Un sfânt român în țara sfântă

(despre Sf. Ioan Iacob Hozevitul)

Sfinte, ce la Craniceni Te-ai născut
Și fără părinti ai crescut
Când șase luni ai implinit,
Mama s-a prăpădit.
Apoi, cand trei ani ai făcut,
Și pe tata l-ai pierdut.
Ai crescut cu o bunică credincioasă,
Și foarte evlavioasă.
Ea de Dumnezeu Te-a invățat,
Și la școală Te-a dat.
Și de atunci L-ai iubit,
Pe Dumnezeu Cel slăvit.
La zece ani și ea a plecat,
Și un unchi Te-a luat.
La 20 de ani liceu ai terminat,
Și pe Dumnezeu L-ai intrebat.
Să-ți descopere ce cale vei urma,
Și El ți-a răspuns: Mânăstirea.
Într-o Duminică, în Biserică Te-ai rugat,
Și la drum ai plecat.
Cale lungă ai făcut,
Până la Neamț ai ajuns.
Trei ani, în ucenicie ai petrecut,
Că așa-i la început.
Ilie te-ai numit,
Și cu numele de Ioan Te-ai călugărit.
Cu Sfintele Taine Te-ai împărtășit,
Și în Țara Sfântă ai pornit.
Primul popas L-ai făcut,
La Biserica Sfântului Mormânt.
Si Te-ai închinat pios.
La Mormântul Lui Hristos.
Și de acolo ai plecat,
Țara Sfântă ai vizitat.
Pe malul Iordanului Te-ai oprit,
În Mânăstirea Sfântului Sava ai viețuit.
Și Te-ai bucurat,
Că alți români ai aflat.
Nenumărate poezii ai scris,
De Dumnezeu și de sfinți.
Odată arabii Te-au atacat,
Pentru că Te-au confundat.
De moarte ai fost ferit,
Fiindcă Dumnezeu Te-a ocrotit.
O boala grea peste Tine a dat,
Și în pustie ai plecat.
Dimineața când te sculai,
Păsările cerului le hrăneai.
Și când ai murit,
Păsărille în chilie au năvălit.
Să te îngroape nu puteau.
Căci păsările afară nu ieșeau.
Dupa ani au descoperit,
Ca trupul Tău n-a putrezit.
Și în rândul sfinților Te-au pus,
Pe data de cinci August.

Autor:Girada Marius