SFÂNTUL ARHIDIACON,APOSTOL ŞI MUCENIC ŞTEFAN,

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CEL DINTÂI CRIN AL ÎNŢELEPCIUNII DIN CUNUNA MUCENICEASCĂ 

       Ca un cer senin s-a arătat sufletul tău vestind sălăşluirea Soarelui dreptăţii,
Şi ploaia iubirii dumnezeieşti slobozind ai dat iertare celor ce te-au aruncat în groapa morţii. Ca un luceafăr următor al Cuvântului ai răsărit, râvnind pătimirea cea binecuvântată,
 Pentru aceasta te-ai şi învrednicit de a ajunge împreună cu El la odihna luminată. Cele cereşti se veselesc, primind în sânurile sale pe prima rază mucenicească mărturisitoare a Treimii,
 Care după înălţarea Soarelui vieţii a slujit cuvântului acestuia întru adevărul mântuirii. Ca model al iertării ai rămas închipuit în cartea înţelegătoare a neamului omenesc, Şi eşti cinstit şi încununat cu laude de cei ce au urmat cuvântului tău proorocesc.
 Cu pietre ai fost lovit, cel ce ai biruit patimile zdrobindu-le de Piatra vieţii, Şi toată înşelarea necredinţei ai ruşinat-o înaintea neascultătorilor fii ai morţii Pietrele ţi-au gătit mormântul aşa cum
Cuvântul a fost îngropat sub mormânt de piatră, Şi nevăzut pe Crucea suferinţei ai fost înălţat, ca să vezi de aproape slava cea luminată.
 Mustrat-ai pe cei ce răspândeau în popor sămânţa necredinţei cu fulgerul cuvintelor Tale,
Şi naşterea Celui Născut mai înainte de veci ai vestit, fiind tu aprins de a Duhului înflăcărare. Faţa Ta strălucind ca a unui înger a îngrozit întunericul de pe chipurile necredincioase,
Şi întru dulcea odihnă ai mers, ca să primeşti plata pentru mărturisirile cele adevărate. În mijlocul adunării răutăţii fiind, ai mărturisit cu tărie pe Cel Ce a întărit adunarea îngerilor,
Şi ai deschis ceata mărturisitorilor cu a ta îndrăzneală sfântă de a vesti pe Stăpânul Sfinţilor.
Nu te-ai temut de cei fărădelege, care pretindeau a slujii legii celei adevărate,
Şi pe Hristos L-ai arătat Aşezământul a toată legea în care se săvârşesc cele luminate.
 Cununa darurilor a strălucit asupra capului tău, ca cel ce pe Hristos L-ai avut cunună a vieţii, Şi cu rugăciunile tale ajută-ne să-ţi împletim cununile laudelor ca să ne izbăvim de osânda morţii.
Temelia mucenicilor Stăpânul a zidit punându-te pe tine ca întâia piatră a dreptăţii,
Pentru aceasta Biserica lui Hristos o povăţuieşte cu lumina rugăciunii pe căile Vieţii.
Pe scara înţelepciunii ai urcat, având gândul luminat de făclia iubirii, Şi cu dragostea
Cuvântului străjuindu-ţi sufletul ai aflat comoara răsplătirii.
Plin de roadele Duhului te-ai arătat, acestea odihnind în cămara cea tainică a sufletului,
 Pe care Însuşi Hristos ţi-o lumina şi hora gândurilor o făcea să se desfăşoare în jurul Cuvântului.
 Cu veşmântul dragostei dumnezeieşti acoperindu-ţi sufletul, ai rezistat viforului mâniei necredincioşilor, Şi ai apărat cu puterea cuvântului cele arătate ţie lămurit de Cuvântul ce a înviat mulţimea morţilor.
Rugatu-te-ai şi după trecerea în cămările cereşti pentru cei ce te-au ucis, Şi Domnul luând aminte la jertfa rugii tale pe Saul la credinţă l-a adus.
