"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
De ce construim biserici în locul spitalelor, școlilor
De ce construim biserici în locul spitalelor, școlilor și a adăposturilor pentru săraci?
In genere scriu bloguri despre calatoriile mele,despre arta si religie.In anumite cazuri despre politica.
Sunt oameni pe aici,Lumina albastra,Kid cel rau,apa de ploaie si multi altii care ma interpeleaza cu fraze extrem de dure,dar avand ca numitor comun -De ce construim biserici în locul spitalelor, școlilor și a adăposturilor pentru săraci?
Aceasta fraza bantuie ba chiar si anumiti analisti politici,ce vor sa dea bine pe sticla.
Dacă cel ce întreabă aceasta ar fi cunoscut rolul şi misiunea Bisericii în societate, cu adevărat nu şi-ar fi avut rostul această întrebare. Însă, întrebarea nu este de ce facem un bine în detrimentul altui bine, ci de ce facem ceva rău în detrimentul binelui.
Aşadar, întrebarea ce arată adevărata cauză a problemei ridicate este de fapt “De ce construim bodegi, discoteci, cazinouri, sex-shopuri, bordeluri, fabrici de ţigări şi case de vânzare a drogurilor, în locul construcţiei de grădiniţe, şcoli, spitale, parcuri, adăposturi pentru săraci şi bătrâni, şi multe, multe altele?”. De ce atâta risipă de b ani, timp şi sănătate aruncate pe beţii, curvii, preacurvii, jocuri de noroc şi patimi, când iată că societatea în care trăim are nevoie atât de mare de educaţie, asistenta medicală şi socială, dar şi de şansa unui loc de muncă decent!
Pe drept, aceasta este adevărata întrebare, căci oare nu sunt bodegile, cluburile de noapte şi celelalte de care spuneam, pentru societate, asemenea tumorilor şi infecţiilor din corpul unui om bolnav? Nu ele sunt pricina durerii şi lipsurilor unei societăţi?
Vă întrebaţi unde sunt banii de şcoli şi de şcolarizare? Iată, întrebaţi mamele a căror soţi sunt beţivi ordinari şi cheltuiesc şi cel din urmă bănuţ ce i se cuvenea copilului la şcoală, pe băutura! Vă întrebaţi unde sunt banii de azile pentru bătrâni şi orfelinate pentru copii? Iată întrebaţii pe iubitorii de câştiguri uşoare şi lacomii de b ani care îi risipesc prin cazinouri! Vă întrebaţi unde sunt banii de spitale, biblioteci şi parcuri pentru joacă? Iată întrebaţii pe cei care cheltuie banii pe desfrâu prin bordeluri, pe cei care cheltuie banii pe ţigări şi în discoteci! Acolo sunt banii pentru cele bune şi de folos oricui, dar risipiţi pentru cele rele în detrimentul tuturor.
Şi singura care lupta împotriva acestor plăgi ale societăţii este Biserica lui Dumnezeu. Bisericile sunt în societate asemenea leucocitelor din corpul uman. Ele au menirea să-l despătimească pe om, să-l ţină sănătos, departe de boala păcatului, păcatul care este singura cauză a suferinţei umane.
Oare sunt prea multe biserici în detrimentul altor nevoi ale societăţii? Dar oare sunt de vină limfocitele ca organismul nu-şi poate dezvolta organele în mod normal, dobândind astfel lipsuri şi infirmităţi, sau de vină este tumoarea care consumă toate resursele de care are nevoie organismul, slăbindu-l şi mai tare? Tot aşa stau lucrurile şi cu bisericile lui Dumnezeu căci, luptând mereu împotriva imoralităţii, prin ele se menţine şi înzdrăveneşte sănătatea societăţii, precum fac limfocitele din organism, pe când bordelurile, cazinourile, discotecile şi celelalte, sunt asemenea tumorilor şi infecţiilor din corp. Acestea din urmă sug societatea de resurse şi nu o lăsa să se dezvolte armonios, ci o sărăcesc şi o îmbolnăvesc până la epuizare.
