Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu

Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu este una dintre icoanele recunoscute ca facatoare de minuni, pastrate inca in Sfantul Munte Athos. Manastirea Zografu este manastirea bulgarilor, pe Sfantul Munte, ea fiind intemeiata undeva pe la sfarsitul secolului al IX-lea si inceputul celui de-al X-lea, de catre trei bulgari veniti din Ohrida. Semnatura manastirii bulgare apare intr-un tipicon al Sfantului Munte, in anul 927, ceea ce intareste ctitoria acesteia in cadrul secolului al IX-lea.

Numele manastirii este luat de la o icoana a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, zugravita in preajma secolelor XIII-XIV. Icoana este numita "Sfantul Gheorghe Zografu" deoarece se crede ca aceasta s-a zugravit singura, prin mijlocire dumnezeiasca. Cuvantul romanesc "zugrav" vine de la grecescul "zograf", care este alcatuit din doua cuvinte: "zoe", care inseamna "viata" si "grafos", care inseamna "scriitor". Astfel, "zugrav" inseamna "scriitor de viata".

Icoana Sfantului Gheorghe de la Manastirea Zografu

Istoria icoanei Sfantului Gheorghe de la Zografu este legata de insasi momentul in care manastirea a fost ctitorita. Trei frati din Ohrida, anume calugarii Moise, Aaron si Ioan, au venit in Sfantul Munte, spre a duce viata retrasa.

Precum lumina nu se poate ascunde sub obroc, asa nici acestia trei nu au ramas multa vreme tainuiti. In scurta vreme, in jurul lor s-au adunat mai multi ucenici. Vazand aceasta, in anul 919, ei vor ridica o micuta biserica, pe actualul loc al manastirii.

In legatura cu hramul viitoarei biserici, ei nu au cazut de acord, caci unul dorea sa fie inchinata Maicii Domnului, altul Sfantului Nicolae, iar celalalt, Marelui Mucenic Gheorghe. Pentru a fi pace, ei au hotarat ca Domnul sa aleaga hramul manastirii.

Astfel, ei au luat lemnul pentru icoana hramului si l-au asezat in Sfantul Altar, nepictat si neatins. Incuind biserica, ei au purces la rugaciune de toata noaptea. In noapte, ei au vazut o lumina puternica izvorand din biserica. A doua zi, ei au gasit icoana zugravita in chip minunat, pe fata acesteia fiind minunat infatisat Sfantul Gheorghe. Se mai spune ca vreme de trei zile ei au postit si s-au rugat cu mare putere lui Dumnezeu.

Icoana Sfantului Gheorghe din Lodd - Palestina

In Palestina, in apropiere de Lida - Lodd, se afla Mormantul Sfantului Gheorghe. In aceasta manastire se afla o icoana minunata a Sfantului Gheorghe, inaintea careia se faceau multime de minuni. Intr-o zi, icoana s-a facut nevazuta de la ochii tuturor. In pofida tuturor cautarilor intreprinse in tara si in imprejurimi, nimeni nu a putut gasi icoana.

Intr-o noapte, Sfantul Gheorghe s-a aratat in vis egumenului acelei manastiri, pe numele sau Eustatie, si i-a spus: "De ce te istovesti peste masura de intristare si mahnire dupa mine, omule? Eu mi-am gasit biserica si manastire in Sfantul Munte Athos, unde este locul ales al Preasfintei noastre Stapane si Nascatoare de Dumnezeu. Acolo am dorit sa petrec. Daca vreti sa va mantuiti de mania care vine peste tine si peste aceia care sunt cu tine, ia pe frati si mergeti in pamantul si manastirea pe care ti le-am spus, si acolo ma vei afla, caci Domnul a dat intreaga Palestina si Siria spre nimicire saracinilor, din pricina inmultirii pacatelor si nedreptatilor savarsite de crestini."

Plecand parintii din Palestina, au mers in Sfantul Munte Athos. Aici, la Manastirea Zografu, ei au vazut icoana lor iubita, asezata insa pe un lemn nou, iar nu pe cel vechi, precum se afla in biserica lor. Vazand aceasta, nici unul dintre ei nu a mai vrut sa se intoarca in patria natala, ei ramanand in manastirea athonita pana la moarte.

Degetul episcopului necredincios a ramas lipit de icoana Sfantului Gheorghe !

Pana astazi, pe chipul sfantului, se vede foarte clar un deget de om. Degetul lipit de chipul sfantului este al episcopului Eparhiei de Vodin. Acesta, ajungand in manastirea Zografu, se inchina icoanei Sfantului Gheorghe, insa auzind istoria minunatei zugraviri a acesteia, el nu crezu minunii.

Necrezand nici minunea zugravirii, nici minunile savarsite inaintea icoanei, episcopul cel nebun a atins icoana cu degetul aratator, in chip batjocoritor. In clipa in care degetul a atins icoana, episcopul nu si l-a mai putut deslipi. Nici o metoda nu a fost suficienta spre a desprinde degetul lipit pe icoana. In cele din urma, durerile fiind crancene, degetul trebui a fi taiat. Pana astazi, acesta sta lipit pe icoana.

