"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Cuviosul Tadei s-a nascut in
data de 19 octombrie 1914, in satul Vitovnita, pe cand mama sa se afla
in targul satului. Pruncul a fost botezat imediat dupa nastere, din
pricina nasterii premature, parintii sai temandu-se ca nu va trai. El a
fost numit Toma. Dupa ce a ramas orfan de mama, copilul a patimit mult
de pe urma mamei sale vitrege. A fost postitor inca de mic, trupul sau
firav neputand primi mancaruri din carne, oua si lapte.
Toma a imbratisat viata monahala in data
de primavara anului 1935, in Manastirea Gorniak, unde a si fost tuns in
monahism, cu numele Tadei. Nu dupa multa vreme el a fost trimis la
scoala din Manastirea Rakovita, unde, in ziua de 3 februarie 1938, a
fost hirotonit preot. Dupa un timp petrecut in Patriarhatul din Peci,
parintele Tadei a revenit in Manastirea Gorniak, unde, in anul 1957, a
fost randuit in slujirea de staret. Apoi, dupa un timp petrecut in
Manastirea Hilandar, din Sfantul Munte Athos, in anul 1962, parintele
Tadei a primit staretia Manastirii Vitovnita. Cuviosul Tadei a trecut la
cele vesnice in ziua de 13 aprilie 2003, in satul Bacika Palanka, din
Voievodina, si a fost inmormantat in curtea Manastirii Vitovnita.
Cuvinte duhovnicesti ale Cuviosului Tadei de la Vitovnita
Copiii au nevoie de o pilda de viata.
Prin viata se spun mai multe decat prin cuvinte. Scoala da numai
instruirea mintii, nu si duhovnicie. Toata cunoasterea este de la
Dumnezeu, si cand Domnul voieste, dupa mila Sa, ii descopera omului
taine. Cand Imparatia lui Dumnezeu s-a salasluit in inima omului,
Dumnezeu sfasie nestiinta mintii ca pe un val. Omul va intelege atunci
nu doar tainele Zidirii, ci si taina propriei persoane.
Suferim pentru ca gandurile si dorintele
noastre sunt rele. Adunam roadele gandurilor si dorintelor noastre.
Trebuie sa ne intoarcem cu inima spre Dumnezeu si sa cerem pace de la
Domnul, sa ne dea putere sa fim buni. Pentru binele nostru, sa avem
ganduri si dorinte bune. Noi nu facem asta si, de aceea, suferim. Tinem
in noi mult rau si, la un moment dat, acesta iese la iveala: si in
familie, si la locul de munca, si in societate.
Pasul cel dintai catre partasia cu
Dumnezeu este deplina incredintare de sine in mainile lui Dumnezeu.
Apoi, Dumnezeu va fi Cel ce lucreaza, iar nu omul. Nu lua asupra ta
peste masura grijile lumii acesteia, ci pazeste-ti pacea si traieste cu
Dumnezeu. Lasa lucrurile in voia lor.
Cel mai insemnat lucru este, cred, paza
pacii inimii. Sa nu va tulburati cu nici un chip. In inima trebuie sa
domneasca pacea, linistea, tacerea si linistirea. Valmasagul gandurilor
este starea duhurilor cazute. Am pierdut concentrarea, mintea unita,
ne-am imprastiat, iar atmosfera iadului "se pogoara" asupra noastra.
Mintea noastre, asadar, se cere sa fie adunata, unita, atenta. Numai in
mintea unita se poate salaslui Dumnezeu cel Unul.
Alaturi de paza linistii inimii,
deprindeti-va si cu chipul in care sedeti inaintea lui Dumnezeu. Aceasta
inseamna sa ai neincetat in minte faptul ca Domnul ne priveste. Pe El
trebuie sa-L avem in cuget cand ne trezim, cand ne culcam, la munca, la
masa sau cand ne plimbam. Domnul este pretutindenea si in toate.
Cuvintele rugaciunii trebuie rostite avand credinta ca Domnul va
priveste si va asculta.
Omul care poarta in sine Imparatia lui
Dumnezeu raspandeste in jur ganduri sfinte, ganduri dumnezeiesti.
Imparatia lui Dumnezeu faureste in noi atmosfera Imparatiei cerurilor,
spre deosebire de atmosfera de iad a cugetului, pe care o raspandeste in
jur omul ce poarta in inima sa iadul. Rostul crestinilor este sa
curateasca atmosfera in lume si sa largeasca Imparatia lui Dumnezeu. Cel
ce poarta inlauntrul sau Imparatia lui Dumnezeu, acela o va imprastia
in chip nevazut si celorlalti. Nici macar nu este nevoie sa le vorbim
oamenilor despre asta - cerul va izvora din noi chiar si atunci cand
tacem sau vorbim despre cele mai obisnuite lucruri; aceasta straluceste
din noi chiar si fara sa ne dam seama.