Nu Biserica este de vină că nu sunt grădiniţe, şcoli şi spitale mai multe, căci tocmai ea binecuvintează, sfinţeşte şi stimulează activitatea lor. Biserica ne învaţă să avem iniţiativa binelui, să ne implicăm în societate în mod activ şi constructiv! Biserica lui Dumnezeu sădeşte conştiinţa binelui în mintea noastră, ne învaţă să-i iubim pe cei din societate, ne arată pericolele lăcomiei şi egoismul. Biserica insufla frica lui Dumnezeu ca înţelepciune de viaţă, care ne va ajuta să fim cinstiţi, să nu ne răzbunăm, să iertăm, şi să fim înţelegători cu toţi oamenii. O biserică construită astăzi poate aduce 10 spitale şi grădiniţe mâine. Biserica formează copii de azi, care vor fi oamenii de mâine… Ei vor decide ce să construiască şi cum. Biserica pune în inimele tuturor dorul după Dumnezeu şi după împărăţia cerurilor şi prin asta ne aminteşte tuturor că va veni o vreme când toţi ne vom înfăţişa la judecată doar cu faptele noastre fără bogăţii.
De ce credeţi că se străduiesc atât de mult unii să scoată Biserica şi dreapta credinţă din sânul şcolilor şi al liceelor? Cine se străduieşte oare să alunge sănătatea (învăţătura Bisericii) din societate, decât boala (imoralitatea umană)? Imoralitatea noastră este de vină, căci ea este generată şi întreţinută de toţi cei care iubesc răutatea, manifestându-se în mod făţiş prin toate construcţiile deprevării umane, ce le vedem la toate colţurile de stradă!
Şi cum am putea spune că sunt prea multe biserici construite, când tocmai în ele ajung să se reabiliteze şi să se însănătoşească curvarii, beţivii, narcomanii, şi toţi cei care au căzut victime ale patimilor?! Cum am putea să ne lipsim de singura noastră sursă de însănătoşire sufletească? Pe drept am spune că este inconştient bolnavul care îşi aruncă perfuzia de la mână, sau cel cu cangrena care refuza tratamentul cu antibiotice. Asemenea sunt inconştienţi şi cei care spun că sunt prea multe biserici, atâta timp cât societatea boleşte de imoralitate.
Pentru insuficientă şi proastă dotare a şcolilor, spitalelor şi a adăposturilor sociale, de vină sunt cei care ar fi avut puterea să le construiască dar în loc au construit bodegi, discoteci, bordeluri şi cazinouri. Dar mai de vină sunt cei care frecventează astfel de locuri, întreţinând şi întinzând şi mai mult aceste tumori ale societăţii. Însă nu numai aceştia sunt de vină, ci şi cei care nu au învăţat pe cei ai casei să se ferească de astfel de locuri, deşi era în puterea şi răspunderea lor să o facă. Şi în categoria aceasta intrăm majoritatea dintre noi.
Despre viziuni ceresti si inselaciuni dracesti
Constat ca este o moda prin cluburi,implicit in spatiul virtual de ati povesti experientele extrasenzoriale.
Tor felul de personaje povestesc despre arhicunoscutul "tunel de lumina" ce apare de regula in moarte clinica,de ingeri ba chiar Iisus,ce ii tin de mana si le vorbesc.
Povestesc despre traversarea "campiei verzi" ,inflorate,sustinuti de ingeri spre Tatal Ceresc.
Personal imi exprim ideea ca nu exista Destin,Karma,ci Liberul Arbitru.
Deasemeni le spun ca nu pot fi eu cine stie ce personaj demn de a imi vorbi fiinte ceresti.
Peste toate acestea ,citind cu atentie Geneza si mai apoi Apocalipsa ne dam seama ca nu se poate calatori,nu se poate sa ni se arate raiul si iadul,chinurile si binefac erile unuia sau altuia.de ce?
PENTRU CA MOMENTAN NU EXISTA RAI SI IAD LOCUITE DE OAMENI.
Precis veti stramba din nas,numai ca citind Apocalipsa veti constata ca existaJudecata de Apoi,cand toti ,specific -TOTI-nu pe rand ,vom fi judecati si vom primi corp nestricacios.
Abia apoi vom discuta de viata vesnica in Rai sau in Iad.
