Povestea ne spune că: mereu mai avem de învăţat, oamenii se completează şi trebuie să lucreze în echipă, totul este relativ, nimic nu este doar ceea ce pare, avem nevoie de un maestru, omul are şi defecte şi calităţi.
Îneleptul avea trei ucenici: Nicodim, Varlaam, Ioan. Odată vorbea cu un alt înţelept, care l-a întrebat:
–Ce crezi despre Nicodim?
–Chiar şi cele mai luminate minţi ar fi uimite de înţelepciunea lui...
–Dar Varlaam, ce virtuţi are?
–Vitejia şi curajul lui întrec pe cele ale eroilor neamului..
–Ce fel de om este Ioan?
–Hărnicia lui poate fi exemplu pentru oricine...
La auzul acestor vorbe, înţeleptul se miră:
–Dacă Nicodim este atât de înţelept, Varlaam atât de viteaz şi Ioan atât de harnic, oare ce mai pot ei învăţa de la tine înţeleptule?
–Nicodim e înţelept, dar leneş, Varlaam este viteaz, dar nechibzuit, Ioan este harnic dar invidios. Nicodim nu ştie că înţelepciunea nu-l face fericit pe leneş, Varlaam nu bănuieşte că fără precauţie, curajul duce la pierzanie, iar lui Ioan, nici prin gând nu-i trece, că hărnicia nu face casă bună cu invidia. Până când vor înţelege acestea, eu voi fi dascălul lor, iar ei, învăţăceii mei.
Spunem povestea: cuiva care crede că ştie totul
omului care se caută pe sine
celui ce nu vede decât un aspect al problemei
cui acceptă greu munca în echipă
aceluia ce suportă greu să fie condus de şef
cuiva ce mai are de învăţat(ele, subaltern, colaborator, subaltern)
copilului care ne contestă autoritatea părintească
Laţul ascultării
Povestea vorbeşte despre: credinţă,învăţare, smerenie
Se povesteşte pe la mănăstiri că ucenicul lui Avva Pavel, fiind trimis după ceva ierburi pe lângă cimitirul mănăstirii, unde hălăduia o leoaică ar fi spus:
–Dar dacă vine leoaica?
–Leag-o şi adu-mi-o!
Ucenicul s-a dus şi leoaica a venit către dânsul, dar el s-a repezit s-o lege. Speriat animalul a rupt-o la fugă. Atunci el i-a spus:
–Stai! Părintele meu a poruncit să te leg!
Leoaica s-a oprit, ucenicul a legat-o şi a dus-o Avvei.
Avva Pavel s-a bucurat mult, dar nevrând ca ucenicul să se mândrească şi să se smintească i-a strigat:
–Vai, mie ce fiară turbată mi-ai adus, alung-o!
Spunem povestea: cui nu s-a convins de puterea rugăciunii, smereniei
omului preocupat de propria autoperfecţionare
