SFANTUL APOSTOL SI EVANGHELIST LUCA

Astăzi 18 octombrie, biserica noastră creştin ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Apostol şi Evanghelist LUCA.
Vă prezentăm câteva rânduri despre viaţa şi lucrarea sa.
Să luăm aminte!
Sfantul Apostol Luca a fost un sirian vorbitor de limba greaca care a trait in orasul grecesc Antiohia, in vechea Sirie. Cea mai veche marturie despre acesta se afla in Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel, unde gasim scris: “Luca, cel impreuna lucrator cu mine” (versetul 24).
Sfantul Luca mai este mentionat si in alte locuri din epistolele pauline, precum in Epistola a doua catre Timotei (4, 11) si in Epistola catre Coloseni, unde este numit “Luca, doctorul cel iubit” (4, 14).
Luca a fost de profesie medic, lucru marturisit atat de Sfanta Scriptura, cat si de intreaga Sfanta Traditie. Nascut in Antiohia, el a devenit ucenic al Sfantului Pavel, caruia i-a si urmat pana la moarte. Despre el se spune ca nu a fost casatorit si ca a murit la varsta de 84 de ani, in Boetia. […]
Sfanta Traditie il marturiseste neincetat pe Sfantul Apostol Luca drept zugrav si iconar al Maicii Domnului. Se crede ca sfantul a pictat mai mult de 70 de icoane cu Maica Domnului, la multe dintre ele, el avand-o drept model pe Maica Domnului in persoana, ea inca traind in acea vreme.
Luca marele apostol si evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu mestesugul, având si stiinta zugraviei desavârsit. Acesta aflându-se în Teba Beotiei si doctorind pe vremea împaratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel si crezând în Hristos, a parasit ratacirea cea parinteasca, si lasându-se de tamaduirea cea trupeasca, s-a apucat de cea sufleteasca. A scris si Evanghelia sa catre oarecare dregator anume Teofil, care crezuse în Hristos, dupa cum o stia de la Sfântul Apostol Pavel. Dupa aceea a scris si Faptele Apostolilor catre acelasi Teofil.
Apoi dupa ce s-a dus de la Roma si a lasat pe fericitul Pavel, a umblat învatând toata Grecia si ajungând, precum se spune la optzeci de ani, a raposat cu pace; iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, marind Dumnezeu pe apostolul lucratorul sau, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul mestesugului lui cel doctoricesc. (Caci coluria este o doctorie alcatuita din picaturi de apa de trandafiri si din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut si mai mult mormântul lui de toti. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Teba moastele lui prin mijlocirea lui Artemie marele duce al Egiptului, care si mucenic s-a facut, si le-a pus în biserica Sfintilor Apostoli, sub sfânta masa, împreuna cu ale lui Andrei si ale lui Timotei. Si se spune despre dânsul ca el a zugravit întâi icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, tinând în brate pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu mestesugul zugravirii cu ceara si alte doua si cum ca le-a dus apostolul la Maica Domnului sa le vada, si aceasta ar fi zis: "Harul Celui nascut din mine, prin mine sa fie cu dânsele. Asemenea si icoanele sfintilor mai marilor apostoli". Si de atunci s-a împartit în toata lumea un lucru bun ca acesta, ortodox si întru totul cinstit.
Sfântul, slăvitul şi într-tot lăudatul Apostol şi Evanghelist Luca este autorul Evangheliei după Luca, însoţitorul Sfântului Apostol Pavel (Filimon 1:24, 2 Timotei 4:10-11) şi este numărat printre Cei Şaptezeci de Apostoli. El s-a născut în Antiohia siriană şi era medic. El este considerat a fi fondatorul iconografiei.
Emblema sa de evanghelist este un viţel, cel de-a treia bestie simbolică menţionată în Iezechiel (1:10), care este un simbol al rangului sacrificial şi preoţesc ale lui Hristos, aşa cum sunt ele menţionate de Sfântul Irineu.
Prăznuirea sa se face în 18 octombrie, în 22 aprilie împreună cu Apostolii Nataniel şi Climent, în 20 iunie ziua în care moaştele sale, alături de ale altor sfinţi, au fost mutate în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol iar în 4 ianuarie, împreună cu soborul Celor Şaptezeci.
•
Viaţa
Sfântul Luca s-a născut în Antiohia. În tinereţe a studiat filozofia, medicina şi arta. Sfântul Luca a venit În Ierusalim unde a venit la credinţa în Hristos. El şi Cleopa l-au întâlnit pe Domnul înviat pe drumul spre Emmaus (Luca 24).
După Pogorârea Duhului Sfânt, Luca se reîntoarce în Antiohia, apoi călătoreşte spre Roma împreună cu Sfântul Pavel convertind mulţime de evrei şi păgâni la credinţa creştină. "Luca, doctorul iubit, ... te salută," scrie Sfântul Apostol Pavel către Coloseni (Coloseni 4:14). La solicitarea creştinilor, Sfântul Luca scrie o Evanghelie. În conformitate cu anumite dovezi, aceasta se întâmpla în jurul anului 60 A.D., iar conform altora în jurul anului 80 d.Hr. După mucenicia Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Luca propovăduieşte Evanghelia de-a lungul Italiei, Dalmaţiei, Macedoniei şi altor regiuni.
