Noi ortodocsii ii cinstim pe sfinti ca sa laudam pe Hristos, a Carui lucrare si-a dovedit eficienta prin rodirea sa in ei; ii cinstim, cinstind criteriul dupa care trebuie sa lucram si noi.
Cerem ajutor sfintilor, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriti fata de ei, si convinsi ca noi insine nu putem avea o atat de mare ascultare de la Dumnezeu ,pentru ca nu suntem atat de smeriti ca ei.
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Credinta este mai reala ca viata. Oglinda parintilor sunt copiii, sau altfel spus: "Pomul dupa roada se cunoaste". Sa nu uitati ca cea mai buna profesoara de religie este MAMA.
Cu o "floare" de copil a binecuvantat-o Dumnezeu si tot o "floare" trebuie sa-i dea inapoi lui Dumnezeu (adica sa se mantuiasca).
CREDINTA rasare, creste si se inalta din colaborarea Duhului Sfant cu omul. CREDINTA, este usa Sfintelor Taine. Pe om nimic nu-l satura, nu-l impaca si nu-l multumeste, pana cand inima lui nu ancoreaza la "tarmul credintei" in Dumnezeu.
Pe masura credintei, creste iubirea si pe masura iubirii, creste credinta. Credinta fara iubire, nu poate fi credinta, fiindca si diavolii cred, dar nu au iubire si de aceea osanda ramane vesnica asupra lor. Iubirea, adevarata iubire pe care ne-a poruncit-o Hristos, este un sentiment divin care porneste din suflet, merge in alt suflet si nu costa nimic.
NECREDINTA, face din om o fiinta fara mila, fara rusine, o fiinta monstruoasa.
Preot Ioan 🛎.
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Bucuria mea, Iisus Hristos Cel ce ii spune Martei, cea cu ochii scaldati in lacrimi: “Eu sunt Invierea (Ioan 11:25) si Viata, cel ce crede in Mine chiar daca va muri, va trai”, este Acelasi care putin dupa aceea ii porunceste lui Lazar: “Vino, afara!”( Ioan 11:43).
Chemarea aceasta: ,,VINO, AFARĂ!" se adreseaza fiecaruia dintre noi, este purtarea de grija a lui Dumnezeu, este mana mereu intinsa, care ne scoate din intunericul mortii, din noroiul pacatelor si din indoiala in credinta. De aceea, oricat de ratacit (pacatos) ar fi omul, el poate sa fie ridicat, inviat in sufletul si in trupul sau. Ceea ce pare imposibil pentru oameni implineste Dumnezeu: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27). Oamenii se impiedica in pacatele lor, adica, altfel spus, PĂCATELE II AJUNG DIN URMĂ, le fac la tinerete si le platesc la batranete. Placerile care acum ii desfata, mai tarziu se vor lupta cu ei. Groparii tineretii omului sunt 7: Necredinta in Dumnezeu (ateii), Betia, Desfraul, Mania, Necinstirea parintilor, Tovarasia cea rea (adica Anturajele) și Trandavia.
PĂCATELE TINERETELOR si ale NESTIINTEI MELE, nu le pomeni, DOAMNE!
Pamantul este plin de durere, datorita pacatelor noastre. Dumnezeu am mai lasat loc si pentru bucurie, ca sa nu cadem in deznadejde. Asadar: “Adu-ti aminte de zilele din urma si nu vei mai pacatui niciodata!” Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Aceşti sfinţi pătimitori de chinuri, Chir şi Ioan, au pătimit pentru Hristos în 31 de zile ale lunii ianuarie, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, în cetatea care se numea Canopos. Acea cetate era departe de Alexandria ca la 12 stadii. După mucenicescul lor sfîrşit, creştinii le-au îngropat trupurile cu cinste. Iar după trecerea a mulţi ani, tămăduitoarele lor moaşte s-au aflat într-acea vreme cînd creştinii întărindu-se mai mult decît elinii cei închinători la idoli, au început pretutindeni a zidi biserici fără să fie opriţi, dar mai ales în împărăţia marelui Teodosie. Aceasta a biruit pe Maxim al Apusului cu toate puterile sale; dar l-a mai biruit şi cu rugăciunile cuvioşilor părinţi, care vieţuiau în pustiile Egiptului şi la care împăratul Teodosie a trimis într-adins, avînd nevoie de rugăciunile lor spre ajutor. Între aceşti părinţi cu cuviinţă este a pomeni pe unul, cu numele Senufie, slăvit întru minuni. El petrecea într-un schit, pentru care împăratul a scris patriarhului Teofil al Alexandriei să-l trimită în Constantinopol la dînsul, ca prin binecuvîntarea şi cu rugăciunile lui să se înarmeze contra vrăjmaşilor.
