Slava Sfintei Cruci.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul, il va pierde; iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa. (Marcu 8, 35) Aceste cuvinte ale lui Hristos, cuvinte de o mare profunzime, pot trezi la multi dintre voi nedumerire. Cum spune Domnul ca daca vrei sa-ti mantuiesti sufletul trebuie sa-l pierzi? Cum vine asta? Doar noi tindem sa ne mantuim sufletul, iar Domnul spune ca daca vom dori aceasta il vom pierde.
Prin urmare ca sa-ti mantuiesti sufletul, trebuie sa-l pierzi, sa-l pierzi de dragul Domnului Iisus Hristos insusi si pentru Evanghelie. Ce inseamna aceasta? Cum sa intelegem aceasta? Desigur, nu poate fi nimic contradictoriu in cuvintele lui Hristos. Trebuie sa le intelegem corect. Iata ce raspuns ne da Domnul la aceasta nedumerire:Oricine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi ur¬meze Mie. Daca vom implini aceasta, atunci ne vom mantui sufletul. Ce ne trebuie ca sa putem implini aceste cuvinte ale lui Hristos? Trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa ne luam crucea si sa mergem dupa Domnul Iisus Hristos. Deci trebuie sa ne gandim cum sa implinim aceste trei conditii puse de Domnul.
Ce inseamna sa te lepezi de sine? Lepadarea de sine inseamna sa renuntam la propria intelegere a cailor vietii, sa renuntam la ceea ce ravnim, dupa voia inimii noastre. Inseamna sa lepadam complet acea cale a vietii pe care ne-am trasat-o singuri, inseamna sa renuntam in intregime la voia proprie, la ratiunea proprie. Este ceva strain aceasta, irealizabil? Sigur ca nu! Voi stiti ca atunci cand ucenicul invata meserie, el trebuie sa se conduca in intregime dupa indrumarile mesterului, trebuie sa se supuna intocmai mesterului; sa implineasca toate indrumarile lui si sa lucreze asa cum spune mesterul. Ucenicul nu indrazneste sa invete ceva singur, sa se abata de la indrumarile mesterului. Cand omul ia hotararea sa mearga pe calea monahismului si vine in manastire, prima cerinta care se impune este deplina taiere a voii proprii. Lui i se da un invatator batran din randul monahilor, destul de experimentat in viata duhovniceasca, si ucenicul trebuie sa indeplineasca intocmai tot ce-i va cere batranul. El nu va indrazni sa faca nici un pas, sa savarseasca nici o fapta fara binecuvantarea batranului. Nu va indrazni sa gandeasca altfel decat gandeste batranul. Trebuie sa-si respinga in intregime voia sa si sa traiasca dupa voia indrumatorului sau. Doar asa va deveni un monah adevarat.
La razboi, voi stiti ca orice soldat este obligat sa se supuna intocmai ordinelor conducerii superioare, dar si conducatorului inferior. El nu indrazneste sa judece si sa critice dispozitiile acelora, ci trebuie sa indeplineasca exact aceste ordine, trebuie sa fìe gata de orice, chiar si de moarte, si sa nu indrazneasca sa riposteze. Iata ce inseamna in viata obisnuita, in viata lumeasca, lepadarea de voia proprie!

Doctorul sufletelor și al trupurilor

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...Ioan Monahul

                     
Intrand Iisus in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa, si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc,
nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. Şi au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi. (Mc. 2,1-3) Daca un imparat pamantesc sau un fiu de imparat va veni intr-un oras sau intr-un sat si se va opri intr-o casa, in jurul acelei case se vor aduna multimi uriase de popor, fiindca toti vor sa-l vada pe imparat, toti vor sa auda cuvantul lui. Atat de inalt este rangul imparatului, atat de inalta este slujirea pe care el o aduce lui Dumne¬zeu si oamenilor, incat oricine simte fata de el, fara sa vrea, o anumita evlavie. Iata insa ca a fost o vreme cand Insusi Imparatul Cerurilor, Imparatul a toata lumea, Dumnezeu Cel fara de inceput, Facatorul cerului si pamantului, Imparatul imparatilor pamantesti, S-a aratat pe pamant si a trait impreuna cu oamenii, umbland din cetate in cetate, din sat in sat. Ce fericire a fost pe cei care au putut sa-L priveasca pe Insusi Imparatul Ceresc, sa priveasca ochii Lui cei prealuminosi, care vad lumea intreaga, care ii veselesc pe ingeri si sunt infricosatori pentru draci, si sa auda din preadulcea Lui gura cuvintele Lui datatoare de viata, de odihna, de mangaiere, de veselie oricarui suflet lipsit de viclesug! Ii pizmuiti pe acei fericiti care au trait in vremea petrecerii lui Iisus Hristos pe pamant? Sa nu ii pizmuiti. El este si acum nedespartit de noi prin Dumnezeirea Sa, prin harul Sau, prin de viata Facatoarele Sale Taine, Dumnezeiescul Sau Trup si Dumnezeiescul Sau Sange: in aceasta privinta nu suntem cu nimic mai lipsiti decat cei din vremea vietii pamantesti a lui Iisus Hristos, ba chiar am primit mai mult decat ei, fiindca ei n-au avut fericirea sa guste Trupul si Sangele Lui de viata Facator, pe cand noi le gustam si ne indumnezeim.

Liturghia, in vremea careia se savarseste aceasta Taina, ne zugraveste intreaga viata a lui Iisus Hristos, din leagan si pana la Inaltarea la Cer, iar Sfintele Taine ne arata prezenta Lui personala, nemasurata iubire a Domnului fata de zidirea Sa cea cuvantatoare, iar inalta aratare a lui Dumnezeu in trup si in chip ele om ne arata, fratii mei, vrednicia firii omenesti, care este facuta dupa chipul lui Dumnezeu, dar este injo¬sita, slutita, paralizata si omorata de pacat. Ea ne incredinteaza ca daca omul va trai pe pamant cu dreptate si cu sfintenie, va fi deopotriva cu ingerii si dimpreuna cu ei va trai si va praznui in vecii cei nesfarsiti; ca pentru Dumnezeu, dupa Maica Domnului si sfintii ingeri, nu este nimeni si nimic mai presus si mai de pret decat omul, caruia El S-a asemanat, pentru care a patimit, a murit si a inviat; ca tot Cerul si Imparatia ceru¬rilor sunt mostenirea omului si ca in afara de el nu mai sunt alti mostenitori, carora sa li se fi spus: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de moste¬niti Imparatia care v-a fost gatita de la intemeierea lumii (Mt. 25, 34).

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Nicon

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Nicon şi către cei 199 de ucenici ai lui
+)23 Martie

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin luptele cele pustniceşti biruind pe răul cel meşteşugăreţ, ai fost încununatcu podoabele cele muceniceşti şi acum stai înaintea lui Dumnezeu, rugându-te pentru noi, care te cin­stim pe tine, Sfinte Preacuvioase Nicon.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu puterea Ce­lui Ce a întărit neputinţele noas­tre, mai întâi ai făcut vitejii în războaie, fericite. Şi biruitor arătându-te, ai alergat la Botezul lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata cea preafericită a uce­nicilor tăi, înţelepte, se împodo­beşte cu mucenicia, mai înainte arătându-se strălucitoare cu si­hăstrie şi prin îndoite lupte şi-a împletit îndoite cununi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa pogorârii Tale Celei către noi, Doamne, Te-a născut pe Tine, mai presus de fire, Dum­nezeu şi Om, în două firi, Care Te numeşti în Taină Răsărit, Soare şi Lumină.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oastea cea Dumnezeiască, încingând-o cu slujire duhovnicească, ai întrarmat-o către luptele pătimirii, Muce­nice al lui Hristos, Sfinte Nicon.

Sfantul Nil Dorobantu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Subsemnatul Dorobanțu Nicolae, reținut în arestul M.A.I. Bacău, declar următoarele: în cursul zilei de astăzi, 7 Ianuarie 1956, am refuzat masa pentru următoarele motive:

1) De o vreme trăiesc numai cu Sfintele Taine, care sunt singura hrană a sufletului nemuritor, căruia îi trebuie hrană veșnică.

2) Mi s-au luat veșmintele, vasele și sfintele.

3) Munca mea e să slujesc lui Hristos; neprestând aceasta, nu sunt vrednic să mănânc fără muncă.

4) Mântuitorul poruncește să mâncăm hrana veșnică.

5) Mâncarea mea este să fac voia Domnului.

6) Nu numai cu pâine se hrănește omul, ci cu Hristos, Cuvântul. Toți iubitorii de Dumnezeu au postit, ca: Moise, sfinții trei tineri în Babilon, Iudita la Olofern. Cei șapte tineri macabei, Eleazar, au murit, dar nu au mâncat carne contra legii. De altfel și viermele, care mănâncă și carne, este mai slab ca elefantul, ce mănâncă ierburi.

7) Sfântul Prooroc Ilie a postit și toți profeții și sfinții care au vorbit cu Dumnezeu.

