(Ieromonah Ghelasie Gheorghe)
Sf. Mânăstire Frăsinei are o Părticică de Oseminte-Sf. Moaște
pe Sf. Masă. Este considerat Sfântul cel Mare al Chipului Monahal.
Cei care-i poartă Numele îi fac Acatistul mai des.
După obișnuitul început se zice Troparul din Minei, apoi:
Condacul 1
Din întunericul lumii ai ieșit și în pustie ai aprins LUMINA Lui
HRISTOS, Cugetătorule de DUMNEZEU, nevoindu-te cu multe
osteneli, de se mirau și Îngerii, ca firea Omenească la cele de Sus să
o ridici, pentru care și noi Cântăm: Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Icosul 1
Din Om pământesc te-ai făcut Om Duhovnicesc, și lucrarea lumii ai schimbat-o în Lucrarea Lui DUMNEZEU, că Chipul de Taină dorind, la Chipul Monahal ai ajuns.
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie;
Bucură-te, alegerea Vieții de Taină;
Bucură-te, DOR DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Cer din Pământ plămădit;
Bucură-te, cel de Însuși DOMNUL HRISTOS Chemat;
Bucură-te, Lucrarea cea de SUS;
Bucură-te, Nașterea NOULUI Chip Monahicesc;
Bucură-te, Chipul de Om-Înger;
Bucură-te, ieșirea peste cele trupești;
Bucură-te, fereastra „Zării de peste hotare”;
Bucură-te, deschiderea Ușii celei ascunse;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 2-lea
Mulți au căutat cele „dincolo de trup”, dar au ajuns în întunericul cel mai de jos, dar tu prin HRISTOS la LUMINĂ ai ajuns, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 2-lea
Pământul are un „dincolo de sine” ca Cer, și Cerul are un „dincolo ca DUMNEZEU”, și cine nu le deosebește și mai rău se rătăcește.
Bucură-te, LUMINĂ nepământească;
Bucură-te, LUMINĂ dincolo de Ochi;
Bucură-te, LUMINĂ în care se VEDE DUMNEZEU;
Bucură-te, LUMINA care este prin Sine;
Bucură-te, LUMINĂ ce pe toate le deosebește, fără amestecare;
Bucură-te, LUMINĂ ce întunecă Soarele;
Bucură-te, LUMINĂ ce acoperă stelele;
Bucură-te, LUMINĂ ce alungă tot întunericul;
Bucură-te, LUMINĂ în care se Văd toate deodată;
Bucură-te, LUMINĂ în care toate se opresc;
Bucură-te, cel care ai ajuns la LUMINĂ;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 3-lea
Dar Calea ce duce la LUMINĂ trece prin „prăpăstiile lumii”, prin care tu, Sfinte Antonie, cu dârzenie ai trecut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 3-lea
DORUL de DUMNEZEU atât de mult îl aveai, încât fără oprire
alergai peste „hotarele firii”, ca să găsești pe HRISTOS cel Dorit.
Bucură-te, Iubire întreagă de DUMNEZEU;
Bucură-te, DORUL de Mare Taină;
Bucură-te, șoapta adâncă a Inimii;
Bucură-te, căutarea negrăită a Minții;
Bucură-te, trezie peste cugetare;
Bucură-te, Făptură ce trece peste sine;
Bucură-te, Sufletul cel peste trup;
Bucură-te, Vorbirea cea dincolo de grai;
Bucură-te, Privirea în Nevăzut;
Bucură-te, Urcarea în cele de SUS;
Bucură-te, intrarea pe „tărâmul celălalt”;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 4-lea
Într-un mormânt de voie te-ai băgat, de unde să ÎNVIEZI la Viața nepământească, și cu duhurile morții aprig te-ai războit, Cântând: ALILUIA!
Icosul al 4-lea
Dar și „mormântul păcatului omenesc” deodată s-a deschis, și toate putreziciunile afară s-au desfăcut, dar nu te-ai înspăimântat, ci și mai mult după HRISTOS jinduiai.