La bătrâneţe merge în Libia şi în Egiptul de Sus; din Egipt se reîntoarce în Grecia unde continuă să propovăduiască şi să convertească cu mult zel în ciuda vârstei sale.
În completare la Evanghelia sa, Sfântul Apostol Luca scrie Faptele Apostolilor şi dedică amândouă aceste scrieri lui Teofil, guvernatorul din Ahaia.
La vârsta de 84 de ani, idolatrii înrăiţi îl prind şi îl torturează pentru credinţa în Hristos, apoi îl spânzură de un măslin în oraşul Teba, în Boethia. Moaştele sale făcătoare de minuni sunt mutate la Constantinopol în timpul Împăratului Constanţiu, fiul Sfântului Constantin.
El pictează trei icoane ale Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, dar şi icoane ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Din acest motiv, Sfântul Evanghelist Luca este considerat fondatorul iconografiei creştine. Conform Tradiţiei, Sfântul Luca este cel care a pictat prima icoană a Maicii Domnului zisă Povăţuitoarea sau Hodigitria, menţionată în Paraclisul Maicii Domnului:
Mută să fie gura păgânilor,
Care nu se închină cinstitei icoanei tale,
Celei zugrăvite de sfântul
Apostol şi Evanghelist Luca,
Ceea ce se cheamă Povăţuitoare.
—Paraclisul Maicii Domnului)
Imnografie
Tropar (glasul al 3-lea):
Apostole sfinte şi evangheliste Luca, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Tropar (glasul al 5-lea) [1]:
Pe păstrătorul Evangheliei bucuriei lui Hristos și scriitorul Faptelor Apostolilor, pe Sfântul Apostol Lica, cu sfintite cântări să-l lăudăm. Că scrierile lui sunt mărturia Bisericii lui Hristos: El este Doctorul neputințelor și suferințelor, El vindecă rănile sufletelor noastre și mijlocește neîncetat pentru mântuirea noastră.
Condac (glasul al 4-lea)
Ucenic făcându-te Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu Pavel ai luminat tot pământul şi negura ai gonit, scriind dumnezeuasca Evanghelie a lui Hristos.
Condac (glasul al 2-lea):
Pe învățătorul evlaviei, pe grăitorul tainelor celor necuprinse și pe luceafărul Bisericii, pe dumnezeiescul Luca să-l lăudăm. Căci Cuvântul, Cel ce singur este cunoscătorul inimilor oamenilor, împreună cu înțeleptul Pavel l-a ales ca învățător al neamurilor.
Notă:
1. ↑ Troparul pe glasul al 4-lea și condacul pe glasul al 2-lea sunt traduse din limba engleză.
Iconografie
Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, pp. 148-150), arată că Sf. Apostol Luca Evanghelistul poate fi reprezentat în mai multe feluri. În general, el este zugrăvit ca un tânăr cu părul creț, cu puțină barbă. Tot astfel (tânăr) este zugrăvit și în reprezentările individuale ale sfinților, ținând în mână Evanghelia.
De asemeni, el mai poate fi reprezentat pictând icoana Maicii Domnului Povățuitoarea, el fiind, conform tradiției Bisericii, întemeietorul iconografiei și sfânt ocrotitor al iconografilor.
În rândul evangheliștilor, este reprezentat stând în casă, sub un baldachin și scriind Evanghelia, pe care se văd cuvintele: "Deoarece mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi...". Simbolul său este vițelul.
Viaţa Sfântului:

Sfîntul evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei şi din tinereţe a deprins înţelepciunea elinească şi meşteşugul doctoricesc, făcîndu-se doctor iscusit. Apoi a fost şi zugrav ales. Cunoştea bine limba egipteană şi greacă şi, deprinzîndu-se desăvîrşit şi cu învăţătura evreiască, a mers la Ierusalim.
În acea vreme Domnul nostru Iisus Hristos, petrecînd pe pămînt cu oamenii, semăna sămînţa cuvîntului mîntuirii, care, crescînd şi în inima lui Luca, fiind un pămînt bun şi răsărind, a adus rod însutit; căci Luca, auzind învăţătura înţelepciunii din gura lui Dumnezeu, mai multă ştiinţă a scos de acolo decît din şcolile elineşti şi egiptene, pentru că a învăţat a cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, a crede în El şi a învăţa şi pe alţii credinţa. El a fost unul din cei şaptezeci de apostoli, despre care chiar el pomeneşte în Evanghelia sa, zicînd: "A arătat Domnul şi pe mulţi alţii şaptezeci şi i-a trimis, cîte doi, înaintea feţii Sale, în toată cetatea şi locul". Fiind şi Luca din aceeaşi ceată apostolească, umbla înaintea feţii Domnului, prin propovăduirea cea sfîntă, gătind calea Lui şi încredinţînd popoarele că Mesia, Care era aşteptat, a venit în lume.