Sfântul Ioan Botezătorul nu s-a hrănit toată viața decât cu acrișe și miere sălbatică, Însuși Hristos a postit 40 de zile și n
-a primit decât oțet și fiere pentru noi.

9) Sfânta Maria Egipteanca s-a hrănit 47 de ani cu câteva pâini, iar Sfântul Paisie cel Mare n-a mâncat 70 de ani decât Sfinte Taine.

10) Cu post și cu rugă se scot diavolii și ateismul.

11) Înfrânarea și puterea intelectuală e prin post.

12) Sufletul meu e viu și sănătos, de aceea are hrana sa, pe când ale acelora, ce dau numai trupului mâncare pentru viermi, sunt bolnave sau chiar moarte, de aceea necesitatea Sfintei Împărtășanii. Așa se explică și că ați vărsat a doua oară Sfântul Sânge al lui Hristos.

13) Hristos-Dumnezeu are o lege a iubirii și El mi-a vorbit, poruncindu-mi să nu o calc, ci să iau să mănânc Trupul Său dumnezeiesc și să beau Sfântul Sânge zilnic, după modelul de rugă din Tatăl nostru: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”.

14) Mi-ați întrerupt slujba și misiunea de a sluji lui Hristos și m
-ați privat, tocmai în aceste zile ale Arătării lui Dumnezeu, ca să fac voia lui Hristos. Deci, vă rog să mă iertați, refuz de a mânca, până nu mi se va face dreptate și să mi se dea Sfânta Euharistie(Împărtășanie), ca zilnic să o iau înainte de masă. Nu vă supărați, prefer să-mi vărs sângele pentru Hristos, Care Și-a vărsat Sfânt Sângele Său pentru mine și pentru toți.>>

(Ieroschimonahul Nil Dorobanțu

-”Nebun pentru Hristos” şi flacără vie a monahismului secolului XX - Autobiografie duhovnicească , Scrieri 1, ediție revizuită, pag. 263-264)

PRIN RUGACIUNE,OMUL SE UNESTE TAINIC CU DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Daca nu ceri,Dumnezeu,nu iti da mantuirea,Mantuitorul nu face dictatura.Numai cel ce vrea sa se mantuiasca,se va mantui.

Cine se roagă,cine cere:"Doamne,ajuta-mă,Doamne,curăteste-mă,Doamne,intăreste-ma...Nădejdea mea este Tatăl,scaparea mea este Fiul,acoperamantul meu este Duhul Sfant.Treime Sfanta,Slava Tie!

Ridica-voi ochii mei la Cer,de unde va veni ajutorul meu.Ajutorul meu de la Domnul".Nu exista solutie omeneasca,cum spun unii calugari de la Athos:Fugi undeva in padure,fa-ti o groapa undeva ca sa supravietuiesti.  Nu,degeaba!

Toate zbaterile omenesti sunt zadarnice.In RUGACIUNE avem nevoie si de nadejde si de smerenie.Cine se aprinde cu rugaciunea catre Dumnezeu,trupul crestinului,sufletul lui ramane aprins,nu numai ca nu se preface in cenusa,cum se preface lemnul si carbunele si huila.Toate se prefac in cenusa,chiar si tamaia se preface in cenusa.

De ce?  Pentru ca la tamaie sunt doua parti;tamaia cand e aprinsa,o parte se face cenusa,o parte mireasma.Mireasma se ridica la altarul cel mai de sus al lui Dumnezeu-mireasma duhovniceasca,iar cenusa ramane in fundul cadelnitei.

     De aceea,la un crestin,ca sa ajunga sus,ajunge numai mireasma duhovniceasca,iar restul ramane SMERENIE.Adica,un crestin,cand se roaga,are nevoie si de partea de smerenie,si de partea de nadejde,care ajunge la altarul cel mai de sus,pe care Il are Dumnezeu in Cer.Nadejdea te duce cel mai sus,iar smerenia te lasa cel mai jos.Maica Domnului,cand cantam in cinstea ei,cantam:"Dumnezeu a cautat spre smerenia roabei Sale"

.Saul,care-l prigonise pe Hristos,a devenit foarte smerit,amintindu-si mereu cat L-a prigonit pe Hristos si toti sfintii Lui.Si avand el,aceasta smerenie,Dumnezeu,in trup sau in afara de trup,l-a ridicat pana la al treilea cer.Deci,Dumnezeu,numai pe cei smeriti,ii inalta,numai cei smeriti pot deveni mireasa lui Dumnezeu

.Pe vremuri,oamenii aveau cruce de lemn si inima de aur,acum,au cruce de aur si inima de lemn.Pentru vremurile acestea atat de haotice pe care le traim,tinerii si noi toti trebuie sa apelam cu toata ravna la RUGĂCIUNE.

Rugaciune,rugaciune,rugaciune si nadejde in ajutorul lui Dumnezeu.

Starea tineretului de pe tot globul este ingrijoratoare,pentru oamenii care gandesc un pic mai profund.Prin rugaciune,ne legam,ne aproiem de Hristos,ne unim cu El,si asa,vom putea invinge ispitele si furtunile vietii.Tinerii care nu iau in seriso problema MANTUIRII,isi pierd timpul la televizor,si mai ales la calculator,privind imagini de violenta sau de desfrau,si invata astfel sa-si traiasca viata in libertinaj,si nu in libertate.

A si inceput vremea,cand manastirile vor fi prigonite.Ati auzit ce spune Europa despre "ciorile negre din Romania"?

Manastirile vor fi multe,transformate in centre de turism,conduse de pagani,acolo vor primi straini,cu sarmale,cu cozonaci,cu placinte-nu cu cuvant de la Dumnezeu

Pr.Adrian Fageteanu(1912-2011)

De la Sfinti Citire:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri:

 - Am fost impresionat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, nu intra aproape nimeni in ele.

Daca vrei sa biruiesti iutimea, castigandu-ti blandetea si indelunga rabdare, adu-ti aminte de Domnul Iisus Hristos (Sf. Efrem Sirul)...

Dumnezeu odihneste in inimile celor blanzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavoli (Sf. Ioan Scararul)

Bătranul Ioil zicea: "Nu există păcat mic sau mare. Mic sau mare, păcatul rămane mereu păcat. 

Multele noastre păcate mici, sunt mai rele decat un păcat mare, pentru ca trec neobservate si nu ne ingrijim să ne indreptăm."

Bătrânul Ioil susţinea că cel ce s-a consacrat lui Dumnezeu are în el foc sfânt, foc aprins de Însuşi Dumnezeu: “Dorinţa de a te consacra lui Dumnezeu presupune atât jertfe din partea omului cât şi un foc atât de puternic încât să ardă toate dorinţele trupeşti iar aspiraţiile pământeşti să nu se aprindă în el. Această dorinţă nu poate fi întreţinută şi atinsă. Eu însumi nu pot aprinde acest foc. Nimeni n-are puterea de a aprinde focul care-l face pe un tânăr de 20-25 ani, adică un bărbat în toată puterea tinereţii, capabil de a înfrânge toată dorinţa trupească şi de a căuta nevoinţa şi renunţarea. Singur Dumnezeu poate aprinde un asemenea foc.”

Următoarea experienţă liturgică a Bătrânului Iacob nu-i lipsită de interes: “Oamenii sunt orbi şi nu văd ce se petrece în timpul Sfintei Liturghii. Odată, când slujeam, ceea ce am văzut m-a împiedicat să ies din altar la vohodul mare: am simţit deodată că cineva mă prinde de umăr şi mă duce la proscomidiar. Crezând că este cântăreţul, m-am întors şi am văzut o aripă imensă pe care Arhanghelul a petrecut-o în jurul gâtului meu, şi el mă conducea pentru a face vohodul mare. Asemenea lucruri se petrec în altar la Sfânta Liturghie! Uneori, nu puteam suporta ce vedeam şi mă aşezam pe un scaun. Unii conslujitori credeau atunci că nu mă simt bine: ei nu ştiau ce vedeam şi auzeam eu!”

Acelaşi Bătrân zicea: “Când preotul scoate miridele şi-i pomeneşte pe credincioşi la proscomidie, îngerul Domnului coboară din cer, preia aceste pomeniri şi le depune în faţa tronului lui Dumnezeu ca rugăciune pentru cei ce au fost pomeniţi.”

Cum să trăim în Postul Sfintelor Paști

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..



.Ajungi, aşadar, acasă. Ce faci acasă? Te lupţi cu toată puterea ta să păstrezi atenţia minţii şi a inimii către Domnul. Îndată după biserică, aleargă în cămara ta şi fă destule metanii, cerând cu evlavie de la Dumnezeu să te ajute, ca să valorifici timpul şederii acasă într-un chip folositor pentru sufletul tău. Apoi şezi şi te odihneşte puţin. Alungând orice gând, repetă cu mintea rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

După ce te-ai odihnit, să te îndeletniceşti cu ceva, fie cu rugăciunea, fie cu lucrul de mână. Nu are prea mare importanţă ce lucru de mână faci, tu ştii deja ce îţi place. Este, după cum vezi, imposibil să te ocupi tot timpul cu lucrurile duhovniceşti; este nevoie să ai şi un lucru de mână plăcut. Cu lucrul de mână te ocupi când sufletul îţi este obosit, când nu ai puterea de a citi sau de a te ruga. Dacă, desigur, îndeletnicirile tale duhovniceşti merg bine, nu este necesar lucrul de mână, care nu face decât să valorifice timpul care altfel s-ar risipi în trândăvie. Şi trândăvia este totdeauna dezastruoasă, mai cu seamă în timpul postului.

