Pomenirea Sfinților Mucenici Tirs, Levchie și Calinic

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Ei au fost cetățeni de frunte ai Cezareei Bitiniei.
Sfântul Tirs era botezat, iar Sfântul Calinic era de abia catehumen. Sfântul Calinic însă a fost mai înainte popă idolesc.
Începând Cumbrichie, urmașul împăratului Dioclețian, să îi prigonească și să îi ucidă și mai sângeros pe creștini, a venit și a stat înaintea lui viteazul creștin Tirs care, învinovățindu-l aspru, i-a strigat: „Pentru ce lupți contra propriului tău suflet, o, Cumbrichie?"
Dar judele urechi nu a avut să audă, de aceea l-a dat pe mucenic bătăilor torturilor și la urmă uciderii prin tăierea capului.
Sfântul Levchie, care fusese torturat bestial, a mers la aceeași moarte ca și când ar fi mers la a lui nuntă.
Văzând moartea viteazului Levchie, fericitul Tirs, înflăcărat și el de aceeași râvnă a dragostei dumnezeiești, a stat ca un viteaz înaintea lui Cumbrichie, dând pe față înaintea tuturor toate crimele lui și plângându-l pentru lipsa credinței lui întru Unul Adevăratul Dumnezeu. A fost și el pentru aceasta biciuit bestial și aruncat în temniță.
Dar mâna nevăzută a lui Dumnezeu i-a vindecat rănile, a deschis porțile temniței și l-a dus afară. Atunci Sfântul Tirs a mers într-un suflet la înaltpreasfințitul Fileas, episcopul Cezareei, spre a fi botezat de către el. După Sfântul Botez el a fost din nou prins și torturat bestial, dar a îndurat chinurile ca și când i s-ar fi întâmplat în vis, iar nu aievea. Prin puterea rugăciunilor lui mulțime de idoli au căzut la pământ.
Preotul păgân Calinic văzând acestea s-a lepădat de idolatrie și a crezut în Hristos, fiind și el osândit la moarte pentru aceasta, împreună cu Sfântul Tirs.
Sfântul Calinic a fost decapitat, iar pe Sfântul Tirs l-au întins într-un sicriu de lemn, ca să îl taie apoi în două cu fierăstrăul. Dar puterea lui Dumnezeu nu a îngăduit aceasta și de aceea fierăstrăul nu putea nicicum să între în lemn. Atunci Sfântul Tirs a ieșit din sicriu și s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I Lui pentru a îl fi învrednicit de mărturisirea prin chinuri sângeroase și moarte, iar apoi și-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu.
La sfârșitul veacului al patrulea, împăratul Flavian a ctitorit lingă Constantinopol o slăvită biserică în cinstea Sfântului Mucenic Tirs și a așezat în ea sfintele lui moaște.
Sfântul s-a arătat în vedenie împărătesei Pulheria și a sfătuit-o să îngroape moaștele celor patruzeci de Mucenici alături de ale sale.