În vremea mîntuitoarelor patimi, cînd fiind bătut păstorul s-au risipit oile turmei, acest fericit Luca umbla tînguindu-se şi plîngînd pentru Domnul său, Care de voie a binevoit a pătimi. Şi precum a semănat cu lacrimi, cu bucurie a secerat răsplătire. Căci înviind Hristos, pe cînd Luca şi Cleopa mergeau în Emaus şi vorbeau între ei cu jale despre pătimirile iubitului lor învăţător, însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, prin arătarea Sa, i-a mîngîiat şi a şters lacrimile de pe ochii lor, căci, apropiindu-se de dînşii, le-a zis: "Ce sînt cuvintele acestea de care vă întrebaţi între voi mergînd şi de ce sînteţi trişti?" Şi a fost atunci călător Sfîntul Luca împreună cu Acela Care a zis pentru Sine: "Eu sînt calea, adevărul şi viaţa". Deci, mergînd şi vorbind cu El, a rostit adînc negrăit de înţelepciune.
Cît de scumpă îi era Sfîntului Luca învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, cînd Iisus cu gura Sa cea preadulce povestea, începînd de la Moise şi de la toţi proorocii şi le tîlcuia lor toate Scripturile cele pentru Dînsul! De aceea Luca, bunul ucenic al lui Hristos, învăţînd tainele lui Dumnezeu, a adus şi el la sfînta credinţă toate cetăţile Beoţiei şi pe mulţi din cei ce erau în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu i-a luminat cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii. Mai întîi a şezut în Emaus cu Hristos la cină, urmînd să mănînce cu El prînz întru împărăţia lui Dumnezeu. Apoi a cunoscut în frîngerea pîinii pe Fiul lui Dumnezeu, pe Care Iuda, la Cina cea de Taină, nu a voit să-L cunoască.
Focul dragostei către Dumnezeu care se ascundea în inima Sfîntului Luca a ieşit la vedere prin aceste cuvinte: "Oare nu era inima noastră arzînd întru noi, cînd ne grăia nouă pe cale şi cînd ne tîlcuia Scripturile?" Şi ca să nu fie uitată pomenirea Domnului, pe care din toată inima Îl iubea, după cincisprezece ani de la Înălţarea Lui la cer, cu toată adeverirea i-a scris Evanghelia. Şi a scris nu numai cele ce singur a văzut şi le-a auzit, ci şi pe cele pe care le avea scrise în inima sa, nu din condei, ci din dragoste. De asemenea le-a povestit şi pe acelea pe care mai înainte el le-a văzut şi le-a auzit de la cei ce merseseră după Hristos. Iar mai pe urmă, aproape de patimile lui Hristos, a început a umbla după Dînsul, precum se scrie la începutul Evangheliei: "Ne-au dat nouă cei ce au fost din început, singuri văzători şi slujitori ai Cuvîntului".
Sfîntul Luca a fost părtaş durerilor şi ostenelilor lui Pavel întru bunăvestirea lui Hristos, pentru că îi urma lui propovăduindu-L pe Hristos nu numai Iudeilor, ci şi neamurilor. El a fost în Roma la dînsul, precum arată Faptele Apostolilor, pe care tot el le-a scris, şi era foarte iubit de Pavel. Scriind către Coloseni Apostolul Pavel, zice: "Închină-se vouă Luca, doctorul cel iubit". La fel, în Epistola către Corinteni, Pavel îl laudă pe Luca, zicînd: "Dar nu numai atît, ci este şi ales de către Biserici ca tovarăş al nostru de călătorie, avînd darul acesta, spre slava Domnului Însuşi şi spre osîrdia noastră" (II Corinteni 8, 19). Aici Sfîntul Ieronim înţelege că Apostolul Pavel îl laudă pe Luca.
Apoi Luca, plecînd din Roma, a mers spre răsărit, binevestind pe Hristos şi suferind dureri şi osteneli pentru sfînt numele Lui. Străbătînd toată Livia, a mers în Egipt unde a luminat Tivaida, cea de mai sus zisă, prin bunavestire şi în Tivele (cetăţile) Beoţiei a rînduit bisericile, hirotonind preoţi şi diaconi. Apoi pe cei bolnavi cu trupul şi cu sufletul i-a tămăduit şi, pătimind multe, s-a odihnit întru Domnul, avînd mai mult de optzeci de ani.
Pe locul unde s-a pus sfîntul lui trup, Dumnezeu, preamărind pe plăcutul Său, a plouat colirie (apă limpede) care tămăduieşte durerea de ochi, în semnul meşteşugului celui doctoricesc. Pentru aceasta era ştiut de credincioşi mormîntul lui, căci se vindecau de diferite boli, cu rugăciunile Sfîntului Apostol. Apoi aflînd Constantie, fiul lui Constantin cel Mare, de moaştele lui tămăduitoare, a trimis pe Artemie, cîrmuitorul Egiptului, care mai pe urmă a fost chinuit pentru Hristos de Iulian Paravatul, care a adus cu mare cinste în cetatea împărătească moaştele Sfîntului Apostol şi evanghelist Luca.
Cînd s-au adus cu cîntări şi cu laude în cetate sfintele moaşte, un famen al palatului împărătesc, anume Anatolie, zăcînd de multă vreme pe patul durerii şi cheltuind avere multă la doctori, căutînd tămăduirea pe care n-o putuse dobîndi de nicăieri, auzind că se aduc în cetate moaştele Sfîntului Apostol Luca s-a rugat cu toată osîrdia către sfîntul şi, pe cît îi era lui cu putinţă, s-a sculat de pe pat, poruncind să fie dus la tămăduitoarea raclă a apostolului. Cînd a ajuns şi s-a atins de ea cu credinţă, închinîndu-se moaştelor sfîntului, s-a vindecat îndată de boală şi, cîştigînd desăvîrşită sănătate şi tărie, a purtat pe umerii săi, împreună cu ceilalţi oameni, racla cu moaştele Sfîntului Apostol Luca în Biserica Sfinţilor Apostoli. Acolo, sub sfinţita masă, unde erau sfinţii Andrei şi Timotei, au pus sfinţitele moaşte ale sfîntului Luca.