Cum trebuie să se roage cineva acasă? Bine te-ai gândit că în timpul Postului Sfintelor Pasti suntem datori să adăugăm ceva la canonul obişnuit de rugăciune. Cred, totuşi, că în loc să citeşti mai multe rugăciuni din cartea de rugăciuni, este mai bine să măreşte durata comunicării tale directe cu Domnul.

În fiecare zi, înainte de a începe şi după ce termeni slujba de dimineaţă şi cea de seară, să te adresezi cu propriile tale cuvinte Domnului, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi îngerului tău păzitor, mulţumindu-le pentru ocrotirea lor şi rugându-i să te ajute în împlinirea nevoilor tale duhovniceşti. Cere-le să te ajute, aşa încât, înainte de toate să te cunoşti pe tine însăţi, să dobândeşti cunoaştere de sine şi, dobândind-o, să îţi dăruiască râvnă şi putere, ca să-ţi tămăduieşti rănile sufletului.

Cere-le încă să umple inima ta cu simţământul smereniei şi al zdrobirii de inimă. Smerenia este jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu. Aşa să te rogi. Nu îţi impune însă un canon de rugăciune lung şi greu, un canon care va depăşi măsurile puterilor tale sufleteşti şi trupeşti şi te va slăbi. Mai bine este să te rogi mai des şi scurt pe durata zilei, iar când te ocupi cu orice altă lucrare să ai mintea la Dumnezeu.

După rugăciune, citeşte puţin cu concentrare de sine. Studiul duhovnicesc nu urmăreşte încărcarea minţii cu diferite informaţii şi cunoştinţe, ci este spre folosul şi zidirea ta sufletească. De aceea, nu este nevoie să citeşti multe. Citeşte însă cu mare atenţie şi cu participare a inimii.

„Ce să citesc?”, mă vei întreba. Doar cărţi duhovniceşti, desigur. Lectura atentă a unor asemenea cărţi insuflă sufletul mai mult decât orice altceva. Dacă, totuşi, pe durata studiului se naşte dorul de rugăciune, să laşi cartea şi să te rogi.

Vei citi, aşadar, apoi te vei ruga, vei face metanii. Dar, prin toate aceste lucrări, totuşi, nu vei putea să îţi ţii mintea şi inima în stare de luptă continuă şi intensă. Este inevitabil că vei obosi. Atunci, aşa cum ţi-am spus, te vei ocupa cu o lucrare practică.

Te gândeşti, de asemenea, după cum îmi scrii, să micşorezi cantitatea mâncării zilnice. Corectă şi folositoare este intenţia ta; corectă, pentru că trupul, care prin abaterile lui te obligă să te pocăieşti, este dator să înţeleagă pe durata Postului Sfintelor Pasti care sunt ostenelile care i se cuvin; şi folositoare, pentru că prin post trupul se supune, mintea se curăţă, inima se înmoaie, patimile se omoară. Numai să nu întreci măsura cu nemâncarea. Deja mănânci atât de puţin. Trebuie să ai putere să stai în biserică şi să te nevoieşti acasă. Caută să mănânci atât cât ai nevoie, ca să nu te vlăguieşti.

Bine ar fi, de asemenea, să micşorezi puţin timpul somnului şi al odihnei tale. Este o jertfă pentru tine, dar orice fel de jertfă se potriveşte în acest răstimp.

Şi cu vorbirea cu ceilalţi ce va fi? În timpul Postului Sfintelor Pasti cel puţin, discuţiile cu ceilalţi să se limiteze la teme duhovniceşti.

Încă mai bune decât citirile personale sunt citirile duhovniceşti de obşte, care oferă prilejuri pentru schimbul de gânduri ziditoare şi pentru exprimarea concluziilor de folos sufletesc. Potrivite pentru acest scop sunt mai cu seamă Vieţile Sfinţilor.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

DESPRE TAINA NUNŢII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                    CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

                                                                                               Preot Ioan 

 Motto „Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos şi în Biserică“(Efeseni 5:3-32). 

                                                         Iubiţi credincioşi, 

 Nunta sau cununia este acea taină în care, prin rugăciunile şi binecuvântarea preotului, se pogoară asupra a două persoane - bărbat şi femeie care se însoţesc - harul dumnezeiesc care întăreşte şi sfinţeşte libera lor legătură pentru ajutorul reciproc, naşterea legiuită şi creşterea de copii. CĂSĂTORIA a fost întemeiată de Dumnezeu ţncă din Vechiul Testament, cînd „Domnul i-a binecuvîntat (pe Adam şi pe Eva), zicînd: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe el“ (Facerea 1:28). Şi atunci Adam, fiind inspirat de Duhul Sfînt, a exprimat legea căsătoriei: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său ăi pe mama sa ăi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amîndoi un trup“ (Facerea 2:24).
De atunci la poporul evreu nunta a devenit o legătură religioasă.

Nunta era privită ca un act mare şi sfînt, unul cu înalte obligaţii şi îndatoriri nu numai unul către altul, ci şi către Dumnezeu. Că într-adevăr astfel priveau patriarhii Vechiul Testament, înalta însemnătate morală a nunţii şi însemnătatea binecuvîntării lui Dumnezeu pentru ea, aceasta se poate vedea din istoria căsătoriei lui Isaac cu Reveca (Facerea 24): „Trimiţând Avraam pe sluga sa, Eleazar, în Mesopotamia ca să aleagă femeie fiului său Isaac, iată cum l-a binecuvântat la plecare: „Domnul Dumnezeul cerului ăi al pămîntului va trimite pe îngerul său înaintea ta ăi vei lua femeie feciorului meu de acolo“ (Facerea 24:7).
 Ajungând sluga în oraşul lui Nahor şi oprindu-se la o fântână în afară de oraş, aşa s-a rugat lui Dumnezeu: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi în cale astăzi şi fă milă cu stăpânul meu Avraam. 

Iată stau la fântâna aceasta şi fetele locuitorilor cetăţii au să iasă să scoată apă. Deci fata care îi voi zice: pleacă ulciorul tău să beau şi caremi va răspunde: „Bea!, Ba şi cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura“, aceea să fie cea pe care Tu ai rânduit-o robului tău Isaac“ (Facerea 24:12-15). Şi îndată după aceasta, când una din fecioare, anume Reveca, a îndeplinit tot ce se ceruse de sluga lui Avraam şi când toate acestea au fost comunicate părintelui ei - Batuel, fiul lui Nahor şi fratele lui Laban - iată ce i-au răspuns: „De la Domnul vine lucrul acesta... iată, Reveca este înaintea ta, ia-o şi te du, şi să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a grăit Domnul (Facerea 24:50-51). Şi după ce a convenit la aceasta şi Reveca, o trimise şi o binecuvântă zicând: „Sora noastră să se nască din tine mii şi zeci de mii şi să stăpânească urmaşii îţi porţile vrăjmaşilor lor“ (Facerea 24:60). Din această istorie se vede ce mare însemnătate religioasă se dă nunţii şi ce mare considerare se dădea la contractarea căsătoriei binecuvîntării lui Dumnezeu, a părinţilor şi a rudelor. Inviolabilitatea căsătoriei este strict apărată de Legea lui Dumnezeu dată prin Moise: „Aşadar, omul care va preacurvi cu femeia care are bărbat, ambii să fie omorâţi (Levitic 20:10), iar acela care va păzi sfinţenia căsătoriei va fi binecuvântat de Dumnezeu“ (Deuteromom 7:14). Însuşi Hristos a binecuvântat nunta, deşi în Biblie nu se găseşte un loc anume din care să rezulte indiscutabil că Taina Nunţii este instituită de Iisus Hristos.

Cu toate acestea o serie de fapte confirmă aceasta. Astfel Iisus Hristos a cinstit în chip deosebit nunta din Cana Galileii prin prezenţa sa şi prin săvârşirea în public a celei dintâi minuni a Sa:  prefacerea apei în vin (Ioan 2:1-11). Mai târziu Iisus Hristos adesea a vorbit despre indisolubilitatea căsătoriei în aşa fel încât se vede că a privit-o ca Sfântă Taină. Când fariseii l-au întrebat: „Se cade, oare, ca omul să-şi lase femeia pentru vreo pricină?“, Iisus Hristos, după ce a adus aminte despre aşezarea căsătoriei în Rai (Facerea 1:27) şi cuvintele spuse de Adam: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup“ (Facerea 2:24), le-a zis: „CEEA CE A UNIT DUMNEZEU OMUL SǍ NU DESPARTǍ!“ (Matei 19:6).

