de Preot Sorin Croitoru
De ce mă ierți mereu, Iisuse,
De ce mă ierți mereu,
În loc să mă lovești cu biciul,
Așa cum merit eu?..
Iertarea Ta mă arde-n suflet
Ca cel mai aprig foc
Căci eu greșesc cu nepăsare,
Dar nu mă cerți deloc..
Ba dimpotrivă-mi faci mult bine,
De parcă Te-aș iubi,
Și-arunci cărbuni aprinși în mine
În fiecare zi,
Mă faci ca-n cea mai mare taină
Să plâng iubirea Ta,
Fiind convins că-n realitate
Nevrednic sunt de ea!
De ce mă ierți mereu, Iisuse,
Deși-s lipsit de har,
Și n-am în inimă căința
Tâlharului măcar?..
Știi Tu ceva în clipa asta
Ce eu nu pot să știu?..
Știi Tu că va ieși din mine
Din slugă rea un fiu?..
Te rog, Te rog, Iisuse Sfinte,
Te rog să-mi dai un semn,
Apleacă-Ți fruntea-ncoronată
Pe Crucea Ta de lemn,
Sau fă-mi cu mâna din icoană
Diseară când mă-nchin
Și eu atunci voi înțelege
Că pot să îmi revin..
Izvorul lacrimilor mele
Descătușează-l iar,
Să-mi plâng păcatele ca sfinții
Cu lacrimă de har
Și poate, Doamne, cine știe,
Spălat cu harul Tău,
Eu mă voi face slugă Ție
Din rob al celui rău
Și știu că Tu-i numești "prieteni"
Pe cei ce Te-au urmat
Și lepădându-se de sine,
Pe urme Ți-au călcat.
Am înțeles acum, Iisuse,
De ce mă ierți mereu:
Tu știi că doar iubirea-Ți sfântă
Aprinde dorul meu
Și-mi dă voință și putere
S-o iau de la-nceput
Și să mă-ntorc la starea bună
Din care am căzut.
De ce mă ierți mereu, Iisuse,
De ce mă ierți mereu,
În loc să mă lovești cu biciul,
Așa cum merit eu?..
Iertarea Ta mă arde-n suflet
Ca cel mai aprig foc
Căci eu greșesc cu nepăsare,
Dar nu mă cerți deloc..
Ba dimpotrivă-mi faci mult bine,
De parcă Te-aș iubi,
Și-arunci cărbuni aprinși în mine
În fiecare zi,
Mă faci ca-n cea mai mare taină
Să plâng iubirea Ta,
Fiind convins că-n realitate
Nevrednic sunt de ea!
De ce mă ierți mereu, Iisuse,
Deși-s lipsit de har,
Și n-am în inimă căința
Tâlharului măcar?..
Știi Tu ceva în clipa asta
Ce eu nu pot să știu?..
Știi Tu că va ieși din mine
Din slugă rea un fiu?..
Te rog, Te rog, Iisuse Sfinte,
Te rog să-mi dai un semn,
Apleacă-Ți fruntea-ncoronată
Pe Crucea Ta de lemn,
Sau fă-mi cu mâna din icoană
Diseară când mă-nchin
Și eu atunci voi înțelege
Că pot să îmi revin..
Izvorul lacrimilor mele
Descătușează-l iar,
Să-mi plâng păcatele ca sfinții
Cu lacrimă de har
Și poate, Doamne, cine știe,
Spălat cu harul Tău,
Eu mă voi face slugă Ție
Din rob al celui rău
Și știu că Tu-i numești "prieteni"
Pe cei ce Te-au urmat
Și lepădându-se de sine,
Pe urme Ți-au călcat.
Am înțeles acum, Iisuse,
De ce mă ierți mereu:
Tu știi că doar iubirea-Ți sfântă
Aprinde dorul meu
Și-mi dă voință și putere
S-o iau de la-nceput
Și să mă-ntorc la starea bună
Din care am căzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.