DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROOROCIŢĂ ANA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


O, Sfinţilor Simeon şi Ana, cei ce v-aţi bucurat de vederea Soarelui dreptăţii în chip de Prunc şi v-aţi arătat raze mărturisitoare ale Celui Ce pentru noi S-a pogorât în adâncul smereniei, rugaţi-vă să ne împodobim şi noi mintea noastre cu razele Înţelepciunii ca să ne facem văzători de taine prea minunate.
Astăzi să deschidem ochii inimii şi să privim spre taina minunată lucrată spre mântuirea noastră. În templul Domnului Se aduce Cel Ce este Neîncăput în ceruri, dar este îmbrăcat în veşmântul smerit al firii omeneşti. Focul Cel nemistuit este purtat pe braţele dreptului Simeon, răspunzând la focul dorului dumnezeiesc ce cuprinsese inima lui. Îngerii se înfricoşează şi înconjoară cu cântări dumnezeieşti pe cel ce s-a învrednicit a îmbrăţişa Apa vieţii, Care a prefăcut inima lui în izvor dulce cântător al imnelor cereşti. Cu gând smerit aştepta dreptul Simeon în cămara inimii vederea şi cu Trupul a Celui pe Care Îl privea numai cu ochii inimii ca pe Un Soare Neapropiat. Iată, strigă bătrânul, Cel pe Care ca şi Moise Îl vedeam numai pe muntele inimii şoptindu-mi mie că nu voi muri până ce nu-L voi vedea cu Trupul, Se arată acum în templu, chemând toate neamurile la mântuire. Iată, Nădejdea aşteptării mele Se arată şi vine să-mi dea binecuvântarea slobozirii ! Iată, ca pe un scaun port pe braţele Mele pe Cel Ce stă pe tronul slavei împreună cu Tatăl şi cu Duhul ! Iată, de smeritele mele mâini a voit să fie cuprins Cel Ce cuprinde toată zidirea numai cu gândul Său iubitor ! Iată, Cel Ce a umplut templul inimii mele de lumină a venit în templu să Îmi aducă bucuria mântuirii. Acesta este Ridicarea neamurilor din adâncul păcatului, este Cel Ce cu mâna Sa va şterge păcatul lui Adam săvârşit prin neînfrânarea mâinii. Mă bucur şi salt de veselie cu gândul în templul inimii mele şi nu ştiu cum să laud pe Împăratul heruvimilor, nu găsesc laudă vrednic pentru Lumina neamurilor. Însă, O laud împreună cu Acesta şi pe Maica Sa Cea Preacurată, Care S-a învrednicit a purta în pântecele Său sfinţit Comoara mântuirii tuturor. Dar iată văd că bucuria Acesteia este împletită cu durere, dar va birui Hristos pe vrăjmaşii Săi şi va aduna oile cele rătăcite în staulul mântuirii. Se veseleşte şi Proorociţa Ana, mărturisind pe Mântuitorul lumii din robia păcatului, împleteşte şi mintea ei laude culse din grădina inimii. Slăveşte cu dor şi aceasta pe Hristos, binecuvântând pe Maica Sa, Izvorul Cel sfinţit al fecioriei. Mă veselesc, mărturiseşte Sfânta Ana, văzând lucrarea milostivirii Tale Hristoase, prin Care ai voit să străluceşti lumina slavei, nouă, celor ţinuţi în osânda păcatului. Aduc mulţumire milostivirii Tale, că m-ai învrednicit pe mine a vedea Chipul Tău Cel slăvit, Care va îndulci privirea lumii celei aţintite spre groapa păcatului. Slavă milostivirii Tale, Hristoase, mărire aduc şi Maicii Tale, Care S-a învrednicit a primi din braţele Tatălui pe Tine, Comoara de mântuire a lumii ! Căzând şi noi cu genunchii gândurilor smerite de rugăciune în templul inimii, să cerem de la Hristos prin drepţii Săi Simeon şi Ana, îndurarea iertării şi întărire pe piatra pocăinţei mântuitoare. DREPTUL SIMEON ŞI SFÂNTA PROOROCIŢĂ ANA, cei ce au zidit în inimile lor cărare netedă pe care să păşească înţelegător Pruncul Dumnezeiesc Ce avea Însuşi să se facă Cale a mântuirii tuturor neamurilor, cu unealta rugăciunii să şlefuiască inimile noastre împietrite, făcând cărări line de trecere a gândurilor dumnezeieşti.