 Sfântul Apostol Pavel vorbeşte mai pe larg despre căsătorie. El consideră căsătoria atât de necesară pentru creştini, că le dă sfat ca ei să se căsătorească, iar cei căsătoriţi. numai în timpul „postului şi rugăciunii“ să nu aibă legătură conjugală: „Să nu vă lipsiţi unul de altul (trupeşte) decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea şi iarăşi să fiţi împreună ca să nu vă ispitească satana din pricina neînfrânării voastre“ (1Corinteni 7:5).

Despre văduvele tinere spune: „Aşadar, eu vreau ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de casă şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară“ (1 Timotei 5:14). 

Sfântul Apostol Pavel consideră căsătoria ca O TAINǍ MARE şi spune că ea să se facă după legea Domnului, adică cu binecuvântarea Sfintei Biserici: „Femeia este legată prin lege cât trăieşte bărbatul ei; dacă însă moare bărbatul ei, este slobodă să se mărite cu cine vrea, numai după legea Domnului“ (1 Corinteni 7:39). „Taina aceasta (nunta) mare este; eu însă zic în Hristos şi în Biserică“ (Efeseni 5:32). Sfântul Apostol Pavel, după ce dă sfaturi femeilor de a se supune bărbaţilor ca Domnului - iar bărbaţii de a-şi iubi femeile cum a iubit Hristos Biserica, numeşte căsătoria „TAINǍ MARE“, cu condiţia ca ea să fie încheiată în spiritul lui Iisus Hristos şi a Sfintei Biserici adică, atunci este taină când este sfinţită de Biserică (Efeseni 5:22). 

 Toţi Sfinţii Părinţi şi învăţători bisericeşti au învăţat că din vechime în Sfânta Biserică a existat Taina Nunţii, care trebuie să se săvârşească prin binecuvântarea şi rugăciunile Bisericii, a preoţilor, şi prin aceasta se comunică celor căsătoriţi deosebitul har dumnezeiesc pe care sunt datori să-l păstreze totdeauna sfânt şi ca atare nunta nu se mai poate desface.

 Sfântul Ignatie Teoforul, ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, zice: „Cum au procedat locuitorii din Cana Galileii aşa să procedeze şi acum cei ce se căsătoresc: să aibă în mijlocul lor pe Hristos!“. Dar cum poate fi aceasta? Prin mijlocirea preoţilor. „Cel ce vă primeşte pe voi - zice Domnul - pe Mine mă primeşte“ (Matei 10:40).

Sfântul Ambrozie afirmă direct atunci când spune: „Nunta creştină trebuie să se sfinţească cu acoperământul şi binecuvântarea preoţească“.

                        COMBATEREA OBIECŢIUNILOR CULTELOR RELIGIOASE 

               Cu toată claritatea expunerii dogmei despre Taina Nunţii, căsătoria din primele veacuri ale creştinismului a avut mulţi duşmani: Menandru şi Saturnin învăţau că atât căsătoria cât şi naşterea de prunci sunt de la diavol; Carpocrat, Prodicos şi secta lui Basilide condamnau căsătoria, propovăduind trăirea în cele mai odioase orgii, pentru a nimici prin ele opera diavolului şi trupul format din materia cea rea; Marcion combătea şi el căsătoria; Taţian învăţa că în Vechiul Testament a fost îngăduită datorită slăbiciunii firii omeneşti, dar ea este incompatibilă cu spiritul şi perfecţiunea Noului Testament; Eustaţienii combăteau căsătoria din pricina principiilor lor rigoriste, iar maniheii şi priscilianiştii nu erau atât de mult împotriva căsătoriei, pe cât erau împotriva naşterilor de copii, pentru a nu dura mult materia şi prin ea răul în lume. Catarii, albigenzii, paulicienii şi bogomilii, s-au răsculat împotriva căsătoriei; Rascolnicii ruşi s-au răsculat şi ei împotriva căsătoriei; Toate cultele religioase din zilele noastre nu recunosc căsătoria ca o taină, ci zic că ea este o simplă instituţie naturală şi socială, şi spun despre cuvintele din Efeseni 5:32 că nu se referă la unirea dintre bărbat şi femeie ci la unirea lui Hristos cu Biserica, şi cuvintele „în Hristos şi în Biserică“ se tâlcuiesc cu „despre Hristos şi despre Biserică“. 

                                                                 OBIECTIA CULTELOR RELIGIOASE 

    La creştinii ortodocşi, în timpul cununiei, se întrebuinţează inelele, cununiile, paharul de obşte, înconjurarea mesei, despre care lucruri nu se scrie nimic în Biblie.

 RĂSPUNSUL NOSTRU Toate aceste lucruri care se întrebuinţează la oficierea Tainei Nunţii, au o însemnătate simbolică foarte adâncă.

INELUL se întrebuinţează ca un întreg în sine încheiat, fără început şi fără sfârşit - simbol al iubirii nesfârşite. Despre inel se pomeneşte în Biblie, când Faraon, în semn că l-a pus pe Iosif mai mare peste tot pământul Egiptului: „A scos inelul din degetul său şi l-a pus pe degetul lui Iosif“ (Facerea 41:41-42); tatăl fiului risipitor în semn de iertare a poruncit să-i pună inel în degetul lui (Luca 15:22).

CUNUNIILE se întrebuinţează tot pe baza Bibliei, căci citim: „Ca unui mire mi-a pus cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă“ (Isaia 60:10). Despre cununii zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cununiile de aceea se pun pe cap, ca semn al învingerii, pentru că mirii rămânând neatinşi de păcatul desfrânării, intră în odaia nuntală neîntinaţi“. 

 PAHARUL comun se dă celor nou cununaţi pentru ca ei cu bucurie să ia parte la comuna unire a vieţii lor.

 ÎNCONJURAREA MESEI exprimă bucuria spirituală şi este simbolul nedespărţirii legăturii nunţii.  
Concluzii: 

 1. Nunta a fost întemeiată de Dumnezeu încă din Vechiul Testament: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul“ (Facerea 1:28); „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup“ (Facerea 2:24); Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fii lui şi le-a zis: «Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi»“ (Facerea 9:1).

 2. Nunta era privită ca un act mare şi sfânt (Facerea, capitolul 24).

 3. Inviolabilitatea căsătoriei este strict apărată de legea lui Dumnezeu: „De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică se va desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul şi desfrânata“ (Levitic 20:10); „De se va găsi cineva dormind cu femeie măritată pe amândoi să-i daţi morţii“ (Deutoronom 22:22).

 4. Însuşi Iisus Hristos a binecuvântat nunta: „Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost Cuvânt către creştinii ortodocşi despre „Taina nunţii“ 6 chemat şi Iisus şi ucenicii săi la nuntă...“ (Ioan 2:1-11); „Ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă! “ (Matei 19:6). 

 5. Sfântul Apostol Pavel consideră căsătoria necesară: „Vreau deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de case, să nu dea potrivnicului nici-un prilej de ocară“ (1 Timotei 5:14); „Celor ce sunt necăsătoriţi le spun: bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă“ (1 Corinteni 6:8-9). 

 6. Numai ereticii se leapădă de nuntă ca de ceva rău: „Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luînd aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor. Prin făţărnicia unor mincinoşi care sunt înfieraţi în cugetul lor. Aceştia opresc de la căsătorie“ (1 Timotei 4:1-3).

                                                                         Iubiţi credincioşi,

 Cât de mult visează fetele încă din fragedă copilărie să aibă o anume rochie de mireasă şi cum să fie îmbrăcat mirele ei drag. Ce minunat! Toate Domnul le-a lăsat! Însă, bine este a şti că „Fecioria este ca soarele“, şi că cele două daruri, FECIORIA şi TINEREŢEA, numai o dată ni le dă Dumnezeu. Şi atunci, minunat lucru este ca până la cununia religioasă tinerii să-şi păstreze fecioria (trupul neîntinat), iar după nuntă să-şi păstreze patul conjugal curat: „Fugiţi de desfrânare!

Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup.
Cine se dedă însă desfrânării, păcătuieşte în însăşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în sufletul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!“ (1 Corinteni 6:18-20). Aşa cum avem două mâini, tot aşa în ziua nunţii mirii trebuie să aibă primite deja cele două binecuvântări: a părinţilor trupeşti şi a preotului duhovnic.
 Prin preot Dumnezeu binecuvântează dacă i se cere legătura sfântă a celor doi: „Spune lui Aaron şi fiilor lui (preoţilor) şi le zi: Aşa să-i binecuvântaţi şi să ziceţi către ei: Să vă binecuvânteze Domnul şi să vă păzească! Să caute Domnul asupra voastră cu faţa veselă şi să vă miluiască! Să-şi întoarcă Domnul faţa către voi şi să vă dăruiască pace! 

             

               AŞA SĂ CHEME NUMELE MEU ASUPRA LOR ŞI EU, DOMNUL, ÎI VOI                                                               BINECUVÂNTA!“ (Numerii 6:23-27).