Teofil, voind să împlinească porunca împăratului, s-a dus singur în schit la Cuviosul părinte Senufie, ca să-l roage să meargă la Constantinopol la împăratul Teodosie; iar el nicidecum nu voia să iasă din chilia sa. După multă rugăminte şi îndemnare a patriarhului, supărîndu-se, el şi-a luat rasa şi toiagul, pe care ridicîndu-le în sus spre răsărit şi ochii spre cer ridicîndu-şi, a grăit: "Doamne, Dumnezeul puterilor, mă rog Ţie cu smerenie, dă rasei şi toiagului acestuia acea putere pe care mi-ai dat-o mie cu milostivire".
Astfel rugîndu-se, a dat rasa şi toiagul patriarhului, zicîndu-i: "Acestea să le trimiţi împăratului în locul meu şi să-i scrii ca în timp de război să pună rasa pe dînsul, iar toiagul să-l ia în mînă şi să meargă cu îndrăzneală înaintea ostaşilor lui contra vrăjmaşilor şi va vedea slava lui Dumnezeu". Patriarhul, trimiţînd acelea împăratului şi spunîndu-i cuvintele cuviosului, el le-a primit cu credinţă. Deci, făcînd după cuvîntul cuviosului, a cîştigat mare biruinţă contra vrăjmaşilor, spre a cărui aducere aminte şi spre pomenirea Cuviosului Senufie, alexandrinii au făcut asemănarea împăratului, săpată şi pusă pe un stîlp înalt, avînd rasa călugărească pe dînsul şi toiagul ţinîndu-l în mîini. Deci, în toţi anii, în ziua acelei biruinţe se prăznuieşte cu dănţuire, mulţumind lui Dumnezeu. De atunci mai ales au început a se zidi biserici lui Dumnezeu în Alexandria şi în tot Egiptul, pentru că se înmulţise creştinătatea.
Cînd Patriarhul Teofil a voit să zidească o biserică aleasă în Canopos în numele Sfinţilor Apostoli, în acea vreme s-au aflat moaştele sfinţilor făcători de minuni Chir şi Ioan. Aceasta a fost după sfîrşitul lui Teodosie şi pe timpul împărăţiei fiului său Eraclie. Iar despre aducerea moaştelor Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan se scrie în viaţa Sfîntului Chiril, patriarhul Alexandriei, că aproape de Canopos, ca la două stadii, este un loc care se numeşte Manutin (mai înainte era sat). Acolo era şi o capişte, veche locuinţă diavolească, fiind foarte înfricoşat locul acela, deoarece multe duhuri necurate petreceau acolo. Pe cînd patriarhul Teofil era încă între cei vii, dorea să cureţe locul acela de diavoli, şi să-l facă loc sfînt, spre mărirea lui Dumnezeu. Avînd însă multe împiedicări şi apropiindu-i-se sfîrşitul vieţii, n-a putut să-şi ducă gîndul său la îndeplinire. Atunci Sfîntul Chiril, moştenitorul scaunului lui Teofil, a început a se îngriji de aceasta şi se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul să-i dea de sus ajutor şi putere, pentru biruinţa şi izgonirea din locurile acelea a duhurilor necurate. Deci, îngerul Domnului i s-a arătat în vedenie, poruncindu-i ca cinstitele moaşte ale Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan să le aducă la locul ce se numeşte Manutin, că astfel va fugi de acolo diavoleasca putere.