Bucură-te, cel ce ai trecut peste „hotarele lumii”;
Bucură-te, că ai ajuns în cele din adânc;
Bucură-te, că ți s-au arătat „urmele păcatelor”;
Bucură-te, că pe acestea le-ai șters;
Bucură-te, că putreziciunea ai curățat-o;
Bucură-te, că locașul morții l-ai surpat;
Bucură-te, că Locaș nou te-ai făcut;
Bucură-te, trecerea peste „prăpastia omenească”;
Bucură-te, ieșirea din întunericul de jos;
Bucură-te, că din mormânt la Viață te-ai ridicat;
Bucură-te, că ai săvârșit „Lucrarea cea de Taină”;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 5-lea
Toate duhurile morții și cele necurate peste tine au năvălit, dar cu Tăria Credinței Lui HRISTOS le-ai alungat, și așa Părintele Tainei NOI te-ai făcut, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 5-lea
Așa „Chipul Monahicesc” s-a născut, că Chipul Omului ce iese din „propriul mormânt și se face biruitor peste duhurile morții acestuia” capătă „Alt Chip”.
Bucură-te, Nașterea „NOULUI Chip” Omenesc;
Bucură-te, NOUL Chip peste cel Omenesc;
Bucură-te, Chipul Monahicesc, „Aurul scos din pământ”;
Bucură-te, CHIPUL Lui DUMNEZEU scos la Vedere;
Bucură-te, SUFLAREA de DUH peste trup;
Bucură-te, zugravul celor nevăzute;
Bucură-te, arătarea celor ascunse;
Bucură-te, vădirea celor Crezute;
Bucură-te, împlinirea celor nădăjduite;
Bucură-te, „Chip Îndoit” peste cel lumesc;
Bucură-te, Chip de Monah-Chip Duhovnicesc;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 6-lea
Te-ai închis și într-o peșteră adâncă, ca să rupi „adâncurile firii
omenești”, ca să poată pătrunde LUMINA Lui HRISTOS, Cântând:
ALILUIA!
Icosul al 6-lea
S-au speriat duhurile de jos și s-au mirat Îngerii de SUS de dârzenia ta în a preface pe Omul lumesc în Omul Duhovnicesc, ce este însuși „Chipul Monahicesc”.
Bucură-te, Chip de Tainică Petrecere;
Bucură-te, următorul lui Ilie Proorocul;
Bucură-te, următorul Botezătorului Ioan;
Bucură-te, Unirea ce nu se mai desparte;
Bucură-te, Cer și Pământ deodată, fără amestecare;
Bucură-te, Om cu Chip peste sine;
Bucură-te, Răsărirea LUMINII ce nu mai apune;
Bucură-te, NOUL Chip de mare Cinste;
Bucură-te, Chip Monahal de Taină;
Bucură-te, DOR de Viață doar cu DUMNEZEU;
Bucură-te, Zbor peste „hotarele” lumii;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 7-lea
Pustiul și mormântul cel din Suflet, prefăcut în Locașul Lui HRISTOS, a schimbat Pustiul Egiptului în „NOUL Rai Duhovnicesc” prin tine, Mare Antonie, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 7-lea
Așa, Sfinte Antonie, PĂRINTELE cel Mare al Chipului Monahicesc te-ai făcut, că Însuși DUHUL Cel PREASFÂNT peste acesta a Coborât, și Chipul DUHULUI l-a PECETLUIT.