Este de recomandat a se citi -Despre vise si vedenii -Ilie Cleopa.
Nu se ajunge la rugaciune neincetata cata vreme esti patimas, ci ajungi la primejdie de naluciri, halucinatii, chiar in stare de veghe. Cand amesteci rugaciunea cu patimile, biruiesc patimile cu tot felul de naluciri. Unii Il vad pe Domnul Iisus Hristos ca pe un tanar de care se indragostesc, altii ca pe un copil pe care il strang la san, ca rod al patimii. Cu inselari de acestea se ajunge pana la nebunie. Iar pe cel bolnav psihic il poti ajuta doar daca este constient de boala sa.
Pana nu te purifici de patimi, nu te avanta in rugaciunea neincetata, ca satana te prinde in inselaciuni dracesti, in loc de vederi ceresti. Intai trebuie facuta despatimirea. Cum? Trebuie lepadata iubirea de sine, iubirea curveasca de sine si semnele acestei iubiri sunt printre altele: judecarea, cartirea, nemultumirea.
Sunt doua faze ale nevointelor:
1. Faza ascetica
– toata stradania din partea omului sa se purifice de patimile sale.
2. Faza a doua
-dupa aceasta biruinta, caracterizata prin darurile Sfantului Duh, care ridica mintea la stari de credinta luminata. Sfintii au facut nevointe grozave, infricosetoare si au ajuns la starea lui Adam inainte de cadere, cand fiarele in prezenta lor leapada starea lor de fiare. Ca exemplu, aproape contemporan, avem pe Sfantul Serafim de Sarov si blandetea fiarelor din padure. Sfintii iubesc toata faptura lui Dumnezeu.
Faza ascetica cuprinde nevointele, iar faza mistica se caracterizeaza prin darurile Duhului Sfant, care ridica sufletul si mintea la stari luminate de credinta. Despatimirea este conditia rugaciunii neincetate.
Lepadarea de lume inseamna lepadarea de patimile lumii, nu de lume care e creatie a lui Dumnezeu.
In lume umbla oamenii lui Dumnezeu si oamenii acestei lumi.
Marian Pios
De ce construim biserici în locul spitalelor, școlilor
De ce construim biserici în locul spitalelor, școlilor și a adăposturilor pentru săraci?
In genere scriu bloguri despre calatoriile mele,despre arta si religie.In anumite cazuri despre politica.
Sunt oameni pe aici,Lumina albastra,Kid cel rau,apa de ploaie si multi altii care ma interpeleaza cu fraze extrem de dure,dar avand ca numitor comun -De ce construim biserici în locul spitalelor, școlilor și a adăposturilor pentru săraci?
Aceasta fraza bantuie ba chiar si anumiti analisti politici,ce vor sa dea bine pe sticla.
Dacă cel ce întreabă aceasta ar fi cunoscut rolul şi misiunea Bisericii în societate, cu adevărat nu şi-ar fi avut rostul această întrebare. Însă, întrebarea nu este de ce facem un bine în detrimentul altui bine, ci de ce facem ceva rău în detrimentul binelui.
Aşadar, întrebarea ce arată adevărata cauză a problemei ridicate este de fapt “De ce construim bodegi, discoteci, cazinouri, sex-shopuri, bordeluri, fabrici de ţigări şi case de vânzare a drogurilor, în locul construcţiei de grădiniţe, şcoli, spitale, parcuri, adăposturi pentru săraci şi bătrâni, şi multe, multe altele?”. De ce atâta risipă de b ani, timp şi sănătate aruncate pe beţii, curvii, preacurvii, jocuri de noroc şi patimi, când iată că societatea în care trăim are nevoie atât de mare de educaţie, asistenta medicală şi socială, dar şi de şansa unui loc de muncă decent!
Pe drept, aceasta este adevărata întrebare, căci oare nu sunt bodegile, cluburile de noapte şi celelalte de care spuneam, pentru societate, asemenea tumorilor şi infecţiilor din corpul unui om bolnav? Nu ele sunt pricina durerii şi lipsurilor unei societăţi?
