"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Constiinta este glasul lui Dumnezeu în sufletul nostru, este ochiul lui Dumnezeu. Nu există om fără constiinta, chiar dacă se spune câteodată că un om nu are constiinta; aceasta înseamnă că el nu vrea să ţină socoteala de ditactele ei, dar nu că ea nu ar exista.
Constiinta se manifestă ca o lumină, ca un sentiment lăuntric; cea din întâi licărire a sa nu se câştigă prin experieţă, nici prin învăţătură, şi este înăscută în sufletul nostru, este sădită de Dumnezeu ca lege a Sa ca un ecou al dreptăţii veşnice, ca semn neîndoios al asemănării omului cu Dumnezeu. Aşa cum luminătorul trupului este ochiul, tot aşa luminătorul trupului este ochiul, tot aşa luminătorul sufletului este constiinta. Constiinta îndeplineşte în suflet şi în viaţa omului un intreit rol. Înainte de a săvârşi o faptă bună sau rea, constiinta îl sfătuieşte s-o facă sau să n-o facă, deci ea este un sfătuitor; în timpul când omul săvârşește fapta, constiinta este ca un martor, ea după ce fapta e săvârşită, constiinta devine judecător. Mulţumirea sufletească ce simţim după săvârşirea binelui se numeşte satisfacţia constiintei. Dacă această satisfacţie devine permanentă, ea se numeşte fericire. Aceasta este singura fericire adevărată în viaţa pământească pe care o pot gusta şi bogatul şi săracul, si cel invătat si cel neinvătat, si cel sănătos si cel bolnav.
O educaţie îngrijită şi un mediu social sănătos vor contribui la formarea unei conştiinţe drepte, pe când lipsa de educaţie şi un mediu social nesănătos conduc la falsificarea ei. Religia şi ocupaţia fac, deasemenea, constiinta să difere la oameni. Una este conştiinţa păgânului, alta este a evreului, alta a mahomedanului, alta a creştinului adevărat. Una este constiinta preotului, alta a militarului şi alta a negustorului. Constiinta se mai deosebeşte şi după cărţile bune sau rele pe care le citim sau le-am citit în copilărie, după felul de viaţă cinstită sau destrăbălată ce duce omul.
Ierodiacon Visarion Iugulescu
Constiinta este glasul lui Dumnezeu în sufletul nostru, este ochiul lui Dumnezeu. Nu există om fără constiinta, chiar dacă se spune câteodată că un om nu are constiinta; aceasta înseamnă că el nu vrea să ţină socoteala de ditactele ei, dar nu că ea nu ar exista.
Constiinta se manifestă ca o lumină, ca un sentiment lăuntric; cea din întâi licărire a sa nu se câştigă prin experieţă, nici prin învăţătură, şi este înăscută în sufletul nostru, este sădită de Dumnezeu ca lege a Sa ca un ecou al dreptăţii veşnice, ca semn neîndoios al asemănării omului cu Dumnezeu. Aşa cum luminătorul trupului este ochiul, tot aşa luminătorul trupului este ochiul, tot aşa luminătorul sufletului este constiinta. Constiinta îndeplineşte în suflet şi în viaţa omului un intreit rol. Înainte de a săvârşi o faptă bună sau rea, constiinta îl sfătuieşte s-o facă sau să n-o facă, deci ea este un sfătuitor; în timpul când omul săvârşește fapta, constiinta este ca un martor, ea după ce fapta e săvârşită, constiinta devine judecător. Mulţumirea sufletească ce simţim după săvârşirea binelui se numeşte satisfacţia constiintei. Dacă această satisfacţie devine permanentă, ea se numeşte fericire. Aceasta este singura fericire adevărată în viaţa pământească pe care o pot gusta şi bogatul şi săracul, si cel invătat si cel neinvătat, si cel sănătos si cel bolnav.O educaţie îngrijită şi un mediu social sănătos vor contribui la formarea unei conştiinţe drepte, pe când lipsa de educaţie şi un mediu social nesănătos conduc la falsificarea ei. Religia şi ocupaţia fac, deasemenea, constiinta să difere la oameni. Una este conştiinţa păgânului, alta este a evreului, alta a mahomedanului, alta a creştinului adevărat. Una este constiinta preotului, alta a militarului şi alta a negustorului. Constiinta se mai deosebeşte şi după cărţile bune sau rele pe care le citim sau le-am citit în copilărie, după felul de viaţă cinstită sau destrăbălată ce duce omul.
Ierodiacon Visarion Iugulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.