Se spune despre dînsul că el a zugrăvit minunat chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, purtînd în braţe pe Pruncul cel mai înainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Apoi a zugrăvit şi alte două icoane ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi le-a adus la Maica Domnului, spre a vedea dacă îi vor plăcea; iar ea, văzînd acele chipuri ale sale, a grăit astfel: "Darul Celui ce S-a născut din mine şi al meu să fie cu icoanele acestea". Sfîntul Apostol Luca a mai zugrăvit pe lemn şi chipurile sfinţilor şi marilor Apostoli Petru şi Pavel şi de la dînsul s-a început în toată lumea acel bun şi preacinstit lucru, adică zugrăvirea sfintelor icoane, întru slava lui Dumnezeu, a Maicii Lui şi a tuturor sfinţilor, pentru împodobirea Bisericii şi spre mîntuirea credincioşilor, celor ce cu dreaptă credinţă cinstesc sfintele icoane. Amin.
În această zi se prăznuieşte şi pomenirea Sfîntului Mucenic Marin bătrînul, cel din Anazarvi, cetatea Ciliciei, care a pătimit pentru Hristos pe vremea împăratului Diocleţian, de la Lisie ighemonul. Tot în această zi se mai face pomenirea cuviosului părintelui nostru Iulian Pustnicul, care a vieţuit în Mesopotamia, lîngă rîul Eufrat, şi a zidit biserică în Muntele Sinai, pe piatra pe care proorocul Moise a văzut pe Dumnezeu, care piatră există pînă acum. Acesta, în vremea prigoanei celei cumplite ce se făcea asupra Bisericii de către Iulian Paravatul, rugîndu-se către Dumnezeu, a auzit un glas de sus, zicîndu-i: "Nu numai pentru ale tale rugăciuni, ci şi pentru rugăciunile şi lacrimile celor mulţi, păgînul Iulian a fost ucis şi acum este mort, spurcatul şi nelegiuitul acela". Şi cu puterea lui Dumnezeu, făcînd multe minuni, cuviosul acesta, Iulian, s-a mutat către Domnul.
Predica la Sfantul Apostol si Evanghelist Luca
Frati crestini,
Intre sfintii praznuiti astazi de Biserica noastra ortodoxa este si Sfantul Apostol si Evanghelist Luca. Despre el am sa va spun in seara asta cateva cuvinte, pentru ca din Evanghelia sa, de-a lungul anului, ne hranim adeseori, din cuvintele sale, atat de placut spuse din partea Mantuitorului Hristos.
Inainte de aceasta vreau sa va amintesc asa, in general, ca desi Mantuitorul vorbeste de-a lungul celor trei ani si jumatate o singura predica evanghelica, deci Cuvantul Lui este unul si acelasi, totusi sunt patru evanghelisti, patru autori scriu despre viata si activitatea Sa.
Cineva spunea ca cei patru autori ai vietii lui Iisus sunt ca niste privitori de pe un munte inalt: fiecare priveste din unul din cele patru colturi ale muntelui si vede fiecare ce poate cuprinde cu ochii si cu intelegerea. Cam asa a fost viata Mantuitorului vazuta de cei patru autori ai vietii Sale, sfintii patru evanghelisti Matei, Marcu, Luca si Ioan. Unii vad intr-un anumit fel chipul lui Iisus, altii, altfel. Depinde si de destinatarii acestor Evanghelii, pentru ca fiecare Evanghelie din cele patru are un scop.
Evanghelia Sfantului Matei este scrisa pentru evrei, si are ca scop sa dovedeasca poporului evreiesc ca Iisus corespunde tuturor textelor din Vechiul Testament, spuse profetic cu privire la Mesia. De aceea, citind Evanghelia Sfantului Maiei veti vedea foarte multe citate din Vechiul Testament.
Sfantul Marcu scrie Evanghelia indeosebi pentru romani. Poporul roman, pe vremea aceea, era o forta puternica, un imperiu bine pus la punct si avea cultul fortei. Cezarul era in fruntea acestei piramide, armata si justitia erau niste forte ajutatoare, incat formau un corp puternic, si evanghelistul se refera la acest corp roman cand scrie Evanghelia. Adeseori Iisus in Evanghelia Sfantului Marcu este prezentat ca un adevarat Om-Dumnezeu, Stapan al lumii, Stapan peste legile naturii, Stapan peste bolile trupesti si sufletesti ale oamenilor, Stapan peste demoni, incat Iisus, cand porunceste ceva, se face.
De pilda, merg pe luciul marii Galileii si Iisus adoarme la carma: randuiala dumnezeiasca. Se starneste furtuna pe mare, marea Ghenizaretului sau a Galileii. Apostolii Il scoala pe Iisus: "Doamne, scoala-Te, ca pierim de furtuna aceasta care ne ineaca!" Iisus se ridica si porunceste marii spunand asa: "Taci, linisteste-te!", si indata se linisteste marea.