Sfantul Stefan cel Mare si a doua icoana a Sfantului Gheorghe de la Zografu

Manastirea Zografu s-a bucurat si ea de sprijinul Tarilor Romane. Mai intai din partea voivodului Alexandru cel Bun, iar mai apoi din partea lui Alexandru Aldea. Din pomelnicul manastirii reiese ca si Petru Rares, Alexandru Lapusneanul si Ieremia Movila au ctitorit aici, dimpreuna cu domnita Ruxandra, sotia Lapusneanului. Neagoe Basarab, Radu cel Mare si Vintila Voda, Aron Voda, Miron Barnovski si Vasile Lupu au ajutat si ei.

Insa cel mai de seama ctitor roman la Zografu ramane Sfantul Stefan cel Mare, care o numea "manastirea sa din Sfantul Munte", fapt confirmat de calugarul Isaia de la Hilandar, care spunea, la 1489, ca Zografu a fost infiintata de Sfantul Stefan cel Mare al Moldovei.

Inainte de Batalia de la Vaslui a avut loc o minunata intamplare. Fiindu-i teama de multimea paganilor, crestinii lui fiind cu mult mai putini la numar, Sfantul Stefan cel Mare a facut rugaciune. In noaptea aceea, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe i s-a aratat in vis si i-a zis: "Indrazneste in Domnul si sa nu te temi de aceasta multime, ci in zori aduna ostirile tale, le trimite asupra vrajmasilor lui Hristos, cu glas de trambita si alai. In aceasta vei cunoaste puterea lui Dumnezeu, care acum te ajuta, caci pentru aceasta sunt eu trimis, sa-ti arat cine va birui, si puterea aceasta este mare in tine si lucratoare, si o sa te ajut pe tine in toate bataliile. Tu sa innoiesti manastirea mea pustiita, numita Zografu, care este inMuntele Athos, si trimite acolo icoana mea pe care o ai cu tine.“

Sfantul Stefan cel Mare a refacut complet manastirea si a pictat biserica mare, construind si portul, intarit cu turn de aparare. Portul va fi reparat de care fiul sau, Bogdan Voievod, in secolul al XVI-lea, acesta pastrand pisaniile originale pane astazi. Din vechea manastire nu a ramas mai nimic pana la noi. La restaurarile din secolul al XIX, fresca originala s-a pierdut, inclusiv portretul ctitorului. Tabloul votiv a fost repictat, insa el nu mai are valoarea originalului.

In muzeul manastirii se afla si astazi steagul de lupta al Sfantului Stefan cel Mare, brodat cu chipul Sfantului Gheorghe, iar in biserica se afla icoana facatoare de minuni a Sfantului Gheorghe, icoana care l-a insotit pe marele voievod in batalia de la Vaslui si pe care insusi voievodul a trimis-o in dar, Manastirii Zografu, asa cum insusi Sfantul Gheorghe i-a poruncit.

Icoana cu Sfantul Gheorghe, precum si steagul de lupta al Moldovei, cusut in fir de aur si argint, avand pe o parte icoana sfantului Gheorghe, iar pe cealalta stema Moldovei, au fost oferite Manastirii Zografu in anul 1502, cu putin timp inainte de moartea Sfantului Stefan cel Mare.

Pe steagul de lupta, Sfantul Stefan cel Mare a scris: "O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale."

Icoana Sfantului Gheorghe adusa de un catar la Manastirea Zografu

O a treia icoana a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe care se pastreaza la Manastirea Zografu a venit singura pe mare, aproape de golful Manastirii Vatoped. Parintii de la Vatoped au dorit-o pentru manastirea lor, precum si celelalte manastiri din zona, care auzisera despre minune.

Neajungand la nici o intelegere, ei hotarara ca Sfantul Gheorghe singur sa isi aleaga manastirea, ei facand numai rugaciune. Astfel, ei asezara icoana pe un catar, lasat liber. Catarul a mers cu icoana pana la Manastirea Zografu, langa care s-a asezat jos si nu s-a mai miscat deloc, murind.

Parintii au luat icoana sfantului si au asezat-o in biserica cea mare a manastirii, ctitorita de Sfantul Stefan cel Mare. A doua zi, icoana nu mai era in biserica, parintii gasind-o pe locul unde se oprise catarul. Luand-o inapoi in manastire, abia peste cateva zile ei intelesesera ca aceasta este voia Sfantului Gheorghe, care de fiecare data aparea in acelasi loc. Astfel, pe acel loc au ridicat parintii o biserica inchinata sfantului.

Teodor Danalache

 O, sfinte Gheorghe

O, sfinte Gheorghe, pildă vie
De dragoste şi de credinţă,
Viteazul lui Hristos, martirul
Cel purtător de biruinţă,

Cu rang înalt în oastea lumii
Bogat şi tânăr şi frumos,
Ce-ai preferat ca să pierzi totul,
Pentru iubirea lui Hristos.