Bucură-te, PĂRINTELE cel Mare al Chipului Călugăresc;
Bucură-te, Chipul PECETLUIT cu DUHUL SFÂNT;
Bucură-te, CHIPUL Lui HRISTOS Înveșmântat în DUH;
Bucură-te, LUMINA Lui HRISTOS prin DUHUL DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Om ridicat peste cele pământești;
Bucură-te, Pământ Înălțat și la Cer;
Bucură-te, Deschiderea Pământului spre DUMNEZEU;
Bucură-te, Chipul negrăitei ÎNTRUPĂRI a Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, și ÎNDUMNEZEIREA peste fire;
Bucură-te, biruitorul celor de jos;
Bucură-te, intrarea în cele de SUS;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 8-lea
Ca un pământ stricăcios, după ce te-ai ars în Focul Duhovnicesc, ai devenit ca o cărămidă tare pentru Zidul de Taină al Lui HRISTOS, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 8-lea
Ca o Făclie nestinsă ai fost apoi pentru toți cei ce căutau pe
DUMNEZEU, care veneau tot mai mult să primească Chipul
Monahicesc.
Bucură-te, cel prefăcut în Focul Duhovnicesc;
Bucură-te, Pământ ce nu se mai strică;
Bucură-te, lut peste care DUHUL a coborât;
Bucură-te, țărână ce are „SUFLAREA” Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Chipul Omului Împlinit;
Bucură-te, Menirea Omului săvârșită;
Bucură-te, Omul Închinat Lui DUMNEZU;
Bucură-te, Chipul strălucit de Monah;
Bucură-te, Chipul dintre Cer și Pământ;
Bucură-te, ALTAR de Liturghie;
Bucură-te, Biserică Vie și Lucrătoare;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 9-lea
Prin tine, Mare Antonie, pustiul lumii s-a umplut cu „lumea
Rugătoare a Lui DUMNEZEU”, și așa DARUL de SUS iarăși Pământul cel pustiit de păcat l-a cuprins, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 9-lea
Ca niște noi cetăți ale „adunărilor de Monahi”, în pustiul Egiptului s-au clădit, și nisipul gol și neroditor a Rodit pe cele de SUS.
Bucură-te, Moise al Monahilor;
Bucură-te, că din Egiptul păcatului ai ieșit;
Bucură-te, că ai fugit de faraonul lumesc;
Bucură-te, că ai trecut „apa morții”;
Bucură-te, că ai străbătut pustiul cel ascuns;
Bucură-te, că „Altă Mană” ai mâncat;
Bucură-te, că din PÂINEA Lui HRISTOS te-ai ÎMPĂRTĂȘIT;
Bucură-te, că ai ajuns la „Locul Făgăduinței”;
Bucură-te, că ai găsit Odihna;
Bucură-te, că aceasta este „ÎNTÂLNIREA cu HRISTOS”;
Bucură-te, că aceasta este ÎMPĂRĂȚIA Lui;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 10-lea
În Cer Îngerii proslăvesc pe DUMNEZEU și prin tine, Mare Antonie, pe Pământ Monahii-Oamenii Îngeri de asemenea, fără oprire se ÎNCHINĂ DOMNULUI, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 10-lea
Păcatul a oprit „Vorbirea Făpturii cu FĂCĂTORUL său”, dar iată că prin „RUGĂCIUNEA Lui HRISTOS” iarăși Taina cea Mare se Arată.
Bucură-te, Marele Povățuitor al Vieții de Taină;
Bucură-te, că ai Răsărit NOUA LUMINĂ a Lui HRISTOS;
Bucură-te, că ai dezgropat Chipul Omului din lut;
Bucură-te, că iarăși la Cinste l-ai înălțat;
Bucură-te, Chemarea Lumii la Viața adevărată;
Bucură-te, că te-ai făcut noul Crainic al Lui HRISTOS;
Bucură-te, Glasul scos din tăcere;
Bucură-te, Ochi scos la LUMINĂ;
Bucură-te, Vederea peste întunericul păcatului;
Bucură-te, auzirea celor de Taină;
Bucură-te, CUVÂNTUL VIEȚII nemuritoare;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 11-lea
Sfinte Mare Antonie, Ales ai fost de DOMNUL HRISTOS să fii un Luminător al Oamenilor, ca ieșit din „firea lumească” pe cele dincolo de trup să le dezvălui, în Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 11-lea
Viața „Chipului Duhovnicesc” nu este doar în pustie, ci și în cetățile lumii, că fiind trimis la „cizmarul binecredincios”, ai văzut această împlinire.