Porunceste demonilor sa iasa din oameni si ies. Un demon care iese dintr-un indracit spune: "Te stim cine esti - ii spune lui Iisus - esti Iisus, Fiul Celui Preainalt". Deci Il stiau si Il recunosteau ca Stapan al lor. Porunceste demonilor sa iasa din niste indraciti din Gadara, si ies demonii de acolo, desi erau o legiune intreaga. Sase mii erau intr-un singur om, sase mii de demoni! Acel denon din gadarean care era legat cu lanturi si rupea lanturile, de puterea demonilor dintr-insul, ca erau legiune. Iisus ii scoate din acesti indraciti si le porunceste sa intre intr-o turma de porci care se ineaca in mare. Aceasta forta este deosebit subliniata de Evanghelia Sfantului Marcu.
Evanghelia lui Luca e scrisa pentru pagani, pentru greci si de aceea, Evanghelia Sfantului Luca - care era un autor iscusit, un om cult si foarte bun scriitor, mester al cuvantului, de origine grec - are o turnura greceasca, o limba foarte placuta. Sfantul Luca scrie Evanghelia pentru lumea greceasca, aceasta lume care a avut poeti si filozofi, cum stim.
Evanghelia Sfantului Ioan, cea din urma Evanghelie este scrisa mai tarziu, catre anul 100, si este scrisa pentru toata lumea. De aceea Evanghelia Sfantului Ioan cuprinde toata lumea pagana care dorea sa stie despre Iisus si are ca tema dragostea. Din dragoste S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, si aceasta dragoste o predica Sfantul Ioan, apostolul dragostei crestine. Catre sfarsitul vietii, Sfantul Ioan rostea aceste cuvinte: "Copilasii mei, iubiti-va unul pe altul, precum Hristos v-a iubit pe voi".
Deci aceste patru Evanghelii privesc viata lui Iisus, insa fiecare in felul ei, pentru ca Iisus a fost nu numai o mare personalitate, ci a fost Dumnezeul intrupat.
Sfantul Luca, asa cum am spus, era de origine grec. El nu a fost printre cei 12 martori ai vietii lui Iisus, printre cei 12 apostoli. El si Marcu, amandoi autori de Evanghelii, fac parte din cei 70 de apostoli. Din cei 12 fac parte Matei si Ioan, primul si ultimul din cei patru evanghelisti. Sfantul Luca era de origine, poate, din Antiohia Siriei.
El isi scrie Evanghelia la cererea unui aristocrat din Antiohia, acel Teofil pe care-l aminteste si in cartea intaia, in Evanghelie si in cartea a doua, Faptele Apostolilor, scrisa tot de Sfantul apostol si evanghelist Luca: preaputernicul Teofil.
Acest preaputernic Teofil era un demnitar roman, jurist se crede, din Antiohia. Acest aristocrat, acest om cult si de mare suflet l-a ajutat pe Sfantul Luca, asa cum spune traditia, sa invete carte. Sfantul Luca se stie ca era un om sarac in familia sa, iar Teofil l-a ajutat sa invete carte, mai ales medicina. A invatat medicina in orasul Pergam din Asia Mica, Turcia de astazi, cinci ani de medicina, asa cum se invata si in vremurile noastre. Medicina se baza mai ales pe tratamentul cu plante, de aceea in Evanghelia scrisa de Sfantul Luca sunt numite aproape toate bolile cu numele lor, asa cum erau numite in vremea aceea.
N-a fost martor al vietii lui Iisus, insa cand s-a apucat sa scrie Evanghelia, Sfantul Luca s-a informat, a "cercetat cu de-amanuntul", cum spune el. A intrebat pe martorii vietii lui Iisus, a intrebat pe Maica Domnului, a intrebat pe Andrei, pe Ioan, cei apropiati de Iisus Hristos, si a scris cu de-amanuntul viata lui Iisus.
Ceilalti evanghelisti incep diferit viata lui Iisus, el insa o incadreaza in istoria timpului. Stim, din Evanghelia lui, ca Iisus Hristos S-a nascut in vremea lui Augustus, imparat al Romei, si a murit pe vremea lui Tiberiu, imparat al Romei. Stim cine era in Siria guvernator, stim cine era guvernatorul Palestinei din vremea aceea, Pilat din Pont. Dupa aceea, in Faptele Apostolilor, Sfantul Luca citeaza demnitari, consuli, proconsuli romani sau guvernatori romani, de-a lungul calatoriei Sfantului apostol Pavel din Asia pana la Roma si pana in Spania.
Sfantul Luca, la inceputul Evangheliei sale, se refera la viata lui Iisus, insa dintru inceputuri. Dintre cele patru Evanghelii, numai el ne vorbeste despre Buna Vestire si Maicii Domnului. Poate pentru motivul ca pictand chipul Maicii Domnului - el e socotit si pictorul crestin cel dintai - a intrebat-o, si Maica Domnului i-a spus niste lucruri pe care nu le aflam din celelalte Evanghelii: despre Buna Vestire, cand Arhanghelul a venit si i-a spus ca va naste un fiu si si ¬va numi cu numele Iisus si va fi mare inaintea lui Dumnezeu si a tot poporul.
