"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Sfantul Martirie, a fost un calugar din Savoria, iubitor de saraci, milostiv si cu viata curata. Intorcandu-se la manastire a intalnit un sarac, ranit si neputincios, care vrea sa mearga la aceeasi manastire. Fiindu-i mila de el, l-a pus in mantia sa si l-a luat in spate. Cand s-a apropiat de manastire, parintele lui duhovnic, care cu ochi proorocesti il vazuse pe el, a strigat catre calugari: "Alergati degraba si deschideti portile manastirii ca vine parintele Martirie, aducandu-l pe Dumnezeu!" Ajungand la poarta manastirii, Sfantul Martirie l-a coborat din spate pe sarac si i S-a aratat lui avand chipul precum este zugravit in icoane Iisus Hristos si S-a ridicat la cer sub privirea Sfantului. Pe cand se ridica, a zis catre dansul: "O, Martirie, tu nu M-ai trecut cu vederea pe Mine pe pamant, nici Eu nu te voi trece cu vederea in cer. Tu acum ai cautat cu mila spre Mine, dar Eu, in veci te voi milui pe tine!" Si Domnul s-a facut nevazut. Intrand in manastire l-a intrebat parintele lui duhovnic: "Parinte Martirie, unde este Acela pe care l-ai adus in spate?" Si Sfantul i-a spus: "Daca as fi stiut eu Cine este, m-as fi tinut tare de picioarele Lui". Si l-a mai intrebat: "Oare, nu ti se parea El, greu in spate, fiule?" Sfantul a zis: "Nu, parinte! Cand il duceam nu simteam nici-o greutate, fiindca duceam pe Acela care ma poarta El pe mine, Care poarta toata lumea cu neosteneala si prin Cuvant le tine pe toate!".
Preot Ioan.
Sfantul Martirie, a fost un calugar din Savoria, iubitor de saraci, milostiv si cu viata curata. Intorcandu-se la manastire a intalnit un sarac, ranit si neputincios, care vrea sa mearga la aceeasi manastire. Fiindu-i mila de el, l-a pus in mantia sa si l-a luat in spate. Cand s-a apropiat de manastire, parintele lui duhovnic, care cu ochi proorocesti il vazuse pe el, a strigat catre calugari: "Alergati degraba si deschideti portile manastirii ca vine parintele Martirie, aducandu-l pe Dumnezeu!" Ajungand la poarta manastirii, Sfantul Martirie l-a coborat din spate pe sarac si i S-a aratat lui avand chipul precum este zugravit in icoane Iisus Hristos si S-a ridicat la cer sub privirea Sfantului. Pe cand se ridica, a zis catre dansul: "O, Martirie, tu nu M-ai trecut cu vederea pe Mine pe pamant, nici Eu nu te voi trece cu vederea in cer. Tu acum ai cautat cu mila spre Mine, dar Eu, in veci te voi milui pe tine!" Si Domnul s-a facut nevazut. Intrand in manastire l-a intrebat parintele lui duhovnic: "Parinte Martirie, unde este Acela pe care l-ai adus in spate?" Si Sfantul i-a spus: "Daca as fi stiut eu Cine este, m-as fi tinut tare de picioarele Lui". Si l-a mai intrebat: "Oare, nu ti se parea El, greu in spate, fiule?" Sfantul a zis: "Nu, parinte! Cand il duceam nu simteam nici-o greutate, fiindca duceam pe Acela care ma poarta El pe mine, Care poarta toata lumea cu neosteneala si prin Cuvant le tine pe toate!".
Preot Ioan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.