Sfîntul Chiril, făcînd aceasta, a adus în Manutin moaştele sfinţilor, zidind acolo o biserică în numele lor. Atunci îndată s-au gonit de acolo necuratele duhuri şi s-a făcut în acel loc izvor de tămăduiri, ce izvorăsc din moaştele mucenicilor. Deci, se cuvine să se pomenească oarecare minuni ale acestor sfinţi, pe scurt.
În zilele prea sfinţitului Evloghie, patriarhul Alexandriei, un fiu de-al lui Iulian, mai marele cetăţii, cu numele Amonie, avea împrejurul grumajilor săi o oarecare vătămare dureroasă şi care creştea înlăuntrul trupului. Acea vătămare doctorii o numesc scrofuri, care, crescînd şi umflîndu-se din zi în zi, i s-au îngreunat grumajii, şi-l îngrozea cu moarte. Apoi, chemînd mulţi doctori, nimic n-au aflat spre vindecare, din care cauză tatăl şi fiul mîhnindu-se, i-au lăsat pe ei şi au alergat la sfinţii făcători de minuni, Chir şi Ioan, rugîndu-se cu lacrimi lîngă cinstitele moaşte, ca să dea tămăduire fiului său.
Atunci acela, arătîndu-se în vedenie, a poruncit tînărului, care se îngîmfa pentru slavă şi bogăţie, să-şi lepede mai întîi mîndria sa şi, în semn de smerenie, să măture gunoiul din casa lor; apoi să facă un plasture de ceapă amestecat cu pîine şi să oblojească tot grumajul şi gîtlejul. După ce a făcut aceasta, îndată i s-au închis vătămările, şi Amonie a luat tămăduire, cu rugăciunile sfinţilor doctori fără de plată. Însă tot acelaşi Amonie, după cîtăva vreme, uitînd sfătuirile sfinţilor, s-a înălţat cu mîndria şi iarăşi s-a îmbolnăvit de altă boală, care îi era pedeapsă pentru neascultarea lui. Prin boala aceea pîntecele lui îi era foarte greu, din care cauză stomacul său nu putea să primească nici mîncare, nici băutură; ci toate cele ce îi intrau pe gură, îndată i se întorceau înapoi.
Atunci iarăşi a alergat cu lacrimi, rugîndu-se sfinţilor răbdători de chinuri, Chir şi Ioan, doctorii săi cei încredinţaţi. Aceia, arătîndu-i-se lui în vis, mai întîi l-au ocărît pentru mîndria lui, apoi i-au poruncit să-şi lepede hainele cele de mult preţ şi să se îmbrace într-o haină de păr şi, luînd vasele cele de apă, să aducă apă rece la fraţii cei neputincioşi şi săraci, pentru adăparea lor. Amonie, după ce a făcut aceasta fără lenevire, sfinţii iarăşi i s-au arătat şi i-au poruncit, ca, luînd untdelemn din candelele lor, asemenea şi ceară din lumînările aprinse lîngă raclele lor, să facă un plasture şi să-l lipească de pîntecele său. Amonie, făcînd aceasta, s-a făcut sănătos.
Un alexandrin, anume Teodor, fiind multă vreme orb de amîndoi ochii, a fost dus la Manutin, în biserica unde erau moaştele sfinţilor răbdători de chinuri şi acolo se ruga cu osîrdie pentru luminarea ochilor săi. Deci, sfinţii i s-au arătat în vedenie şi i-au poruncit să meargă şi să se spele la izvorul care era aproape de biserica lor. Iar el, ducîndu-se, s-a spălat, şi cînd şi-a şters faţa cu băsmăluţa îndată a văzut. Deci, mai întîi a văzut în băsmăluţă albeţile care căzuseră din ochi ca nişte solzi. El s-a întors de la biserică cu bucurie, arătînd la toţi orbirea sa cea căzută în băsmăluţă.