Pe Piatra vieţii întărindu-ţi paşii mărturisirii ai biruit cu puterea lui Hristos,
Cu rugăciunile tale cumpără pietrele virtuţilor cu ca să-mi împodobesc sufletul necredincios,
Neîntărind fiind întru virtute, mă clatin la cel mai mic vânt al ispitelor, Pentru aceasta cu pietrele rugăciunilor tale zideşte-mi scara cuvintelor. Pe capul tău străluceşte cununa cea de diamant mărturisind tăria credinţei,
Pe aceasta contemplându-o, aşează-mi gândurile rătăcite pe pragul umilinţei. Chipul tău ca al unui înger strălucea încă de pe pământ, mărturisind puterea harului lui Hristos,
 Cu care umplându-ţi sufletul ai lucrat cunună de cuvinte mărturisitoare în mijlocul unui popor necredincios.
Ca cel ce chip al iertării desăvârşite te-ai arătat, pune-mi înainte icoana iubirii, Cea care îndeamnă sufletul împietrit să se împărtăşească din tainele iertării şi jertfirii.
Chipul tău pe care s-au revărsat strălucirile îngereşti ale slavei negrăite,
Să lumineze şi chipul sufletului meu întunecat de păcatele prea multe.
 Cu focul rugăciunilor tale arde vălul întristării care sufletul mi-a acoperit Şi cu roua înţelepciunii tale curăţeşte păcatul care m-a rănit, Stinge focul patimilor care arde în casa egoismului meu,
 Şi mă face să mă preocup de deşertăciuni şi să uit de Dumnezeu.
Pietrele patimilor mele se îneacă în râul întristării Şi însumi închid porţile inimii, neavând virtutea răbdării,
Cu răutatea cea care nu mişcă gândul inimii împietrite mă înfăşor, Nesocotind pe aproapele şi neluând în seamă iubirea cu care sunt dator.
Ca un diamant te-ai arătat, respingând ploaia pietrelor aruncate cu mânie,
Şi strălucirea Treimii revărsându-se pe chipul Tău a dat despre curăţia ta mărturie. Pe mine, cel întunecat la chip şi acoperit de fumul multor patimi urâte,
Mă luminează,
Sfinte Ştefane, arătând minţii mele piatra de virtute. În noroiul patimilor zăcând îmi abat gândul de pe calea mântuirii,
Şi deschizând uşa sufletului fiarelor patimilor ajung în pragul întunecimii.
Razele rugăciunilor tale pătrunzând printre frunzele păcatelor ce acoperă fereastra sufletului,
Să scuture toate legăturile păcatelor şi să dezlege toate patimile ce sting lumina cugetului.
Râurile patimilor mele le usucă cu a ta rugăciune,
Pietrele păcatelor le depărtează din a mea cale de pătimire,
Ca să te cinstesc împletindu-ţi cununi de mărire,
 Şi voi afla pace sufletului şi izvor de sfinţire. Pietrele mâniei aruncate asupra ta ţi-au pricinuit urcarea către Piatra-Hristos, Despărţindu-te de cei rău credincioşi ai aflat grabnică odihnă în lăcaş luminos.
 Pietrele ţi-au fost pecetea muceniciei binecuvântată de Piatra cea tare,
Care a întărit inima ta întru mărturisire şi în chinuri ţi-a dăruit răbdare.
Pietrele aruncate spre dărâmarea casei trupului ţi-au rezidit casa sufletului,
 Căci suferind chinurile trupeşti, te-ai înnoit întru lumina gândului.
Pietrele aruncate de necredincioşi ţi-au zidit lăcaşul cel ceresc,
În care ajungând, te-ai odihnit deplin după chinul cel mucenicesc.
Pietrele aruncate de mâinile cele necurate au zidit temelia mucenicilor,
 Însuţi fiind primul mărturisitor care ai deschis această cale Sfinţilor.