Bucură-te, Sf. Antonie, râvnitorule de cele DUMNEZEIEȘTI;
Bucură-te, căutarea Chipului de Taină;
Bucură-te, că ai înțeles cele ascunse;
Bucură-te, că prin „HRISTOS-OMUL” pe Om l-ai redescoperit;
Bucură-te, deschiderea „Ușii zăvorâte”;
Bucură-te, Ochi al Sufletului;
Bucură-te, pătrundere a Minții;
Bucură-te, umplerea Inimii de DUHUL PREASFÂNT;
Bucură-te, Icoana RUGĂCIUNII;
Bucură-te, Rugăciune-Lucrarea celor Sfinți;
Bucură-te, Rugăciune-Fața Duhovniciei;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 12-lea
Cine poate spune toate nevoințele tale Duhovnicești, îndurările
grelelor încercări, rănile duhurilor potrivnice, nenumăratele suspine
ale slăbiciunii omenești, decât Cântarea de: ALILUIA!
Icosul al 12-lea
Pe Marele Pustnic Ammun l-ai văzut strălucitor, ducându-se la Cer, și aceasta te-a încredințat și mai mult că Plăcut este DOMNULUI „Chipul Duhovnicesc”.
Bucură-te, Alesule cel dintre Oameni;
Bucură-te, Omul Lui DUMNEZEU;
Bucură-te, Omul ce a câștigat HAINA Lui HRISTOS;
Bucură-te, că te-ai făcut Părintele nostru;
Bucură-te, și ajutătorule în toate nevoile;
Bucură-te, al orbilor tămăduitor;
Bucură-te, în neputințe întăritor;
Bucură-te, al patimilor vindecător;
Bucură-te, alungarea duhurilor rele;
Bucură-te, Chipul Cel Mare al PĂRINTELUI DUHOVNICESC;
Bucură-te, Icoana Chipului Monahicesc;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul al 13-lea
O, cel învăpăiat de DUMNEZEIESCUL DOR, care ai ajuns la Limanul de SUS, Părintele Monahilor și Părintele Duhovnicesc al tuturor, primește și de la noi CINSTIREA noastră, ca și noi să Cântăm: ALILUIA!
(Acest Condac se repetă de trei ori.)
Se citesc apoi din nou Icosul 1, Condacul 1.
Icosul 1
Din Om pământesc te-ai făcut Om Duhovnicesc, și lucrarea lumii ai schimbat-o în Lucrarea Lui DUMNEZEU, că Chipul de Taină dorind, la Chipul Monahal ai ajuns.
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie;
Bucură-te, alegerea Vieții de Taină;
Bucură-te, DOR DUMNEZEIESC;
Bucură-te, Cer din Pământ plămădit;
Bucură-te, cel de Însuși DOMNUL HRISTOS Chemat;
Bucură-te, Lucrarea cea de SUS;
Bucură-te, Nașterea NOULUI Chip Monahicesc;
Bucură-te, Chipul de Om-Înger;
Bucură-te, ieșirea peste cele trupești;
Bucură-te, fereastra „Zării de peste hotare”;
Bucură-te, deschiderea Ușii celei ascunse;
Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Condacul 1
Din întunericul lumii ai ieșit și în pustie ai aprins LUMINA Lui
HRISTOS, Cugetătorule de DUMNEZEU, nevoindu-te cu multe
osteneli, de se mirau și Îngerii, ca firea Omenească la cele de Sus să
o ridici, pentru care și noi Cântăm: Bucură-te, Sfinte Mare Antonie, primul Părinte al Monahilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.