Un alt bărbat, anume Calos, plăcut lui Dumnezeu după nume şi după viaţă, din întîmplare căzînd de pe o scară, şi-a sfărîmat fluierul piciorului în multe bucăţi, şi-l durea foarte tare. Chemînd mulţi doctori şi neputînd dobîndi nici un ajutor de la el, a alergat cu credinţă mare la aceşti doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan, şi ungîndu-i piciorul cu untdelemn din candele lor, s-a tămăduit în acelaşi ceas.
Un om, anume Isidor de la Maiuma, avea durere înăuntru, la ficat, care, putrezind, s-a făcut în sînge şi în flegmă, astfel că scuipa cu sînge. Omul acela, neputînd să se tămăduiască cu nici un fel de doctorii, a alergat la moaştele cele tămăduitoare ale sfinţilor răbdători de patimi şi aceia i s-au arătat, nu în vedenie, ci la arătare şi i-au dat lui să mănînce o bucată de chitrin. Acela, primind acea bucată din mîinile lor, nu ştia de la cine o primeşte deoarece socotea, că aceia sînt din poporul ce venise să dea închinăciune sfintelor moaşte ale mucenicilor. După ce a mîncat ceea ce i se dăduse, îndată s-a tulburat stomacul lui şi a vărsat un vierme mare, care rodea ficaţii lui, iar sfinţii fără de arginţi, s-au făcut nevăzuţi. El, făcîndu-se sănătos în acel ceas, a dat mulţumire lui Dumnezeu şi plăcuţilor Lui.
Un om, anume Mina, mai marele cetăţii Filoponiei, fiind cuprins de o boală cumplită cu chinuri şi friguri, adăugîndu-i-se pe lîngă aceasta şi împietrirea stomacului, i se încuiase stomacul. Cîte doctorii îi dădeau pe gură doctorii, toate rămîneau fără de folos, şi încă mai rău i se umfla pîntecele, neputînd să iasă afară. Bărbatul acela a pătimit aşa două săptămîni. Suferind acea cumplită durere, se deznădăjduise din partea doctorilor, dar, aducîndu-şi aminte de sfinţii doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan, a poruncit să-l ducă cu patul în Manutin la tămăduitoarele lor moaşte. Acolo, rugîndu-se el cu lacrimi şi adormind puţin, i s-au arătat sfinţii şi i-au dat să mănînce o smochină. Deşteptîndu-se din somn a găsit smochina pe pat lîngă el şi, luînd-o, a mîncat-o şi îndată i s-a dezlegat stomacul şi s-a făcut sănătos.
Un alt Mina, care era mai înainte, ca acel vechi Isail, uşor şi grabnic cu picioarele, ca o căprioară de cele din ţarină, odată s-a îmbolnăvit de picioare foarte tare, încît nici nu putea păşi. Deci, a zăcut multă vreme în pat, slăbind foarte tare picioarele lui. El a poruncit să-l ducă cu patul la sfinţii făcători de minuni, Chir şi Ioan. După ce şi-a uns picioarele cu untdelemn de la candelele care ardeau la cinstitele lor moaşte, îndată s-a sculat sănătos şi umbla bine cu picioarele cele tămăduite, mulţumind lui Dumnezeu şi Sfinţilor Lui.
O femeie cu numele Teodora, bînd apă, din întîmplare a băut o broscuţă mică, însă nu ştia ce a băut, deci acea broscuţă a crescut în pîntecele ei. La început acea broască, care era mică, îi făcea puţină durere înăuntru, iar după ce a crescut mare, s-a mărit şi durerea, încît femeia aceea nu avea odihnă de acea cumplită durere, nici ziua, nici noaptea.
Deci, se văita şi se tăvălea pe pămînt şi nimeni nu putea s-o ajute nici să cunoască care îi este boala. Mulţi socoteau că aceea este muncită de diavol; deci, o aduse la aceşti sfinţi tămăduitori Chir şi Ioan, care, arătîndu-se noaptea, i-au poruncit, ca, mai înainte de primirea mîncării, să bea apă multă. Femeia, după ce a făcut aceasta, stomacul ei îndată s-a tulburat şi a vărsat o broască mare şi astfel s-a făcut sănătoasă. Deci, toţi cei care au văzut aceasta, minunîndu-se, au slăvit pe Dumnezeu şi pe plăcuţii Lui.