Asprimea fata de aproapele este
primejdioasa. Cei aspri inainteaza numai pana la o anumita masura si
raman la nevointa trupeasca. In purtarea cu oamenii trebuie sa fim buni,
blanzi, ingaduitori. Nu trebuie propovaduit cu mintea, ci cu inima.
Numai ceea ce vine din inima atinge inima celuilalt.
Nu se afla in aceasta lume nici o fiinta
cugetatoare a carei inima sa nu tanjeasca dupa viata si dragostea cea
desavarsita, adica vesnica. Inima noastra tanjeste dupa Dumnezeu, dar
prin ganduri ne impotrivim Lui. Satana crede si se cutremura, dar se
impotriveste. Asemenea este si necredinciosul: ne este necredincios, ci
potrivnic.
Gandurile, starea launtrica, dorintele
ne conduc viata. Asa cum ne sunt gandurile cu care ne indeletnicim, asa
ne este si viata. Daca avem ganduri de pace, liniste, dragoste deplina,
bunatate, virtute, curatie, atunci si in noi va fi pace, caci toate
gandurile de pace aduc pace launtrica, ce razbate din noi, caci
gandurile ne sunt pline de pace, liniste, dragoste desavarsita si
bunatate. Daca purtam in noi ganduri rele, diavolesti, atunci se
nimiceste si pacea noastra launtrica. Sfintii Parinti spun despre
ganduri: Orice gand care naruieste pacea si gandurile ce nu ne dau pace,
acestea toate sunt de la diavol si trebuie sa le indepartam si sa nu le
primim.
Trebuie sa ne ostenim pentru binele
nostru, ca sa se intareasca in noi pacea, bucuria, dragostea
dumnezeiasca. Parintele nostru Ceresc vrea ca fiii Sai sa aibe trasaturi
dumnezeiesti. Sa fim blanzi si smeriti, caci din sufletul bland si
smerit izvoraste virtute si bunatate.
Avem nevoie sa ne pocaim si sa ne
schimbam viata. Pocainta nu inseamna numai sa mergi la preot, ci trebuie
sa ne curatim sufletul de acele ganduri si de depresia in care am cazut
din pricina drumului intortocheat al vietii. Prin cugetele si dorintele
noastre ne complicam viata. Pocainta inseamna innoirea vietii, tintirea
sau ravna spre binele desavarsit, lepadarea de partile rele ale vietii.
Aceasta slabiciune o au si oamenii credinciosi, iar din pricina ei
suferim.
Avem putina credinta si incredere in
Dumnezeu. Cand vom avea atata incredere in El cata avem in prietenii
nostri, atunci cand ii rugam sa faca ceva pentru noi, cand vom avea
atata incredere, nici noi si nici tara noastra nu vom mai suferi atat de
mult.
Fiecare persoana, ca putere
dumnezeiasca, cand se uneste cu celelalte, faureste o putere uriasa, iar
vrajmasul fuge de asta; intr-insa salasluieste intelegerea, iar in el,
acolo, dezbinarea. Daca politicienii nostri ar fi uniti, nu am mai avea
dusmani, atunci vrajmasului nu i-ar mai fi de folos nici armele, nici
oastea, nimic.
Dumnezeu ne-a daruit totul, de noi
depinde sa fim buni. Daca purtam grija insusirilor rele ale anumitor
oameni care ne vorbesc, nu putem avea pace si pocainta. De ce Domnul
porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei, ci
pentru noi. Atata vreme cat tinem in noi gandul la vatamarea pe care
ne-au pricinuit-o vrajmasii, prietenii, rudele, apropiatii nostri, nu
avem pace si liniste, traim intr-o stare de iad. Trebuie sa ne eliberam
de acest rau, sa-l izgonim ca si cum n-ar fi nimic, sa iertam totul.
Totul trece neinchipuit de repede. Noi acum suntem in rai, acum in iad. Cand ne aflam intr-o stare rea, in noi e iad, nu avem pace, nici liniste. Cand avem in inima bucurie, atunci ne simtim ca in rai. de aceea, trebuie neincetat sa ne ostenim in rugaciune.
Totul trece neinchipuit de repede. Noi acum suntem in rai, acum in iad. Cand ne aflam intr-o stare rea, in noi e iad, nu avem pace, nici liniste. Cand avem in inima bucurie, atunci ne simtim ca in rai. de aceea, trebuie neincetat sa ne ostenim in rugaciune.
Putem fi toti buni daca ne unim cu
Izvorul vietii, cu Dumnezeu, din toata inima noastra; atunci El ne va da
putere sa ne iubim pe noi si pe aproapele nostru. Fara Domnul, nu ne
putem iubi nici pe noi insine, cu atat mai putin pe semenii sau pe
vrajmasii nostri. Prin El putem toate, caci El este puterea si viata
noastra.
Cuvinte alese din cartea "Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata"
Editura Predania, Bucuresti, 2006
Teodor Danalache
Editura Predania, Bucuresti, 2006
Teodor Danalache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.