Tot el vorbeste despre buna vestire a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, amintind de acel moment cand Zaharia, tatal Sfantului Ioan, slujea la Templul din Ierusalim si la un moment dat apare arhanghelul Gavriil si-i spune lui Zaharia ca Elisabeta, sotia lui, care este batrana, trecuta de varsta nasterii, va naste un fiu. Zaharia se indoieste, nu cumva sa fie vreo aratare, vreo minciuna, aceasta vedenie (...) si atunci arhanghelul ii spune: "Eu sunt Gavriil care stau inaintea tronului lui Dumnezeu si am venit sa-ti spun acestea. Pentru ca nu ma crezi, iata, din clipa aceasta vei ramane mut, pana cand se va naste acel profet de care am vorbit eu". Si Zaharia ramane mut, ca dupa aceea sa se implineasca prorocia lui, ca Elisabeta a nascut un copil, pe Sfantul Ioan Botezatorul.
Tot de la el aflam despre acea calatorie a Familiei sfinte - cand Iisus implinise 12 ani, varsta Sa pamanteasca - din Galileea la Ierusalim; cand Iisus, copilul, a intrat in
Templu, in locul unde invatatii, doctorii in lege la Ierusalim talcuiau fel de fel de probleme biblice. Iisus intra intre ei si le pune niste intrebari. Ei nu pot sa-I raspunda - desi era numai de 12 ani - ca era Dumnezeul intrupat. Si se mirau toti de intelepciunea Lui. Acest moment il aminteste numai Sfantul Luca.
De aceea Sfantul Luca, scriind Evanghelia aceasta pentru pagani, pentru greci indeosebi, pentru lumea pacatoasa si imperiului greco-roman, ca sa incurajeze lumea aceasta pagana, dezmatata si plina de patimi, aminteste ca Iisus este dragostea intrupata si Iisus iarta, Iisus ajuta sa salte, sa iasa oamenii din pacat.
De aceea gasim in Evanghelia Sfantului Lucai parabole, ca aceea a fiului risipitor. Aceli tata care avea doi fii: unul mai mare, a ramas acasa; celalalt a cerut partea de avere si a plecat in lume, s-o cheltuiasca in dezmat; si tatal ii da voie. Dupa ce ajunge porcar si nu are ce sa manance, se intoarce inapoi la casa parinteasca si tatal il primeste, pentru ca l-a asteptat cu dragoste atata amar de vreme. Si umilit, fiul risipitor spune acele cuvinte pe care le putem spune fiecare dintre noi: "Parinte, am gresit la cer si inaintea ta! Nu ma mai voi socoti de acum fiul tau, primeste-ma ca pe unul din argatii tai!"
Aceasta parabola spusa de Iisus e remarcata numai de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca. Este parabola fiecaruia dintre noi, pentru ca fiecaruia, mai ales in perioada tineretii, ni se pare ca tot ce zboara se mananca, totul ne este permis sa facem, cat ar fi de urate faptele pe care le facem, ca dupa aceea sa ne para rau, sa ne caim, sa ne intoarcem la Dumnezeu.
Si barbati si femei, tineri si tinere, au aceasta experienta, intr-o masura mai mare sau mai mica, in viata fiecaruia. Aceasta parabola era spusa pentru lumea pagana indeosebi, care era plina de patimi. Faptul ca Iisus ierta acele pacate grele era o mare incurajare pentru ei.
De asemenea, sunt pagini ca acelea din viata lui Zaheu, vamesul din Ierihon, un mare pacatos, un perceptor roman care incasa darile si facea foarte multe abuzuri. Toti acesti vamesi se umpleau de bani si de avere, pe socoteala vaduvelor si saracilor, de la care storceau birurile peniru imperiul roman. Un asemenea pacatos, fiind urcat intr-un copac in Ierihon, Il vede pe Iisus; il vede si nu stie cum sa se bucure mai mult de aceasta prezenta. Iisus, de asemenea, ii vede si ii spune: "Zahee, se cade sa fiu astazi in casa ta". Aceasta parabola este numai la Sfantul evanghelist Luca.
Femei pacatoase care se apropie de Iisus si plang.. si toarna mir pe cap si pe picioarele Lui.. si le sterg cu parul capului lor. Sfantul Luca povesteste despre asemenea cazuri: si Iisus le iarta, cu conditia sa nu mai greseasca. Este Evanghelia aceasta, Evanghelia saracilor, a pacatosilor, a femeilor pacatoase, a oamenilor pacatosi care totusi se intorc la Dumnezeu, pentru ca simt ca Iisus, acest Dumnezeu intrupat, este Cel care poate ierta si este sfintenia insasi.
Pentru ca oamenii, frati crestini, toti nazuiesc carre sfintenie, insa nu o pot realiza. De aceea, daca nu o pot realiza ei, vor ca altii sa fie sfinti. Vin la altii pentru rugaciune, la altii cer ajutor, insa ei continua viata lor pacatoasa. O mare greseala si o mare inselare. Sa nu cautam la altii exemplu, ci noi sa devenim exemplu, daca putem, cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru cel pacatos sa te rogi, sa nu-l cartesti, sa nu-l barfesti. Sa te rogi pentru el si apoi Dumnezeu va fi si cu tine. Cand il judeci si il osandesti, Dumnezeu se indeparteaza de tine si tu ramai in pacatele tale.