După acea femeie Teodora, a alergat un bărbat oarecare, anume Teodor, la sfinţii doctori fără plată, avînd înăuntru otravă dată de nişte oameni răi. Acela, bolind foarte tare, nu putea să cîştige ajutor de la doctori. Rugîndu-se el cu lacrimi pentru sănătatea sa, sfinţii i s-au arătat în vedenie, poruncindu-i să mănînce o jivină, care pe greceşte se numeşte scolopendra. Deşteptîndu-se el din vedenie, s-a întărit cu semnul Sfintei Cruci, pentru că socotea că este o nălucire drăcească şi iarăşi se ruga către sfinţi cerînd sănătate. În altă noapte, sfinţii s-au arătat, poruncindu-i acelaşi lucru. Dar el nu credea, fiindcă acea jivină este plină de otravă, iar nu de tămăduire. I s-a făcut lui şi a treia oară aceeaşi arătare; dar nici aşa n-a ascultat, părîndu-i-se că aceea este o nălucire a vrăjmaşului. Dar într-a patra noapte, sfinţii i s-au arătat, nu în vis, ci la arătare, fiindu-le milă de boala cea grea a lui şi au zis: "Pentru ce nu crezi cuvintele noastre? Deci, sculîndu-te, mergi la izvorul nostru şi ceea ce vei găsi acolo de mîncare să mănînci, că aceea îţi va fi doctoria folositoare".
Teodor, crezînd că acea vedenie este adevărată, făcîndu-se ziuă, a mers la izvor şi acolo a găsit un castravecior mic ce era pe jos, pe care luîndu-l, a început a-l mînca cu plăcere. Dar cînd voia să bage în gură rămăşiţa castravetelui, a văzut într-însul cea din urmă bucăţică a jivinei, care se numeşte scolopendra; căci o mîncase pe toată cu castravetele acela. Deci, temîndu-se, a aruncat la pămînt acea rămăşiţă, iar el a început a vărsa. Şi a vărsat astfel cu castravetele şi jivina aceea, cum şi toată otrava care a fost mai înainte într-însul. Astfel s-a făcut sănătos desăvîrşit şi întorcîndu-se la biserică, s-a închinat cu mulţumire cinstitelor moaşte ale tămăduitorilor săi.
Din Babilonul Egiptului a venit în Manutin la sfinţii făcători de minuni, o femeie, anume Maria, avînd cu sine un fiu de opt ani. Aceluia i se trăsese limba din gură prin lucrarea diavolească şi atîrna afară ca de o palmă de lungă, iar mărimea nu era de măsura limbii omeneşti şi vederea lui era străină, fiind gros, negru, puturos şi greţos la toţi cei ce priveau la dînsul şi curgîndu-i neîncetat spume negre. Acel copil, din întîmplare căzînd pe pămînt lîngă mormîntul sfinţilor, s-a lovit cu limba de marmura ce se afla acolo şi îndată s-a tras înapoi. Astfel că din batjocura cea diavolească, s-a aşezat la loc, în obişnuita măsură de creştere şi copilul s-a făcut sănătos.
Un bărbat din Egipt, anume Evghenie, fiind bolnav de idropică, a fost adus la sfinţi bolnav cu tot trupul, avînd pîntecele foarte umflat. Aceluia arătîndu-i-se sfinţii în vedenie, s-au atins cu mîinile de pîntecele lui şi i-au zis: "Evghenie, scoală-te şi întoar-ce-te sănătos la casa ta!" Evghenie, deşteptîndu-se, s-a văzut scăpat de toată greutatea de idropică, umblînd ca şi înainte, şi din acel ceas a dobîndit sănătate desăvîrşită.
Pomenind aceste puţine minuni, din cele multe ale sfinţilor fără de arginţi Chir şi Ioan, slăvim pe Hristos Dumnezeu, Cel ce le-a dat un dar ca acesta slăvit, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh în veci. Amin.
