"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...Hristos a înviat!
Sfantul Mucenic Ioan Valahul, s-a nascut in Tara Romaneasca in vremea domnitorului Matei Basarab.
Sfantul Mucenic Ioan Valahul la varsta de 15 ani a fost prins ca ostatic de catre turci si dus la Istambul, unde dupa doi ani a primit moarte muceniceasca. Moastele Sfantului Ioan Valahul nu ni s-au pastrat, existand posibilitatea ca trupul său sa fi fost aruncat in apele Bosforului sau ingropat de crestini intr-un loc din jurul Istanbulului. Viata Sfantului Ioan Valahul, a fost scrisa de Ioan Cariofil, un invatat grec din acea vreme care martor al patimirilor lui , fiind tiparita la Venetia de Sfantul Nicodim Aghioritul.
Viata Sfantului Mucenic Ioan Valahul (sec. 17), desi foarte scurta, este ca un adevarat roman, transfigurat insa de puterea credintei. De bun neam muntenesc, Ioan este luat rob de turci la numai 15 ani. Era frumos la chip si bine legat la trup, ager la minte si curat la inima. I. P. S.Bartolomeu Anania spune ca «trupul minunat al tanarului era ca o biserica in care fumega, plina de miresme, catuia sufletului sau curat si jertfelnic». Pe drumul spre Stambul, un pagan pervers pune ochii pe el si-l cumpara pe un pret bun, cu gandul de a-l sodomiza. «Sunt stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!». «Ba – raspunde tanarul – stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu sangele Lui si face cu mine ce trebuie!». Aparandu-si demnitatea si curatia, Ioan il omoara pe pagan, iar judecata vizirului il da vaduvei celui ucis, spre a face cu el ce va voi. Femeia, cucerita de frumusetea lui, il ispiteste timp de peste 2 ani sa treaca la legea ei si sa-i devina barbat, dar Ioan nu cedeaza: «Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine!». In cele din urma, infuriata, vaduva il facu sa ajunga in temnita, unde fu chinuit din greu, iar in cele din urma dat mortii, prin spanzurare. Dar el primi senin cununa muceniciei, la 12 mai 1662, uimindu-i chiar si pe proprii calai si ramanand pilda vesnica de credinciosie pentru intreaga suflare ortodoxa.
Sfantul Mucenic Ioan Valahul, s-a nascut in Tara Romaneasca in vremea domnitorului Matei Basarab.
Sfantul Mucenic Ioan Valahul la varsta de 15 ani a fost prins ca ostatic de catre turci si dus la Istambul, unde dupa doi ani a primit moarte muceniceasca. Moastele Sfantului Ioan Valahul nu ni s-au pastrat, existand posibilitatea ca trupul său sa fi fost aruncat in apele Bosforului sau ingropat de crestini intr-un loc din jurul Istanbulului. Viata Sfantului Ioan Valahul, a fost scrisa de Ioan Cariofil, un invatat grec din acea vreme care martor al patimirilor lui , fiind tiparita la Venetia de Sfantul Nicodim Aghioritul.
Viata Sfantului Mucenic Ioan Valahul (sec. 17), desi foarte scurta, este ca un adevarat roman, transfigurat insa de puterea credintei. De bun neam muntenesc, Ioan este luat rob de turci la numai 15 ani. Era frumos la chip si bine legat la trup, ager la minte si curat la inima. I. P. S.Bartolomeu Anania spune ca «trupul minunat al tanarului era ca o biserica in care fumega, plina de miresme, catuia sufletului sau curat si jertfelnic». Pe drumul spre Stambul, un pagan pervers pune ochii pe el si-l cumpara pe un pret bun, cu gandul de a-l sodomiza. «Sunt stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!». «Ba – raspunde tanarul – stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu sangele Lui si face cu mine ce trebuie!». Aparandu-si demnitatea si curatia, Ioan il omoara pe pagan, iar judecata vizirului il da vaduvei celui ucis, spre a face cu el ce va voi. Femeia, cucerita de frumusetea lui, il ispiteste timp de peste 2 ani sa treaca la legea ei si sa-i devina barbat, dar Ioan nu cedeaza: «Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine!». In cele din urma, infuriata, vaduva il facu sa ajunga in temnita, unde fu chinuit din greu, iar in cele din urma dat mortii, prin spanzurare. Dar el primi senin cununa muceniciei, la 12 mai 1662, uimindu-i chiar si pe proprii calai si ramanand pilda vesnica de credinciosie pentru intreaga suflare ortodoxa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.