Biserica lui Hristos saltă văzând pe primul ei stâlp păşind cu bucurie, Şi aducând în mână făclia muceniciei ai luminat urmaşilor calea de jertfire. Cunună îţi împletim din florile cuvintelor sfinţite de Duhul Sfânt,
Lăudând nevoinţele tale prin care ai făcut să strălucească Cerescul Cuvânt.
 Cu gândurile alergând pe pajiştea înmiresmată a Duhului Sfânt îţi gătim masă duhovnicească, Însă firava noastră pricepere nu e în stare ca hrană tare să-ţi gătească. Pentru aceasta cu lumina rugăciunilor tale acoperă gândurile pătimaşe
Ca întru liniştea cea dorită fără tulburare să ţesem cuvinte luminoase.
 Cu durerile trupului tău ai cumpărat în ceruri odihna veşnică a sufletului Şi pietrele ţi-au zidit scară care a mers până în cămara tainică a Cuvântului.
Aprinzându-te de focul iubirii dumnezeieşti ai mărturisit cu îndrăzneală Dar cei rău credincioşi nu au văzut în cuvintele tale decât pricină de sminteală. Taina Treimii ţi s-a descoperit când braţele cerului s-au deschis, Şi la sânurile iubirii dumnezeieşti fiind primit ai mărturisit vădit, Duhul Sfânt luminându-ţi ochii vederii sufleteşti ţi-a descoperit pe Fiul de-a dreapta Tatălui, Şi ca un înger ai strălucit covârşit de taina pe care ţi-o descoperise însăşi dragostea Împăratului. Cel dintâi pahar al muceniciei tu l-ai băut întărit de credinţa în Hristos, Şi cu bucurie ai alergat, covârşit de bogăţia arătată în chip luminos.
Roagă-te Domnului, mie celui neînţelept să mi se dea cuvânt de mărire,
Cu care să împodobesc prăznuirea ta sub binecuvântata smerire.
Ultimul cuvânt rostit a fost spre iertarea celor ce te-au ucis, Prin aceasta arătând că pe vrăjmaşul mântuirii desăvârşit l-ai învins.
Asemenea Celui pe Care L-ai iubit cu tot sufletul ai vurt viaţa să-ţi închei, Şi spre lăcaşurile cereşti ai zburat, dezlegându-te de pătimirea de la cei răi.
Bucură-te,
 Mărturisitor al Treimii care Se odihnea pe tronul inimii,
Înainte mergător al cetei mucenicilor aprinsă de acelaşi foc al iubirii,
Chip îngeresc ce grăieşte în limbi omeneşti cele preaînalte,
Îmbrăţişare cerească a darurilor celor cu totul minunate,
 Scaun al gândului pe care S-a odihnit Cuvântul,
 Flacără dumnezeiesc aprinsă de focul nestins a Duhului,
Sălaş în care s-a odihnit toate darurile luminii,
 Povăţuitorul celor ce urmează calea mântuirii,
Făclia apostolilor deschizând testamentul jertfei muceniceşti,
 Oglindă curată a Treimii în care s-au închipit cele dumnezeieşti,
Veşmânt al puterii ce te acoperea de loviturile trupeşti, Martoe al tainei mai presus de gând despre cele cereşti, Poartă a mucenicilor deschisă cu cheia mărturisirii, Casă a Duhului Sfânt sfinţită spre adăpostirea căutătorilor mântuirii,

Soare al înţelepciunii ce alerga repede pe cerul mărturisirii, Lumină negrăită revărsată din plinitătatea Treimii, Carte a jertfei mărturisitoare în care a scris mâna Cuvântului,
Palat al darurilor contemplate la lumina făcliei gândului, Izvor de înţelepciune al cărui sânge mărturisitor a adăpat pământul însetat, Alergare grabnică cu picioarele gândului spre a intra în cămara Cerescului Împărat.