Aceste lucruri reies mai ales din Evanghelia Sfantului evanghelist Luca. El scrie Evanghelia sa tarziu, catre anul 62 si culege din cele doua Evanghelii care erau scrise pana atunci, Evanghelia Sfantului Matei si a Sfantului Marcu - el care cerceteaza toate cele spuse mai inainte de el despre Iisus Hristos Mantuitorul - si ia anumite pasaje; de aceea citind acele Evanghelii veti intalni cuvinte si anumite parabole ale Mantuitorului gasite si la Luca, insa nu toate. Pentru ca el ia anumite parti din Evangheliile sinoptice, adica asemanatoare, de la Matei si de la Marcu, insa adauga si el niste lucruri, asa cum am spus acum: aceste parabole si elemente crestine, mesianice, special pentru lumea pagana, ca sa-i incurajeze, sa-i traga la Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
Adeseori recomand celor care nu au cunostinta despre Evanghelii, sa inceapa cu aceasta Evanghelie. E scrisa dupa mintea noastra omeneasca, si mai ales.. moderna. Orice afirmare trebuie sa aiba o introducere, o tratare si o incheiere. Si mai ales in Evanghelia aceasta a vietii Dumnezeului intrupat, cuprinsa in istorie, introducerea aceasta in istoria timpului, introducerea lui Iisus in vremea Lui, in care a trait, este de mare importanta pentru noi, cei de astazi. Este scrisa cronologic, de la buna vestire a Sfantului Ioan Botezatorul, Buna Vestire a Maicii Domnului, Nasterea Mantuitorului Hristos, dupa aceea copilaria lui Iisus Hristos, cu acel moment de la Ierusalim cu Iisus in Templu, continuand cu toate invataturile si faptele Mantuitorului Hristos, pana la Rastignire, la Inviere si Inaltarea la cer, toate cuprinse cronologic in aceasta Sfanta Evanghelie. Este cea mai intinsa dintre toate celelalte. Desi Evanghelia Sfantului Matei are 28 de capitole si Evanghelia de la Luca numai 24, insa capitolele ei sunt lungi. Este intinsa, insa foarte placuta atunci cand o citesti cu luare aminte, si foarte usor de urmarit.
Scrie Evanghelia pana la Inaltarea la cer a Mantuitorului Hristos, dupa care continua in a doua carte a lui, pentru ca Sfantul Luca scrie intai Evanghelia - a treia, in ordinea celor patru Evanghelii - si dupa aceea Faptele Apostolilor. Este prima istorie a vietii crestine, Evanghelia urmata de Faptele Apostolilor, pentru ca se continua cronologic.
Amintim, de pilda, Inaltarea Mantuitorului la cer si Pogorarea Duhului Sfant: sunt cuprinse in Faptele Apostolilor, cu multe amanunte. Marcu de pilda spune: "Iisus S-a inaltat la cer, binecuvantand pe Apostolii Sai". Atat. Sfantul Luca spune amanunte: cine era acolo, apostolii care se uitau plangand spre Iisus care Se inalta, departandu-Se de ei. Apar doi ingeri, spune Sfantul Luca, in urma lui Iisus care Se inalta si disparea de la ochii lor, si ingerii spun: "Acest Iisus pe care-L vedeti inaltandu-Se la cer, Se va cobora. Asa cum L-ati vazut urcandu-Se, asa Se va cobora din cer la voi". Si apostolii se bucura de aceasra mangaiere, pleaca la Ierusalim si se roaga impreuna in Templu, asteptand Pogorarea Sfantului Duh, pe care tor Sfantul Evanghelist Luca o povesteste in Faptele Apostolilor, capitolul 2. Este bine sa le cititi si dumneavoastra, si Evanghelia si Faptele Apostolilor.
In Faptele Apostolilor, in prima parte, in primele 8-9 capitole, este viata de obste a crestinilor din Ierusalim. De la capitolul 9 inainte, pana la sfarsit, este mai ales viata Sfantului Pavel, caci de acest apostol s-a apropiat Sfantul evanghelist Luca si i-a fost ucenic toata viata, pana cand Sfantul Pavel, la anul 67, a fost executat la Roma si Sfantul Luca a ramas fara dascalul sau. Pentru Sfantul Pavel, Luca era iubitul lui medic, "medicul iubit". Medicul care facuse studii, cum v-am spus, si care se pricepea - ori de cate ori Sfantul Pavel avea vreo neputinta omeneasca (Sfantul Pavel se plange de niste neputinte omenesti), Sfantul Luca era mereu la indemana - si il ajuta cu mijloacele stiintifice din vremea aceea.