Vă întrebaţi unde sunt banii de şcoli şi de şcolarizare? Iată, întrebaţi mamele a căror soţi sunt beţivi ordinari şi cheltuiesc şi cel din urmă bănuţ ce i se cuvenea copilului la şcoală, pe băutura! Vă întrebaţi unde sunt banii de azile pentru bătrâni şi orfelinate pentru copii? Iată întrebaţii pe iubitorii de câştiguri uşoare şi lacomii de b ani care îi risipesc prin cazinouri! Vă întrebaţi unde sunt banii de spitale, biblioteci şi parcuri pentru joacă? Iată întrebaţii pe cei care cheltuie banii pe desfrâu prin bordeluri, pe cei care cheltuie banii pe ţigări şi în discoteci! Acolo sunt banii pentru cele bune şi de folos oricui, dar risipiţi pentru cele rele în detrimentul tuturor.
Şi singura care lupta împotriva acestor plăgi ale societăţii este Biserica lui Dumnezeu. Bisericile sunt în societate asemenea leucocitelor din corpul uman. Ele au menirea să-l despătimească pe om, să-l ţină sănătos, departe de boala păcatului, păcatul care este singura cauză a suferinţei umane.
Oare sunt prea multe biserici în detrimentul altor nevoi ale societăţii? Dar oare sunt de vină limfocitele ca organismul nu-şi poate dezvolta organele în mod normal, dobândind astfel lipsuri şi infirmităţi, sau de vină este tumoarea care consumă toate resursele de care are nevoie organismul, slăbindu-l şi mai tare? Tot aşa stau lucrurile şi cu bisericile lui Dumnezeu căci, luptând mereu împotriva imoralităţii, prin ele se menţine şi înzdrăveneşte sănătatea societăţii, precum fac limfocitele din organism, pe când bordelurile, cazinourile, discotecile şi celelalte, sunt asemenea tumorilor şi infecţiilor din corp. Acestea din urmă sug societatea de resurse şi nu o lăsa să se dezvolte armonios, ci o sărăcesc şi o îmbolnăvesc până la epuizare.
Nu Biserica este de vină că nu sunt grădiniţe, şcoli şi spitale mai multe, căci tocmai ea binecuvintează, sfinţeşte şi stimulează activitatea lor. Biserica ne învaţă să avem iniţiativa binelui, să ne implicăm în societate în mod activ şi constructiv! Biserica lui Dumnezeu sădeşte conştiinţa binelui în mintea noastră, ne învaţă să-i iubim pe cei din societate, ne arată pericolele lăcomiei şi egoismul. Biserica insufla frica lui Dumnezeu ca înţelepciune de viaţă, care ne va ajuta să fim cinstiţi, să nu ne răzbunăm, să iertăm, şi să fim înţelegători cu toţi oamenii. O biserică construită astăzi poate aduce 10 spitale şi grădiniţe mâine. Biserica formează copii de azi, care vor fi oamenii de mâine… Ei vor decide ce să construiască şi cum. Biserica pune în inimele tuturor dorul după Dumnezeu şi după împărăţia cerurilor şi prin asta ne aminteşte tuturor că va veni o vreme când toţi ne vom înfăţişa la judecată doar cu faptele noastre fără bogăţii.
De ce credeţi că se străduiesc atât de mult unii să scoată Biserica şi dreapta credinţă din sânul şcolilor şi al liceelor? Cine se străduieşte oare să alunge sănătatea (învăţătura Bisericii) din societate, decât boala (imoralitatea umană)? Imoralitatea noastră este de vină, căci ea este generată şi întreţinută de toţi cei care iubesc răutatea, manifestându-se în mod făţiş prin toate construcţiile deprevării umane, ce le vedem la toate colţurile de stradă!
Şi cum am putea spune că sunt prea multe biserici construite, când tocmai în ele ajung să se reabiliteze şi să se însănătoşească curvarii, beţivii, narcomanii, şi toţi cei care au căzut victime ale patimilor?! Cum am putea să ne lipsim de singura noastră sursă de însănătoşire sufletească? Pe drept am spune că este inconştient bolnavul care îşi aruncă perfuzia de la mână, sau cel cu cangrena care refuza tratamentul cu antibiotice. Asemenea sunt inconştienţi şi cei care spun că sunt prea multe biserici, atâta timp cât societatea boleşte de imoralitate.
