Satana, imparatul intunericului (3)

Cine se face prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Aici vorbim de lumea aceasta care vrea să te bage în hora ei, să faci ca ea toate la rând, aşa cum o învaţă diavolul şi chiar unora le pune în gând să zică: ,,Fac şi eu ca toată lumea, unde-o merge toată lumea mă duc şi eu, doar ce, nu s-o pierde toată lumea!” Ei, să ştiţi că se pierde; cum la Potop i-a pierdut Dumnezeu şi numai opt suflete au scăpat, aşa se vor pierde cu grămada, că va pune Dumnezeu moartea să secere, să cosească cum se coseşte fânul şi se vor duce mulţi la chinurile veşnice, de unde nu vor mai ieşi niciodată. Să ne fie frică de acest lucru, să nu fim şi noi printre ei. De aceea zice: ,,osebiţi-vă de ei”, adică să fim deosebiţi în fapte, în purtări, în viaţă, ca în toată trăirea noastră duhovnicească să nu facem ce face lumea.

Să nu te învoieşti când diavolul aruncă săgeata în minte şi-ţi pune în gând să faci un lucru rău. Scutură-l, alungă-l şi roagă-te să-ţi ajute Dumnezeu să biruieşti. Aici e secretul! Diavolul aruncă săgeata (un gând), dar apoi stă în voinţa ta. Depinde de tine dacă te învoieşti cu el. Căci, dacă ai să-l urmezi, gândul acela te va duce până la săvârşirea păcatului dacă nu eşti atent.

O cursă foarte periculoasă pentru pierzarea sufletului a întins diavolul creştinilor prin ideea aceasta că se pot mântui şi aşa, făcând tot felul de păcate, mai ales că le strecoară unora în minte să considere că unele păcate sunt prea mici sau că nici nu sunt păcate. Spre exemplu: dansurile, jocurile de noroc şi celelalte jocuri, ghicitul în cărţi, în cafea, în palmă şi altele, filmele, revistele pornografice, luxul cu toate modele lui de atracţie în desfrâu. Mulţi zic că acestea nu sunt păcate şi că Dumnezeu este bun şi ne iartă. E atât de vrăjită şi orbită biata lume că nu vede în ele un pericol pentru suflet! Nu vede că tocmai aceste „vicii mici” (cum zic ei) sunt un izvor de fărădelegi mari. Dacă ar fi sinceri cu ei şi ar iubi curăţia sufletului şi a trupului, ar vedea că acestea spurcă mintea, inima, ochii, sufletul şi că toate gândurile murdare şi urâte de curvie din aceste otrăvuri se nasc, din aceste „droguri” ies şi intră în minte şi spurcă sufletul.

Un somn adânc a cuprins acum toată lumea. Un somn sufletesc s-a lăsat peste ochii şi mintea lumii creştine. La cei mai mulţi le vine să râdă când le spui că e gata să vină Domnul, e gata să vină Judecata, sfârşitul lumii. Atâta întuneric au în minte că nu se pot ţine pe picioare. De ce oare? Biata lume! A obosit-o prinţul întunericului acestui veac cu toate momelile şi jucăriile lui, cu toate programele otrăvitoare de suflet de la televizor. [...] Dacă vă găseşte Mirele Hristos cu ochii în televizor, zadarnice vă sunt posturile, rugăciunile şi toate ostenelile voastre, căci prietenia cu lumea din acele aparate este vrăjmăşie cu Dumnezeu! De aceea nu credeţi că e gata venirea Mirelui şi că sfârşitul e la uşă, pentru că vraja ispititoare a lumii e dulce ca somnul de miezul nopţii!

Diavolul dă lovitura mai întâi la cap. El strecoară păcatul în minte, cucerind mintea prin imaginaţie. El, diavolul, face pe om să aibă impresii rele despre unele persoane bune şi impresii bune despre unele persoane rele. Diavolul îl determină pe om să ia în seamă orice nimicuri, să interpreteze greşit orice cuvânt al aproapelui, să se lege de el şi să poată găsi un prilej de ceartă. Aşa îi imaginează diavolul despre câte cineva că acea persoană a vorbit ca să-l lovească pe el, că nu-l poate suferi, că e un mare duşman. E foarte periculoasă această cădere semănată de diavol prin imaginaţia minţii şi el reuşeşte astăzi să atace pe mulţi în felul acesta, pentru că multe sunt minţile bolnave.

Capul este locul cel mai important şi mai de cinste la om. Aici sunt instalate de Dumnezeu simţurile, vederea, auzirea, mirosirea, gustul, mintea cu imaginaţia. Aici şi sufletul se sălăşluieşte. Capul omului înzestrat de Creatorul cu „piese” minunate s-ar putea asemăna cu un casetofon care va reda ce casetă pui în el. Sau se mai poate asemăna cu moara care va măcina şi va scoate ce pui în ea. Dacă bagi grâu, va scoate făină albă, curată şi frumoasă. Dacă bagi neghină, va scoate făină neagră, urâtă şi nevredică de a fi întrebuinţată la „aluaturi” pentru Casa Împăratului. Să fim atenţi ce macină mintea noastră toată ziua! Moara aceasta are mai multe găuri pe unde pătrund grăunţele de măcinat şi prin toate aceste orificii i se dă mult de lucru. De lucru îi dau ochii! O, cât de mult lucru îi dau şi urechile! Vai ce de lucru îi dă şi gura! Din tot ce intră prin aceste orificii la minte o face să macine prin imaginaţie şi să scoată păcate sau fapte bune. Depinde ce băgăm la măcinat! Mintea, moara aceasta, se porneşte să macine tot felul de răutăţi, dacă nu îndepărtăm pe toate căile materialul pe care ni-l dă lumea şi diavolul. Iată deci de unde pleacă boala mintală la om: de la tot acest material pe care-l strecoară diavolul şi lumea acelora care nu vor să se înfrâneze cu niciun chip. Apoi vrăjmaşul sufletelor noastre vine cu plăcerile pe care le instalează în inimă cu ajutorul omului, iar plăcerile încep să lucreze şi să roadă ca un vierme în inima unui pom, sau precum cariile care rod scândurile unui vas de lemn şi fac găuri spărgând vasul, făcându-l netrebnic de a mai putea fi folosit.

ierod. Visarion Iugulescu

http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2012/11/28/satana-imparatul-intunericului-3/