 Unul din momentele esenţiale, de fapt cel mai frumos în viaţa unei femei este acela de a fi mireasă, iar în viaţa unui bărbat este acela de a fi mire. Şi atunci, de neînţeles sunt acei oameni care trec prin această viaţă doar cununaţi civil, şi care pierd cu bună ştiinţă: binecuvântarea lui Dumnezeu - prin cununia religioasă; binecuvântarea pentru copiii lor (născuţi în nelegiuire); binecuvântarea părinţilor şi odată cu aceastea, pierd bucuria vieţii veşnice adică mântuirea sufletelor lor. Aşadar, deosebit de important este ca înainte cu câteva zile de sublima Taină a Nunţii, indiferent dacă au greşit sau nu trupeşte până atunci, ginerele şi mireasa să se spovedească şi să se împărtăşească, şi odată cu ei să facă acelaşi lucru şi naşii lor. AMIN.

 Sfânta Scriptură pomeneşte de castitate, de morală, de sfinţenie şi iubire în căsătorie. Ea interzice libertinajul, desfrâul, dezechilibrul moral. Ana, mama macabeilor din Vechiul Testament, este chipul femeilor care preferă moartea decât viaţa infamă.

 Care sunt însuşirile familiei creştine?

 Însuşirile familiei creştine se desprind din învăţătura Sfintei Biserici despre căsătorie şi sunt:

   1. UNITATEA ŞI EGALITATEA. 

Familia trebuie să fie întemeiată prin legătura dintre un singur bărbat şi o singură femeie.
 Fiecare (barbat) să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său (1 Corinteni 7: 2). Sfânta noastră Biserică nu îngăduie legatura dintre bărbat şi mai multe femei, căci aceasta înjoseşte femeia. În familia creştină femeia este soţie, adică tovarăşa de viaţă şi împreună-lucrătoare cu bărbatul, în toate. Creştinismul a ridicat femeia din starea de înjosire faţă de bărbat, în care se găsea mai înainte, şi a aşezat-o în toată vrednicia ei de fiinţă creată după chipul lui Dumnezeu, precum spune Sfântul Apostol Pavel: Nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus (Galateni 3:28). Astfel, creştinismul a arătat pentru prima dată că femeii i se cuvine aceeaşi preţuire ca şi bărbatului. Numai mult mai târziu, orânduielile omeneşti iau recunoscut şi ele femeii drepturi şi îndreptăţiri alături de bărbat.

 2. DRAGOSTEA ŞI BUNA ÎNVOIRE DINTRE SOŢI. 

Când sila, sau alte pricini, ca de exemplu averea, duc la întemeierea unei familii, atunci rareori traiul între soţi este fericit.

 3. CURĂŢIA.

 Soţii să nu fie în apropiata înrudire trupească şi sufletească. Prin canoanele sale, Sfânta noastră Biserică a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputinţă încheierea căsătoriei.

 4. SFINŢENIA. 

Familia trebuie să fie binecuvântată prin Taina Sfintei Cununii. Sfântul Apostol Pavel numeşte căsătoria, prin care se înfiinţează familia, Taină mare, dar nu altfel, ci numai dacă ea este întemeiată în Hristos şi în Biserică (Efeseni 5:32). Pentru însemnătatea pe care familia o are în viaţa de obşte, binecuvântarea dumnezeiască este de neapărată trebuinţă.

 5. TRĂINICIA.

Căsătoria să fie pentru toată viaţa, căci: Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19:6). Iar Sfântul Apostol Pavel spune: Celor ce sunt căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia (1Corinteni 7:10-11).

 În afară de moartea trupească,. Sfânta Biserică îngăduie desfacerea legăturii dintre soţi (divorţul) numai din pricini morale asemanătoare morţii trupeşti, cum sunt: necredincioşia (adulterul), sau alte legături trupeşti neîngăduite (Matei 19:9).

Sfânta noastră Biserică îngăduie recăsătorirea soţilor văduvi....

                                                                   Nunta creştină 

 Nu toată nunta dintre oameni şi nu la toate confesiunile nunta este Sfântă Taină. Aşa la protestanţi, la catolici, la anglicani şi la alte multe confesiuni şi popoare, nunta n-are putere de Taină. Este numai un simbol la dânşii, un act de prietenie. Dar niciunde n-are nunta putere harică de Taină şi nu este atât de cinstită ca în Sfânta Biserică Ortodoxă.

 Cuvinte celebre despre familie

 ► Familia este doar sâmburele societăţii (H. Ibsen).

 ► Familia este adevăratul laborator de închegare a caracterului (N. Mărgineanu).

 ► Familia e un milie bine organizată poate influenţa în bine caracterul copiilor (M. Cajal).

 ► Viaţa de familie nu este o plăcere, ci o datorie (A. P. Cehov).

 ► Mai bine fată cinstită decât zestrea grămădită (proverb românesc)

. ► Căsătoria fără copii este ca pomul fără roade (proverb românesc).

 ► Când vrei să te însori deschide ochii în patru ca să nu aduci pe dracu în casă (Iordache Golescu).

 ► Toţi bărbaţii din lume sunt arhitecţi şi nevestele lor ingineri (Cilibi Moise).

 ► În familie trebuie să se deprindă supunerea (Balzac).

 ► Istoria căsniciilor bune este ca cea a popoarelor fericite (Balzac).

 ► Toate familiile seamănă una cu alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei (Tolstoi).

 ► Numai prin mijlocirea familiei poţi suporta restul lumii (Melville).

 ► Să te fereşti de cearta înverşunată, ce pierde întotdeauna familii (Babrius).

 ► Baza morală a căsătoriei şi a familiei este dragostea adevărată (O. Trăsnea).

 ► Căsnicia este o artă, trebuie s-o creezi din nou în fiecare zi (R. Tagore).

 ► Nu văd siguranţa fericirii decât în căsătorie (G. Călinescu).

 ► Familia se poate considera cea mai influentă şcoală a civilizaţiei (S. Smiles).

 ► Nu este în lumea asta nimic mai bun decât familia liniştită (I. Slavici).

 ► Trei lucruri mai principale se caută a găsi în femeie: onestitate, economie şi ordine. Cu aceste calităţi, casa lui va fi mai prosperă (P. Ispirescu).

 ► Dacă te conduci după principiile bune, căsătoria constituie lucrul cel mai frumos (Montaigne).

 ► Dacă vrei să te căsătoreşti bine, căsătoreşte-te cu cine te potriveşti (Ovidiu).

 ► Căsătoreşte-te cu femeia, nu cu înfăţişarea ei (Proverb german).

 ► La căsătorie, unire sufletească, dragoste frăţească şi pungă obştească (Proverb românesc).

 ► Căsătoria nu este ceva indiferent: ea este un mare bine sau un mare rău, o mare linişte sau o mare tulburare (P. Charron).

 ► Căsătoria fără copii este ca ziua fără soare (Proverb latin).

 ► Ţine ochii deschişi înainte de căsătorie şi pe jumătate închişi... după (B. Franklin).

 Nunta păstrează sfinţenia Nimic nu uneşte viaţa noastră atât de strâns şi de puternic ca dragostea dintre bărbat şi femeie. Bărbatul şi femeia nu sunt doi oameni, ci unul singur. Jumătatea întregului nu poate face copii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Căsătoria este conformă cu legea şi cu Sfintele Scripturi când nu patima este cea care trece înaintea legii, ci când ceea ce este necesar satisfacerii reciproce şi zămislirii copiilor fixează căsătoria în scopurile ei. Consimţământul la căsătorie va fi cu adevărat cinstit când, nevoile căsătoriei fiind cunoscute dinainte şi temelia fiind aşezată conform cu legile stabilite de Domnul, plăcerea împreunării sexuale, care face din cei doi un trup, va fi consecinţa nevoilor căsătoriei...Căci atunci când raţiunea, aflată în suflet, dacă stăpâneşte sufletele, le uneşte cu virtutea a ceea ce este necesar, pe bună dreptate, contopirea sufletelor este urmată în mod legitim, de cea a trupurilo în care sălăşluiesc (Sfântul Vasile cel Mare).
Iată ce spune Părintele Arsenie Boca: «Voi sunteţi fiii Celui Preaînalt. Domnul a venit la nuntă, să reamintească oamenilor conştiinţa divină, ridicând nunta la valoarea şi harul de Taină a Bisericii. Când însă, oamenii nesocotesc acestă obârşie şi degradează nunta, nepăzind „hotarul legii“ ei devin numai trup. Domnul a zis: „Nu va rămâne Duhul meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup“ (Facerea 6:3), şi se fac fiii pieirii: „Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Stăpânul lui Israel, întorsu-I-au spatele“ (Isaia 4:1), fii diavolului: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru“ (Ioan 8:44), care-L răstignesc. Nuntaşii, (părinţii, naşii, ceilalţi şi mirii) poartă răspundere pentru urmările pe care le dau precum şi pentru roadele bune pe care le puteau aduce şi nu le-au adus (după cuvântul Părintelelui Stăniloae: păcate prin omisiune).