Pentru insuficientă şi proastă dotare a şcolilor, spitalelor şi a adăposturilor sociale, de vină sunt cei care ar fi avut puterea să le construiască dar în loc au construit bodegi, discoteci, bordeluri şi cazinouri. Dar mai de vină sunt cei care frecventează astfel de locuri, întreţinând şi întinzând şi mai mult aceste tumori ale societăţii. Însă nu numai aceştia sunt de vină, ci şi cei care nu au învăţat pe cei ai casei să se ferească de astfel de locuri, deşi era în puterea şi răspunderea lor să o facă. Şi în categoria aceasta intrăm majoritatea dintre noi.
Despre viziuni ceresti si inselaciuni dracesti
Constat ca este o moda prin cluburi,implicit in spatiul virtual de ati povesti experientele extrasenzoriale.
Tor felul de personaje povestesc despre arhicunoscutul "tunel de lumina" ce apare de regula in moarte clinica,de ingeri ba chiar Iisus,ce ii tin de mana si le vorbesc.
Povestesc despre traversarea "campiei verzi" ,inflorate,sustinuti de ingeri spre Tatal Ceresc.
Personal imi exprim ideea ca nu exista Destin,Karma,ci Liberul Arbitru.
Deasemeni le spun ca nu pot fi eu cine stie ce personaj demn de a imi vorbi fiinte ceresti.
Peste toate acestea ,citind cu atentie Geneza si mai apoi Apocalipsa ne dam seama ca nu se poate calatori,nu se poate sa ni se arate raiul si iadul,chinurile si binefac erile unuia sau altuia.de ce?
PENTRU CA MOMENTAN NU EXISTA RAI SI IAD LOCUITE DE OAMENI.
Precis veti stramba din nas,numai ca citind Apocalipsa veti constata ca existaJudecata de Apoi,cand toti ,specific -TOTI-nu pe rand ,vom fi judecati si vom primi corp nestricacios.
Abia apoi vom discuta de viata vesnica in Rai sau in Iad.
Este de recomandat a se citi -Despre vise si vedenii -Ilie Cleopa.
Nu se ajunge la rugaciune neincetata cata vreme esti patimas, ci ajungi la primejdie de naluciri, halucinatii, chiar in stare de veghe. Cand amesteci rugaciunea cu patimile, biruiesc patimile cu tot felul de naluciri. Unii Il vad pe Domnul Iisus Hristos ca pe un tanar de care se indragostesc, altii ca pe un copil pe care il strang la san, ca rod al patimii. Cu inselari de acestea se ajunge pana la nebunie. Iar pe cel bolnav psihic il poti ajuta doar daca este constient de boala sa.
Pana nu te purifici de patimi, nu te avanta in rugaciunea neincetata, ca satana te prinde in inselaciuni dracesti, in loc de vederi ceresti. Intai trebuie facuta despatimirea. Cum? Trebuie lepadata iubirea de sine, iubirea curveasca de sine si semnele acestei iubiri sunt printre altele: judecarea, cartirea, nemultumirea.
Sunt doua faze ale nevointelor:
1. Faza ascetica
– toata stradania din partea omului sa se purifice de patimile sale.
2. Faza a doua
-dupa aceasta biruinta, caracterizata prin darurile Sfantului Duh, care ridica mintea la stari de credinta luminata. Sfintii au facut nevointe grozave, infricosetoare si au ajuns la starea lui Adam inainte de cadere, cand fiarele in prezenta lor leapada starea lor de fiare. Ca exemplu, aproape contemporan, avem pe Sfantul Serafim de Sarov si blandetea fiarelor din padure. Sfintii iubesc toata faptura lui Dumnezeu.
Faza ascetica cuprinde nevointele, iar faza mistica se caracterizeaza prin darurile Duhului Sfant, care ridica sufletul si mintea la stari luminate de credinta. Despatimirea este conditia rugaciunii neincetate.
Lepadarea de lume inseamna lepadarea de patimile lumii, nu de lume care e creatie a lui Dumnezeu.
In lume umbla oamenii lui Dumnezeu si oamenii acestei lumi.
Marian Pios
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.