Din frumusetile scrierilor Sfantului apostol si evanghelist Luca ramane o pagina de neuitat, laudata de literati, acea povestire de dupa Invierea Mantuitorului, din ziua intai de Pasti, cand apostolii erau descurajati, nu stiau ce se va intampla cu ei. Ei credeau ca Iisus o sa ajunga un mare imparat si o sa-i scape de jugul roman. Iisus a murit pe Cruce si atunci Apostolii, descurajati, au plecat fiecare la ale sale, au plecat iarasi la luntrea si la mrejele lor, ca pescari. Doi dintre ei, din care unul era Luca si altul Cleopa, din cei 70 de Apostoli, mergeau catre un sat, cu numele Emaus. Si mergand ei, chinuiti de aceasta tragedie a vietii lor, ca Iisus, nadejdea si bucuria lor, murise pe Cruce ca unul dintre miliari, tristi de tot, mergeau pe acest drum, catre seara si la un moment dat, Iisus apare in mijlocul lor. "Ochii lor erau tinuti", spune Sfantul Luca, "sa nu-L cunoasca", si nu L-au cunoscut ca este Iisus. Iisus ii intreaba: "Despre ce vorbiti intre voi? De ce sunteti tristi?" Si ei ii spun: "Numai Tu esti strain de Ierusalim? Nu stii ce s-a intamplat in zilele acestea aici?" - "Ce anume?", intreaba strainul, care era Iisus. Si ii spun ei: "Iisus care era barbat puternic in cuvant si in fapta iiiiiintea intregului popor, acum mai marii nostri L-au rastignit pe Cruce si L-au ucis. Si noi credeam ca El va fi Cel ce re ne va elibera de necazurile noastre".
Si atunci Iisus, desi ei nu-L cunosteau inca, ii mustra si le spune: "O, necredinciosilor! De ce nu credeti ceea ce v-au spus proorocii?" Si incepe sa talcuiasca din Scripturi toate profetiile cele pentru El. Pentru ca despre Iisus Hristos, frati crestini, s-a anuntat cu 600-700 de ani inainte de Intruparea Lui. Profeti ca Isaia, Ieremia, insusi Moise, marele proroc care traieste la anul 1500 inainte de Hristos, au spus ca Dumnezeu va ridica din neamul lor pe cineva mai mare. Si Iisus talmaceste toate aceste profetii despre El. Si ajungand Apostolii in Emaus, Iisus se facea ca merge mai departe.
Va parafrazez acest moment din Evanghelie, care este foarte mult laudat ca pagina literara. Iisus Se facea ca merge mai departe, ei insa Il sfatuiesc sa ramana cu ei, caci iata, este catre seara, ziua a trecut: "Ramai cu noi." Iisus ramane cu ei, intra in casa, la gazda unde urmau sa ramana peste noapte si li se pune masa ca de obicei. In Orient - si la noi de fapt, chiar mai mult decat la ei - este aceasta ospitalitate: intra un strain in casa lor, il poftesc la masa cu putinul sau multul pe care-l au. Ii poftesc la masa si pe acesti trei calatori si, la masa fiind, Iisus ia painea, o binecuvinteaza si o frange. In momentul acesta ochii lor se deschid si-L cunosc. Iisus insa dispare. Si ei isi spun: "Oare nu era inima noastra arzand intru noi, cand ne vorbea pe cale si ne talcuia Scripturile?"
Si atunci, noaptea tarziu, pleaca inapoi la Ierusalim, desi vroiau sa ramana acolo peste noapte. Pleaca in Ierusalim si intalnesc acolo pe ceilalti apostoli, inchisi de frica iudeilor, cum spune evanghelistul, si le spun cele intamplate cu ei pe cale: cum le-a aparut un strain care era de fapt Iisus si cum le-a frant painea si cum l-au cunoscut la frangerea painii. Aceasta pagina este laudata foarte mult in literatura universala. Un autor al Vietii lui Iisus, ati auzit de Ernest Renan, spune ca este cea mai frumoasa pagina din toata istoria lumii.
Dupa moartea dascalului sau, Sfantul apostol Pavel, Sfantul Luca intra in aria apostolica si predica Evanghelia in Dalmatia, in Macedonia si in Grecia indeosebi. In Grecia, In Teba, in Beotia este arestat si ucis, rastignit pe cruce, nu spanzurat de un maslin, asa spun cronicile, poate mai curand rastignit pe cruce, asa cum a fost rastignit Iisus Hristos, Mantuitorul.
Trupul sau a fost luat cu cinste de crestinii de acolo pe care el ii convertise, si dus la Constantinopol in anul 357, in timpul lui Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare si ingropat in biserica Sfintilor Apostoli care a fost construita de Constantin cel Mare. Langa mormantul lui Constantin, care era intr-un sicriu de aur, de jur imprejur erau apostolii Luca, Timotei si Andrei. Acesti apostoli sunt precizati in niste documente vechi. Deci acolo si asa sfarseste viata acest mare autor, Sfantul Luca, autor a doua carti din Noul Testament, Evanghelia a treia si Faptele Apostolilor.
Aceste lucruri, frati crestini, vi le-am spus in seara aceasta, in amintirea Sfantului Luca pe care-l praznuim astazi, 18 octombrie.
Cititi Evanghelia Sfantului Luca, veti avea mare folos sufletesc. Cititi apoi in continuare a doua lui carte, Faptele Apostolilor. Veti intalni acolo discursuri frumoase ale Sfantului Pavel, suferintele marelui apostol, aceasta duiosie pe care o rasfrange crestinismul in lumea pagana, disperata si pacatoasa, aceasta mare pecete a sfinteniei pe care o lanseaza Evanghelia Sfantului Luca si Faptele Apostolilor in lumea pagana, plina de patimi. Cititi deci aceasta Evanghelie si Faptele Apostolilor si veti avea folos sufletesc. Amin!

AICI ESTE O ICOANA PICTATA DE SF, AP. SI EV. LUCA..LA PADOVA , TINUTA DE CEI 2 INGERI...UNDE AM AVUT OCAZIA SA MERG ANUL TRECUT..DOAMNE AJUTA!