Cununia civilă este doar partea formală a căsătoriei Întemeierea familiei creştine trebuie să se bazeze pe iubire, dar o iubire spirituală, bazată pe cunoastere. Nu poţi iubi ceea ce nu cunoşti. Actele încheiate la Oficiul stării civile reprezintă numai partea formală a căsătoriei (acordul oamenilor). Adevărata căsătorie este cea consfinţită religios, conform cuvântului apostolic: „Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos şi în Biserică“ (Efeseni 5:32). Pentru ca nunta să fie după voia lui Dumnezeu trebuie să fie mai întâi ca-n Biblie, abia apoi ca-n poveşti. Oamenii se căsătoresc din două motive: pentru a nu face păcate trupeşti şi pentru a deveni părinţi. Dar cel mai important dintre aceste două motive este acela de a nu face păcate trupeşti. Multe perechi îşi încep viaţa de familie cu aşteptări de-a dreptul utopice. Oameni nedesăvârşiţi iau în căsătorie alţi oameni nedesăvârşiţi şi apoi încep să aştepte desăvârşirea unul de la celălalt. Aşteptăm de la soţie acea desăvârşire ce aparţine doar lui Dumnezeu. Un soţ i-a spus soţiei sale într-o zi: Doamnă, ai făcut o mare greşeală. Te-ai măritat cu un om în loc de un arhanghel. Nici-o căsătorie nu se face în cer. Soţia perfectă este aceea care nu se aşteaptă la un soţ perfect. Cred că trebuie să ţinem minte că dragostea are şi ochi şi pleoape.

 Cine este omul de lângă mine? Iubitul şi alesul lui Dumnezeu!

 Astăzi oamenii caută să fie iubiţi şi de aceea eşuează. Corect e să te intereseze nu dacă ei te iubesc, ci dacă tu Il iubeşti pe Hristos şi pe oameni. Doar astfel sufletul îţi este împlinit. Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veşnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasă veşnicie este să primeşti cu iubire, pentru a dărui bucuria reciprocităţii aceluia ce ţi se oferă cu iubire.”

 Cum să-ţi păstrezi căsnicia 

 Un bărbat şi o femeie erau căsătoriţi de peste 60 de ani. Ei împărtăşeau totul şi discutau despre orice. Nu aveau secrete unul faţă de celălalt, cu excepţia unei cutii de pantofi pe care femeia o ţinea pe dulapul ei de haine, şi , despre care l-a atenţionat pe soţul ei să nu o deschidă sau să întrebe de ea vreodată. În toţi acei ani, el nici nu s-a gândit la cutie, dar într-o zi, bătrânica se îmbolnăvi foarte tare şi doctorii ziceau că nu prea mai  are şanse să se însănătoşească. Încercând să pună toate lucrurile în ordine, bătrânelul a luat cutia de pantofi de pe dulap şi a pus-o lângă patul soţiei sale. Era şi ea de acord că era timpul să afle şi soţul ei ce era în acea cutie. Când a deschis-o, în cutie erau două păpuşi croşetate şi o grămadă de bani: în total vreo 25.000 de dolari. El a întrebat-o despre conţinutul acestei cutii. Când ne-am căsătorit, spunea ea, bunica mea mi-a spus că secretul unei căsătorii este să nu te cerţi niciodată. Spunea că întotdeauna când mă supăram pe tine , să tac din gură şi să croşetez o păpuşică..... Bătrânelul era atât de impresionat, încât abia îşi putea stăpâni lacrimile.
 Doar două păpuşi erau în cutie! Ea fusese supărată numai de două ori în toţi aceşti ani în care au trăit împreună. Nu mai putea de fericire! „Iubito, spuse el, înţeleg existenţa păpuşilor, dar toţi aceşti bani? „Oh, zise ea, aceştia sunt banii pe care i-am obţinut din vânzarea păpuşilor’’..... 

                                                                     RUGǍCIUNE: 

 Doamne, mă rog să-mi dai înţelepciune să-mi înţeleg soţul; iubire ca să pot să-l iert; şi răbdare pentru toanele lui. Pentru că Doamne, dacă aş cere putere, mă tem că l-aş bate prea tare. Amin!

 Bibliografie: Biblia - E.I.B.M. - Bucureşti, 1994; Preot, Igor Macovei, „Călăuza misionarului ortodox“, Costion Nicolescu, „Elemente de teologie ţărănească“, Editura Vremea XXI,

MAMĂ, SĂ-ȚI AȘTEPTI FECIORUL !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


( de Eliana Popa )

Sunt fecior de românasi și-am primit botezul sfânt
Într-un sat ca de poveste unde-i raiul pe pământ
Unde vântu-ngână doina ...acolo îmi e căsuța
Acolo mă poartă dorul...în sătuc și la măicuta !

Am plecat pribeag departe că ni-i traiul tare greu
Dar nu mi-am uitat părinții ,nici pe Bunul Dumnezeu
N-am uitat bisericuța unde prunc m-au botezat
Pâinea coaptă-n vatra noastră ...spicul grâului bogat !

Graiul noastru-n care Domnul picurat-a mir ceresc
Graiu-n care și strămoșii, din cer încă ne vorbesc
N-am să-l las uitat în urmă din el psalmi și cânt voi face
Căci în dorul meu îl port până când mă voi întoarce !

Mamă să-ți aștepți feciorul, eu aici nu-mi găsesc loc,
Pe la streașină și-n tindă leagă fir de busuioc
Și aprinde-mi în odaie , la icoană căndeluța
Să te bucuri și tu mamă și în ceruri și Măicuta !

Să se bucure Măicuta că ea m-a vegheat mereu
Am trimis prin ea spre tine dragostea și dorul meu
N-am simțit atât de-amar gustul greu al pribegiei
C-am privit către Golgota ...la Iisus, Fiului Mariei !

Spune-i tatei să m-astepte cu ulciorul plin de vin
Să-i sărut mâna muncită și o cupă să ciocnim
Să pornim apoi prin sat, la ogor și la câmpie
Să ascult foșnind pădurea , să văd rodul copt in vie !

Să merg iar la Liturghie ,să m-asez lângă altar
Îmbrăcat de sărbătoare cu prescura in ștergar
Să mă rog lângă icoane, unde arde căndeluta
Să rămân în vatră sfântă unde m-a născut maicuta!

Duminica ortodoxiei

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

      Părinţi şi fraţi creștini, copii întru Domnul cu chipuri luminoase ai Sfintei Biserici Universale Ortodoxe, în acest ceas, în care numărăm 2019 ani de istorie după Hristos, răspunsul sigur la întrebarea despre Hristos, nu se află în căutările religiei, ci în experienţa credinţei. Hristos este sfârşitul religiei, al punctelor de vedere omeneşti despre Dumnezeu. Şi este însăşi credinţa, Descoperirea lui Dumnezeu făcută omului şi în istorie. De atunci, nu mai există o religie, ci Biserica, spaţiul vital al omului, Biserica Adevarată a Ortodoxiei; şi este credinţa sau necredinţa, cea care îl judecă corespunzător pe om, ca şi întreaga istorie. Hristos este însăşi credinţa, deplinătatea unei relaţii noi între Dumnezeu şi om, exact ceea ce recomandă taina bisericească, asumarea trupească a omului şi, prin el, a istoriei lui. Hristos n-a venit ca să facă Istorie, ci ca să mântuiască Istoria. Hristos nu este o personalitate istorică seducătoare, care mai creează o religie, şi chiar mai desăvârşită, care la rândul ei promite o morală mai desăvârşită, Hristos este Dumnezeu și Biserica Sa.
“Ecumenismul este numele comun al pseudo-crestinilor, al pseudo-bisericii din Europa de Vest. In cadrul acestuia se gaseste inima umanismului European al carui cap este papismul. Toti acesti pseudo crestini, aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decat o erezie pe langa celelalte erezii. Denumirea ei comuna evanghelica este panerezie.“(Sf Iustin Popovici)

SĂ-I CERI IERTARE LUI HRISTOS!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



de Preot Sorin Croitoru

Sunt ca smochinul fără rod,
Lipsit mereu de fapte bune,
Căci tot promit, dar nu le fac,
Și iată, viața-ncet apune..

Mă voi trezi că sunt bătrân,
Privindu-mă într-o oglindă,
Și cine știe ce tristeți
În suflet or să mă cuprindă..

Puțină vreme mi-a rămas
Ca să îmi cumpăr untdelemnul
Și încă trag de timp și-amân,
Deși aud mereu îndemnul

De a-l agonisi, lucrând
Cu hărnicie fapte bune,
Ca nu cumva să plâng și eu
Precum fecioarele nebune..

O, suflet leneș și-mpietrit,
Nu vezi cât de aproape-i moartea?..
De ce nu vrei să faci nimic
Din cele ce te-nvață Cartea?..

Nici rugăciuni, nici plâns, nici post,
Tu nici nu știi ce-i pocăința..
Nici milostenie nu faci,
Nici nu îți înmulțești credința..

Vai ție, suflet adormit,
Că zboară timpul vieții tale..
Măcar în post să te trezești,
Să plângi cu-amar, cuprins de jale..

Să-I ceri iertare lui Hristos
De clipele-n zadar trecute,
În care-atâtea se puteau
Și totuși nu au fost făcute..

