"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
În biserică se întâlneşte omul cu Dumnezeu. De aceea, biserica se numeşte casa lui Dumnezeu, iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că " Cine nu are biserica de mamă nu-L are pe Dumnezeu de Tată". Ne dăm noi seama ce înseamnă ca biserica să ne fie mamă?! Cum suge pruncul la pieptul mamei sale ca să se hrănească şi să crească, aşa trebuie să suga Harul ceresc, credinţa, învăţătura, Cuvântul lui Dumnezeu ca să se hrănească şi să crească, să aibă şi pe Dumnezeu de tată.
Vai, câte suflete mor de foame şi de sete lângă bogăţiile şi lângă averile lumi acesteia trecătoare! Ei nu cunosc izvorul acesta limpede care este Sfânta Biserică. Ei nu au credinţă şi nu vin să se adape şi să se hrănească în Casa lui Dumnezeu, mor de foame cu traista cu bani, bani destui, dar sufletul e pustiu, e flămând, sufletul este în pierzarea morţii şi, dacă nu se întorc la Dumnezeu, vor pierii în blestem dumnezeiesc.
Mai uşor se mântuieste cel sărac, cel lipsit, şi încă nădejdea lui este întemeiată pe Împărăţia cerului, pe fericirea veşnică a raiului. El are mintea luminată şi vede cum, cu fiecare zi ce trece din viaţa lui, se apropie de grădina fericirii vesnice. De aceea, nădejdea lui este întemeiată şi nu pune nici un preţ pe lumea asta trecătoare.
Au fost şi bogaţi care s-au mântuit, căci au folosit banii şi averea pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele aproapelui. Unii au făcut biserici şi mănăstiri într-un slava lui Dumnezeu, au făcut spitale, şcoli şi orfelinate pentru binele aproapelui. Alţii au scris cărţi şi le-au împărţit gratuit pentru luminarea poporului. Pe toţi aceşti oameni bogaţi care au făcut o mulţime de fapte bune Dumnezeu i-a numărat cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerească.
În biserică se întâlneşte omul cu Dumnezeu. De aceea, biserica se numeşte casa lui Dumnezeu, iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că " Cine nu are biserica de mamă nu-L are pe Dumnezeu de Tată". Ne dăm noi seama ce înseamnă ca biserica să ne fie mamă?! Cum suge pruncul la pieptul mamei sale ca să se hrănească şi să crească, aşa trebuie să suga Harul ceresc, credinţa, învăţătura, Cuvântul lui Dumnezeu ca să se hrănească şi să crească, să aibă şi pe Dumnezeu de tată.
Vai, câte suflete mor de foame şi de sete lângă bogăţiile şi lângă averile lumi acesteia trecătoare! Ei nu cunosc izvorul acesta limpede care este Sfânta Biserică. Ei nu au credinţă şi nu vin să se adape şi să se hrănească în Casa lui Dumnezeu, mor de foame cu traista cu bani, bani destui, dar sufletul e pustiu, e flămând, sufletul este în pierzarea morţii şi, dacă nu se întorc la Dumnezeu, vor pierii în blestem dumnezeiesc.
Mai uşor se mântuieste cel sărac, cel lipsit, şi încă nădejdea lui este întemeiată pe Împărăţia cerului, pe fericirea veşnică a raiului. El are mintea luminată şi vede cum, cu fiecare zi ce trece din viaţa lui, se apropie de grădina fericirii vesnice. De aceea, nădejdea lui este întemeiată şi nu pune nici un preţ pe lumea asta trecătoare.
Au fost şi bogaţi care s-au mântuit, căci au folosit banii şi averea pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele aproapelui. Unii au făcut biserici şi mănăstiri într-un slava lui Dumnezeu, au făcut spitale, şcoli şi orfelinate pentru binele aproapelui. Alţii au scris cărţi şi le-au împărţit gratuit pentru luminarea poporului. Pe toţi aceşti oameni bogaţi care au făcut o mulţime de fapte bune Dumnezeu i-a numărat cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerească.
Visarion Iugulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.