iad sufletesc.
Să nu uiți niciodată pe colegul tău de suferință!!!
Trăim sufletește mereu între starea de fiară sălbatică și starea de înger iar adevărata față omul și-o arată și în legătură cu subiectul suferinței.
La mănăstirea Lavra Peșterilor din Kiev a viețuit un călugăr pe nume Pimen. Acesta s-a născut cu o boală ce îl ținea mereu la pat.
A ajuns la mănăstirea doar după multe rugăminți și după nenumărate cereri cu lacrimi față de parinții lui.
Aceștia își iubeau nespus copilul și nu voiau să-l ducă la mănăstire ci doreau să-l îngrijească acasă. Nu prea aveau ei încredere că la mănăstire ar avea cineva grijă de fiul lor și nu s-au înșelat în această privință. În cazul fiului lor chiar așa a fost.
Dar nu nepăsarea celor de la bolniță ne este scoasă în evidență de viața cuviosului Pimen ci un alt aspect și mai problematic al felului nostru de a fi.
Cuviosul Pimen suferea de o boală care îl făcea total dependent de ajutorul celor din jur iar dacă nu era îngrijit cu atenție, în doar câteva zile se instala în cameră un miros insuportabil încât nici nu puteai să intri măcar.
De aceea parintele Pimen era lăsat în uitare timp de mai multe zile. Atunci când ești în boală nu îți prea trebuie mâncare dar setea te chinuie cumplit. Zile la rând stătea părintele Pimen în acest chin trupesc suferind de starea de sete și de mirosul cumplit dat de boala lui și de faptul ca nu era curățat la timp.
Deși aflat în acest chin niciodată nu s-a plâns și niciodată în viață nu s-a rugat lui Dumnezeu ca să-l vindece și să se ridice din acea stare de mizerie.
După un timp în care a stat singur în chilia sa, au mai adus un bolnav care era în aceeași stare ca și cuviosul Pimen, tot legat de patul de suferință, tot neputincios și tot cu mirosuri grețoase ce ieșeau din trupul său.
Acum erau doi frați de suferință în aceeași camera care se chinuiau de sete, de boală, de mirosurile groaznice ce ieșeau din trupurile lor bolnave și de uitarea și nepăsarea celor din jur.
Ascunzișurile și problemele naturii noastre căzute abia de acum înainte încep să fie arătate.
Într-o zi, cuviosul Pimen îi spune fratelui său de suferință următorul lucru. "Frate, dacă te-ar face Dumnezeu sănătos tu ai avea grijă de frații tăi bolnavi și tratați acum cu uitare și scârbă de frații lor sănătoși ?"
La care fratele răspunde din patul lui de suferință: "Daaaaa, parinte. Dacă aș fi sănătos aș avea grijă ca bolnavilor să nu le lipsească nimic și să nu mai petreacă în mizerie nici măcar o clipă."
Nici nu a terminat fratele bine de spus cuvintele sale că părintele Pimen i-a și zis: "Iată, frate, te face Hristos sănătos. Mergi și te bucură de sănăte, dă slavă Domnului Hristos și să nu uiți pe frații tăi de suferință!"
În acel moment s-a ridicat fratele din patul său și plin de bucurie slăvea pe Dumnezeu și multumea tuturor celor din jurul lui având grijă de cei bolnavi.
După câteva zile, însă fratele a început să nu mai treacă pe la bolniță și să nu mai aibă grijă de bolnavi. Nu le mai ducea apă și mâncare, nu-i mai spăla și nu mai schimba așternuturile.
Acum avea alte preocupări. După ce termina ascultarea din mănăstire făcea câte o plimbare, vorbea cu mirenii sau se odihnea pe la camera sa.
Setea chinuitoare, mizeria, mirosurile grețoase și starea de abandon se așezase din noi în camerele de bolnavi.
Atunci a început părintele Pimen să se roage ca Dumnezeu să cerceteze și să certe pe fratele nepăsător care a uitat de suferința prin care a trecut și de suferința fraților dar și de promisiunea făcută. Astfel își pierdea sufletul prin această nepăsare și uitare și lenevire.
Și a venit peste fratele nepăsător o boală și mai grea decât cea pe care a avut-o prima dată. Și nimeni nu a trecut pe la chilia lui nici măcar să îi aducă un strop de apă.
După trei zile de boală fratele simțea o fierbințeală și o sete chinuitoare de credea că se află în mijlocul iadului. Atunci a început să urle din toată puterea de se auzea în întreaga mănăstire: "Duceți-mă la Pimen că nu mai pot! Duceți-mă la Pimen că nu mai pot!"
Frații l-au dus la părintele Pimeni și acesta i-a zis: "Frate, să ai grijă de ceea ce făgăduiești înaintea Domnului că va trebui să dai răspuns la Judecată de minciuna ta." După aceea l-a eliberat de suferință și fratele a putut să se ridice din pat și să fie din nou sănătos.
Se arată în această întâmplare ca repede uităm și de frații noștri de suferință dar și de promisiunile pe are le facem lui Dumnezeu la vreme de necaz și de durere.
Când suntem în chin și în primejdie îi pomitem lui Dumnezeu orice credem noi că Îl impresionează iar după. ne este bine nici măcar nu mai aprindem o simplă lumânare la Biserică sau nu mai dăm niciun bănuț la un sărac.
Acest mare călugăr sfânt pe nume Pimen chiar înainte de moartea lui s-a ridicat de pe patul de suferința și a mers prin toate chiliile fraților bolnavi și i-a vindecat pe toți.
Apoi a mers la Biserică și s-a împărtășit apoi a luat singur năsălia și a mers la peștra Sfântului Teodosie împreună cu întreaga obște și cu frații vindecați.
Deși nu a fost niciodată prin mănăstire și nu vorbea cu nimeni despre lucrurile și călugării din mănăstire el știa tot ce se întâmpla în obște și pe fiecare în parte cu necazurile și ispitele lui și se ruga pentru ei.
După ce a ținut întregii obști un cuvânt de învățătură despre lucrarea și viața monahală cuviosul Pimen cel cu multe dureri a arătat fraților unde vrea să fie îngropat, s-a pus singur pe năsălie, a închis ochii și a adormit întru Domnul.
Se face pomenirea lui în ziua de 7 august.
Sfinte Pimen cel în multe dureri roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și ne scapă de nepăsarea ce ne omoară sufletele!
Doamne cercetează cu mila ta pe toți bolnavii de care nu are nimeni grijă, pentru rugăciunile și nevointa sfântului Pimen cel în multe dureri, Amin!
sursa

Parintele Elefterie