Să-I ceri iertare lui Hristos
Că vremea dată pentru ele,
În loc să o petreci lucrând,
Ți-ai cheltuit-o doar în rele!..

Să-I ceri iertare lui Hristos
De-atâta har primit degeaba,
Rămas în suflet fără rod,
Căci te-ai luat mereu cu treaba..

Să-I ceri iertare lui Hristos
Că ai trăit în nepăsare
Și-n loc să te aprinzi de dor,
Te-ai stins în lene și-n uitare..

Acum e vreme de canon,
Când inima de plâns se frânge ,
Acum e vremea pentru plâns,
Te roagă, suflete, și plânge!

Și poate bunul Dumnezeu,
Văzându-ți inima umilă,
Ți-L va trimite iar din cer
Pe Duhul Său Cel Sfânt din milă

Și poate-atunci vei învia
Ca Lazăr, mort de patru zile,
Și-n viața ce ți-a mai rămas
Îl vei slăvi și tu, copile..

.Rugăciune a Sfântului Simeon Noul Teolog

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

   Miluiește-mă, Fiule al lui Dumnezeu, și deschide ochii sufletului meu, ca să văd lumina lumii, pe Tine Dumnezeul meu și să mă fac și eu un fiu al zilei dumnezeiești, și nu mă lăsa pe mine, Bunule, nepărtaș, ca un nevrednic de Dumnezeirea Ta. Arată-mi-Te, Doamne, pe Tine Însuți, ca să cunosc că m-ai iubit ca pe unul care a păzit poruncile Tale, Stăpâne. Trimite, Milostive, și peste mine pe Mângâietorul, ca să mă învețe cele privitoare la Tine și cele ale Tale să-mi vestească mie, Dumnezeule a toate! Luminează peste mine lumina cea adevărată, Milostive, ca să văd slava Ta, pe care ai avut-o la Tatăl Tău mai înainte de a se face lumea. Rămâi, precum ai spus, și în mine, ca și eu să mă fac vrednic să rămân în Tine și să intru în chip știut (conștient) atunci în Tine și să Te am în chip știut în mine. Binevoiește, Nevăzutule, să iei chip întru mine, ca văzând frumusețea Ta extraordinară, să port, Cerescule, chipul Tău și să uit toate cele văzute. Dă-mi mie slava pe care Ți-a dat-o Ție, Milostive, Tatăl, ca să mă fac asemenea Ție ca toți slujitorii Tăi, Dumnezeu după har și să fiu împreună cu Tine neîncetat, acum și pururea și în vecii vecilor nesfârșiți. Amin.

CREDINTA si IUBIRE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..



Mai ales doua lucruri cere domnul Iisus Hristos de la noi: CREDINTA si IUBIRE.

La doua intrebari trebuie sa raspundem cu totii, si raspundem nu atat cu cuvantul, ci cu VIATA, cu viata pe care o traim, pentru ca: MASURA CREDINTEI este MASURA VIETII. Cum ti-e viata, asa ti-e si credinta! 

DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu participi in fiecare duminica la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. 

DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu te rogi lui Dumnezeu in fiecare dimineata, in fiecare seara, cand te asezi si cand te scoli de la masa. 

DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu nu postesti dupa randuiala sau cel putin miercurea si vinerea.

 DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu ai un preot duhovnic la care sa te spovedesti CEL PUTIN in cele patru posturi mari ale anului, sau, ori de cate ori ti-o cere constiinta. 

DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu faci fapte bune.

 DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu minti, daca furi, daca invidiezi, daca clevetesti, daca daca judeci, daca urasti, daca esti manios, daca esti viclean, daca esti mincinos si neserios, daca faci pacate mari in trup.

 DEGEABA te numeri cu cei credinciosi daca nu-l iubesti pe Dumnezeu, pe aproapele tau ca pe tine insuti, dar neaparat si pe vrajmasii tai.

  CINE ARE OCHI DE VAZUT SA CITEASCA ce-am scris si CINE ARE AMINTE SA IA AMINTE, ca doar atunci va fi CUMINTE! 

                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan .

DESPRE POMENILE SI RUGĂCIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE POMENILE SI RUGĂCIUNILE PENTRU CEI ADORMIŢI 

                                                                                                                 Preot Ioan

                                                         Iubiţi credincioşi, 

 Cultele religioase (adventiştii, baptiştii, evangheliştii, penticostalii şi martorii lui Iehova) susţin ca pomenile pe care le fac pentru cei adormiţi creştin ortodocşii nu au nici-un folos. Spun că morţii pe care-i pomenim noi nu mai mănâncă, colivă, colaci... şi toate cele ce se împart pentru sufletele lor. În ceea ce afirmă aceste culte religioase un singur lucru este adevărat: acela că sufletele celor adormiţi din neamurile noastre nu mănâncă nimic din ceea ce am pregătit noi la pomană. În schimb ei primesc iertare de păcate în urma acestor pomeni. Cu fiecare pomenire, parastas, Dumnezeu îi ridică din starea în care au murit. Avem ca temei, versete din Biblie care dovedesc cât se poate de clar că aceste pomeni (parastase) sunt bine primite, bine plăcute lui Dumnezeu:


 ► «Fii darnic cu pâinea şi cu vinul la mormântul celor care ţi-au răposat» (Tobit 4:17). Ce poate însemna a fi darnic cu pâinea şi cu vinul decât parastas - pomană???!

 ► «Sfânt şi cucernic gând a fost că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească din păcat» (2 Macabei 12:46). Adică, un gând sfânt, pornit dintr-o credinţă dreaptă (creştin ortodoxă) este acela de a face pomană (jertfă de curăţie) pentru cei morţi, ca în urma acestor pomeni Dumnezeu să se milostivească de sufletele celor pomeniţi şi să-i scoată din osânda iadului sau, dacă sunt în Rai, să le dea mult mai multă lumină. Lumea, tehnica si limbajul au evoluat si de aceea trebuie sa intelegem ca ceea ce se numea in urma cu cateva mii de ani, jertfa de curatie (in Tara Sfanta, Israel) acum noi romanii ii spunem pomana sau parastas.

Intrând la Părintele Mihail de la Valaam, mi-a dat să citesc ceva ce se numea „Despre pomenirea morţilor”. Cuvântul se cuvine să fie dat în întregime: „Credinţa noastră ortodoxă învaţă că va veni o vreme când îi vom întâlni pe cei adormiţi şi dragi ai noştri şi vom trăi împreună cu ei nedespărţiţi, în veci. 
Dumnezeu este dragoste neţărmurită şi nu-i va înstrăina pe cei care au fost uniţi în viaţa aceasta prin legătura dragostei. Ne vom bucura pururi alături de cei pe care iam iubit şi împreună cu care am împărtăşit aici bucuriile noastre. Înţelegând acestea, cu câtă osârdie s-ar cuveni să ne pomenim morţii!” În rugăciune, o inimă vorbeşte cu alta. Sfântul Ioan de Krondstadt spunea: „Se cuvine să ne rugăm pentru cei adormiţi ca şi cum am fi noi înşine în chinurile iadului. Trebuie să simţim suferinţa lor şi să ne rugăm pentru odihna lor la loc luminat, la loc cu verdeaţă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Predania Sfinţilor Apostoli ne învaţă: rugaţi-vă unii pentru alţii (Iacob 5:16). 

Rugăciunea Bisericii pentru cei adormiţi are atâta putere, încât, înălţându-se către cer, ajunge până la tronul Celui atotputernic, şi, coborându-se până în străfundurile iadului, îi izbăveşte de chinuri pe cei înlănţuiţi acolo. Ea înnoieşte nemăsurata jertfă de pe Cruce a Mântuitorului adusă pentru păcatele neamului omenesc. Această rugăciune este unită şi întărită de mijlocirile sfinţilor, cu deosebire de cea a Maicii Domnului, neobosită apărătoare a creştinilor.

Când Jertfa fără de sânge a Trupului şi Sângelui Fiului lui Dumnezeu se săvârşeşte pe Sfânta masă, stau de faţă toate Puterile oştilor cereşti şi soborul Sfinţilor. Sufletele celor adormiţi care se pomenesc în vremea Sfintei Liturghii sunt părtaşe împreună cu Îngerii şi cu sfinţii la jertfa nesângeroasă ce se aduce. De câtă bucurie şi mângâiere sfântă se umple acel suflet când, pomenit fiind în Biserica lui Dumnezeu, se înfăţişează înaintea Tronului lui Dumnezeu, împreună cu cetele Îngerilor şi cu ale Sfinţilor, rugându-se stăruitor pentru iertarea păcatelor şi pentru răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos. Ce bucurie nespusă, ce fericire neţărmurită umple sufletul atunci când părticica de prescură scoasă pentru el în vremea Proscomidiei este scufundată laolaltă cu celelalte în Preasfântul Sânge al Fiului lui Dumnezeu, rostindu-se această rugăciune: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi”.

De aceea se cuvine să ne îngrijim cu osârdie pentru mântuirea celor adormiţi.