Ştiai ce chinuri te aşteaptă
Pentru cerdinţa cea creştină
Dar singur ţi-ai ales martiriul
Spre veşnicia în lumină.

Ai fost bătut şi trs pe roată
Şi-o stâncă grea pe piept ţi-au pus,
În var te-au îngropat şi-n ură
Şi-ntemniţat pentru Iisus.

Cu încăltări de fier încinse
Te-au încălţat, te-au otrăvit,
Te-au torturat în chip satanic
Şi-n toate tu ai biruit.

Nici temniţa nici chinuirea,
Nu au putut să î-ţi slăbească
Credinţa vie şi totală,
Nici vitejia-ţi ostăşească.

Iubirea ta cea ortodoxă,
A doborât idolatria,
A’nvins pe vrăjitor şi mortea
Şi-n suflete nimicnicia.

A smuls din lumea idolatră
Cea înşelată de păcat,
Mulţimi de suflete prin pilda
De ortodox adevărat.

Împărăteasa Alexandra,
Văzând pe viu martiriul tău,
Şi-a lepădat idolatria
Mărturisind pe Dumnezeu.

Câtă putere de credinţă,
Câtă dovadă de iubire,
Şi cât curaj, o sfânte Gheorghe,
Ai pus tu în mărturisire.

N-ai fost un teolog de marcă.
N-ai disecat pe Dumnezeu,
În stilul ce se face astăzi,
Dar ai lovit în ce e rău,

Spunând pe faţă tuturora,
Cum rătăcesc în înşelare
Iar când loveai în ei păcatul,
Loveai acolo unde doare.

Azi nu se face acest lucru.
Îl prezentăm pe Dumnezeu,
Modern … ne deranjând pe nimeni,
Spre-a nu ne face cumva… rău.

Credinţa ta cea foarte vie
Şi sfânta ta mărturisire,
Convinge, strigă, luptă, smulge
Prin Adevăr şi prin trăire.

Ca’n Duhul Sfânt vorbeşti – pe faţă-
De înşelarea idolatră,
De mincinoasa viaţă a lumii,
Prin pilda ta adevărată.

Martiriul tău e-n temelia,
Ortodoxiei noastre sfinte
Zidită-n sânge şi în chinuri,
Nu doar în ziduri şi-n cuvinte.

Acum avem cuvânt în public,
Non stop şi zi şi noapte,
Dar nu se stăvileşte răul
Şi totul trage către morte .

Puţini sunt sinceri în credinţă.
Puţini vor totul în Iisus.
Puţini păzesc ortodoxia
Neîntinată de apus.

Azi nimeni nu infruntă public
Păcatele şi erezia.
Azi compromisul i-o virtute,
Iar ţintă ni-i ecumenia.

Cine s-aruncă azi în luptă
O, sfinte Gheorghe ca şi tine
Să înfiereze răul public,
Ce ni se’aduce ca un bine ?

Noi ortodocşii cei de astăzi,
Ne acceptăm idolatria,
Păcatele’npotriva firii,
Incestul şi pornografia.

Banalizăm sacralitatea,
Şi’ncununăm orice curvar,
Cu cununia fecioriei,
În faţa sfântului altar.

Păcatele fără de număr,
Sunt adulate în popor,
Virtutea e batjocorită,
Şi-i în dispreţul tuturor.

Familia uşor dispare
Concubinaj … prietenie.
Neruşinare dezmăţ public,
E moda…. ÎN ORTODOXIE.

Biserica-i înoitoare.
Nu mai e cea de altă dată
Păzită-n lacrime şi chinuri
Ci-i seacă şi banalizată.

Trăirea ei azi î-ţi permite
Ceia ce-atunci era păcat,
Că-n veacul nostru traiu-acela
E depăşit şi demodat.

Nu eşti modern fără acstea
Eşti rău şi fundamentalist,
Eşti un fanatic şi-un habotnic.
Un paria, un extremist.

Noi poleim exteriorul,
Şi teoria în Hristos
Şi aceşti ani de libertate
Nu ne-au adus real folos.

S-e caută o cale doctă,
Şi-o teorie’n Dumnezeu
Care nu supără pe nimeni,
Şi nu s’atinge de ce-i rău.

De conduita imorală,
De formalism, de stăpânire,
De sincretism, de erezie
Şi acceptăm pecetluire.

Am dobândit în libertate
Cunoaşterea, spre învrăjbire.
O’ nvăţătură fără roade
Şi teatru ca…. mărturisire.

Azi printre oameni nu se vede,
-Că sincer- vrem pe Dumnezeu.
Dorind să fim pe placul lumii
Şi tolerând tot ce e-n rău.

Demască sfinte înşelarea
Şi du-ne către biruinţă.
Arată public Adevărul
Ce macină sfânta credinţă.

Ridica iarăşi lacea-ţi sfântă.
Loveşe-n monstrul cel hidos,
Ce’nghite tinerii de astăzi
Şi adu-i în turma Hristos,

Şi angajează-i tu în lupta
Cea vie. Cea adevărată,
Cu răul care-i mai puternic
Şi mai perfid ca niciodată .