        Când noi înşine vom muri, ei se vor ruga în ceasul morţii noastre, mijlocind pentru noi către Dumnezeu, cu aceeaşi sârguinţă şi dragoste cu care noi ne-am rugat aici pentru dânşii. Acest lucru ne va fi de mare trebuinţă înaintea lui Dumnezeu. Cei adormiţi ştiu tot ceea ce făptuim. Aud şi văd când ne rugăm pentru dânşii, chiar dacă ne-am tăinui la marginile pământului.

 Cu cât mai mult Domnul Însuşi ştie toate acestea!
         Faptele bune şi rugăciunile celor vii pentru cei adormiţi îi mântuiesc şi pe unii, şi pe ceilalţi, deopotrivă. „Acolo, spune Sfântul Teofan Zăvorâtul, sufletul omului se întâlneşte cu toţi cei pentru care s-a rugat şi cărora s-a rugat în vremea vieţii sale de aici, de pe pământ”.

Câtă mângâiere! Cât de milostiv este Dumnezeu cu sufletele noastre!

El va trimite să ne întâmpine, de îndată ce vom pătrunde în tărâmul cel de veci, pe toţi cei pentru care ne-am rugat. Dar „pentru cei adormiţi care nu sunt vrednici de mântuire, spune Sfântul Damaschin, Dumnezeu nu îndeamnă pe nimeni să se roage : nici părinţii, nici soţia sau soţul, nici rudele, nici prietenii”. Prin ei se împlineşte profeţia: „nenorociţi sunt adormiţii pentru cei care niciunul dintre cei vii nu se roagă”. Alături de jertfa fără de sânge, iertarea păcatelor se primeşte şi prin faptele de milostenie.

 Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cinstiţi-i pe cei adormiţi cu pomeni şi cu fapte bune, pentru că acestea îi vor ajuta să se izbăvească din muncile cele veşnice”. Până la Judecata cea de Apoi a lui Hristos mai este încă vreme să ne rugăm unii pentru alţii şi să schimbăm starea celor adormiţi ai noştri. Jertfa fără de sânge adusă pentru ei îi curăţă de păcate şi îi înalţă la o stare mai bună. Amin. 10-23 noiembrie, 1947”. Când am terminat de citit foaia, l-am privit uimit pe stareţ. Ochii săi luminoşi şi limpezi mă iscodeau.

Am înţeles atunci că Părintele Mihail avea darul înainte-vederii şi îmi cunoştea trecutul.

 - Părinte, i-am cerut, spuneţi-mi un cuvânt despre moarte?
 - Nu există moarte, mi-a răspuns. Este mai mult o trecere de la o stare la alta. Pentru mine însumi, viaţa din cealaltă lume este cu mult mai adevărată decât viaţa mea de aici. Cu cât creştinul trăieşte mai profund viaţa sa lăuntrică, cu atât este mai rupt de lumea aceasta şi se apropie împăcat de cealaltă. Când vine sfârşitul îi este uşor, perdeaua subţire pur şi simplu se mistuie.
 - Părinte, putem trăi într-o legătură vie cu cei adormiţi?
 - Fără nicio îndoială. Rugăciunile pentru cei adormiţi statornicesc această legătură. Cei care nu se îngrijesc de ele rup legătura aceasta de taină şi deznădăjduiesc, ca unii ce sunt lipsiţi de credinţă. Rugăciunea uneşte, încălzeşte şi întăreşte pe toţi. 

                                                               Despre păcatul slavei deşarte 

    Atât de rău este păcatul slavei deşarte, încât dacă ar încerca cineva să-l descrie cu amănuntul, ar semăna cu acela care încearcă să măsoare greutatea vântului. Această blestemată răutate a slavei deşarte nu se arată la om numai când este în viaţă, ci de multe ori şi la trecerea lui de pe pământ. Ca să înţelegem acest lucru să-l ascultăm pe Sfântul Ioan Gură de Aur care, în această privinţă. spune: „Cei cu slava deşartă şi după moarte se măresc în deşert.
De pildă, cutare murind, a poruncit să fie minunat, să se facă cutare şi cutare lucru. Şi care sunt oare acestea, pe care cel cu slava deşartă lasă poruncă să se facă după moarte lui?

Acestea sunt cheltuielile mari şi de prisos pe care le fac urmaşii lor rubedeniile spre a-l îmbrăca pe el cu haine noi şi de mult preţ, spre ai pune în deget şi la mâini inel şi brăţări de aur, încălţăminte din cele mai scumpe în picioare, spre a-l  înfăşura în mătăsuri şi spre a-i acoperi faţa cu marame din fir de aur.

 Apoi, să-i facă lui sicriu din lemn binemirositor şi care nu putrezeşte curând şi să-l vopsească cu felurite culori şi să-l îmbrace cu argint şi ale metale scumpe. Apoi, să-i facă cavou scump, din marmură şi granit, unde să-i aşeze trupul mort; împrejurul cavoului să-i facă grilaj de fier sau de bronz, iar alături sau înlăuntrul cavoului să-i facă statuie, aşa cum era el în floarea vârstei şi a fericirii pe pământ. Şi statuia să fie de marmură sau de bronz sau din alte materiale de preţ şi să fie sculptată dea cei mai buni sculptori. Pe frontiscipiul cavoului, la intrare, să fie scrise cu slove de aur, numele şi gradul dregătoriilor pe care le-a avut el în lume, ca să vadă toţi câţi vor trece pe acolo, că mare şi minunat a fost acesta ce este îngropat aici. Acestea şi multe altele de acestea sunt cele ce a rânduit să i se facă după moarte, omul iubitor de slava veacului de acum.

    De vrei să cunoşti acest adevăr du-te în cimitirele din marile oraşe şi acolo vei vedea sute şi mii de mărturii de acest fel, care arată că nici în mormânt nu poate scăpa de patima slavei deşarte şi a iubirii de arătare.
 Câte fapte bune nu ar fi putut face rudeniile unui asemenea om cu banii cheltuiţi pe aceste lucruri deşarte? Câţi săraci şi goi n-ar fi îmbrăcat şi câţi flămânzi n-ar fi ajutat?

 Şi cât de mare folos n-ar fi adus cu această milostenie celui trecut prin această lume, la cele veşnice? Mai ales dacă a trăit acela în dreapta credinţă şi s-a spovedit la duhovnic de toate păcatele sale. Cimitirul de la Prislop

 Bibliografie: Biblia E.I.B.M., Bucuresti, 1994; Serghei Bolsakoff, Sfinti calugari ai nordului Rusiei, ieroschimonahul Mihail, Ultimul staret de la Valaam, Editura Egumenita 2008.

Postul Sfintelor Paști !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Dacă trupul nu este supus postului , sufletul nu are nicio posibilitate să se înalțe la cer . Precum e cu neputință sarpelui să se dezbrace de pielea sa cea veche , daca nu intră într o crăpătura strâmta , la fel și noi nu putem lepăda vechile patimi ce ne stăpânesc , de nu vom străbate calea cea strâmta și plină de necazuri a postului .
Prin supunerea trupului unor exigențe duhovnicesti , omul creste spurirual , se apropie de Dumnezeu și rusineaza pe diavoli .
" Mocirla uscată nu mai place porcilor " , omul odată ieșit din mocirla păcatului nu se mai aseamănă cu animalul . Uscand mocirla păcatelor , oamenii trec la un alt stadiu duhovnicesc .
Care este înțelesul crestin al iertării ? Nu este ușor să dobândim această virtute . Iertarea este o lucrare grea dar mîntuitoare . Numai iertarea din inimă este plăcută lui Dumnezeu .
" Iertarea și uitarea sunt armele răzbunării omului nobil " . Așadar , să fim buni creștini , să fim nobili , să iertam , să uităm toată răutatea , răzbunarea și mânia " .

Sursa : Sfântul Ioan Scararul !!!

PĂRINTELE DUHOVNIC ..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Bucuria mea, sa nu uiti ca parintele tau duhovnic iti este “calauza duhovniceasca” in drumul catre Iisus Hristos. Mana lui iti poate da, DEZLEGARE DE PĂCATE si SFANTA IMPĂRTĂSANIE, lucruri pe care tu nu ai de unde sa le poti lua. Preotul de aceea se cheamă duhovnic pentru ca poarta in el pe Duhul Sfant, are Harul Duhului Sfant. Inteleptul Sirah indeamna: “Nu te rusina sa-ti marturisesti pacatele” (Intelepciunea lui Iisus Sirah, 4: 26). 

Iata ce-i spune Sfantul Teodor Studitul, parintelui sau duhovnic, sfintitul parinte Platon: Parinte duhovnic: "Tu esti lumina mea, faclia mereu aprinsa care alunga gandurile intunecate ale sufletului meu. Tu esti toiagul care alunga trandavia inimii mele, leacul intristarilor mele, balsamul care imi innoieste curajul, evanghelia mea, bucuria mea, sarbatoarea mea, slava mea. Fara tine, soarele imi pare intunecat. In lipsa ta, nimic nu-mi place pe pamant. Fiindca ce este mai dorit decat un adevarat parinte, si inca un parinte dumnezeiesc?".

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului, sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! Maica Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei! Amin si Aliluia!