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
28 iunie
Pomenirea Sfantului Cuvios Samson, primtorul de straini
Acest sfant era roman de neam si ruda a marelui Constantin. Daruindu-si averea ce-i ramasese de la parinti la saraci, s-a dus la Constantinopol si afland sfintele case de ruga, si cucerindu-se in ele cu cuviinta, se bucura petrecand sihastreste, si se desfata intru dumnezeiestile Scripturi fiindu-i gandul numai la Dumnezeu. Dupa aceea , daca a aflat de el preacinstitul patriarh Mina , l-a hirotonit preot. Si era el liman de mantuire saracilor si celor ce aveau nevoie de ajutor. Si avand stiinta si de mestesugul doctoricesc, a vindecat pe impatatul Iustinian ce cazuse intr-o boala de netamaduit. Din pricina aceasta, imparatul maniindu-se foarte de vrednicia omului si mirindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea mare si vestita casa, a facut si casa de oaspeti si pe sfantul acesta l-a facut schivofilax, adica pazitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari . Apoi el bine bine si cu placere dumnezeiasca petrecand si facandu-se multora pricina mantuirii, si pornind pe multi spre ravna si urmarea vietii sale celei placute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaste au fost mutate in marea biserica a Sfantului Mochie, izvorand in toate tamaduiri, intru slava si lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.
Cu rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi. Amin!
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Anul trecut in mai 2017 ,Bunul Dumnezeu m-a invrednicit si ajuns in Insula Evia la Sfăntul Ioan , unde ne-am inchinat la moastele lui...
De este preot, zice:
Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice:
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.
Apoi:
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru...
Doamne miluieste (de 12 ori) Slava... Si acum...
Veniti sa ne inchinam imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem ia Hristos, imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, imparatul si Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea intru credinciosia Ta, auzi-ma intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita in launtrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu, ca un pamant in-setosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.
Slava... Si acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slava Tie, Dumnezeule! (de 3 ori)
Apoi: Dumnezeu este Domnul...
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului. (de trei ori)
Troparele (glas 4)
La Ioan noi credinciosii sa alergam, cei ce in suferinte si in necazuri ne aflam, si sa cadem strigand cu evlavie din adancul sufletului: Sfinte, ajuta-ne noua, celor ce ne rugam tie, alearga si ne izbaveste din aceasta nevoie. Nu trece, Sfinte, cu vederea, rugaciunea umila a celor ce alearga la acoperamantul tau. (de doua ori)
Slava... Si acum...
Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atatea nevoi, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi?
Nu ne vom departa de la tine, Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa fii indreptatit intru cuvintele Tale si sa biruicsti cand vei judeca Tu. Ca iata, intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea. Ca iata, adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau Cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti dreptatea Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Iui Dumnezeu - duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.
Canonul Sfantului Ioan Rusu
Cantarea 1 (glas 8)
Irmosul: "Apa trecandu-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand israeliteanul, striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam."
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi !
Apasat de cumplite necazuri, catre tine imi arunc si trupul si sufletul, rugandu-ma tie, cuvioase Parinte, sa ma izbavesti din nevoi si suferinte.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Intr-una ma tulbura atacurile din partea trupului, fericite Ioane. Daruieste-mi liniste si pace, Parinte, cu mijlocirile tale cele placute lui Dumnezeu.
Slava...
Cetele cele viclene ale demonilor se lupta fara mila cu robul tau. Nimiceste taria acestora cu puterea Crucii si cu rugaciunile tale.
Si acum...
Fecioara, poarta a lui Dumnezeu, deschide-mi usa milostivirii, si din prag izbaveste-ma, cu indrazneala ta cea de maica, de pacatele cele aducatoare de moarte.
Cantarea 3
Irmosul: "Doamne, Cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta; ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, Iubitorule de oameni.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Izbaveste-ma totdeauna de viclesugurile oamenilor ce ma necajesc si de amenintarile celor ce ma defaimeaza, risipind nebunia lor salbatica tu, preaslavite1 Parinte, sprijinitorul celor evlaviosi.
Slava...
Bineingrijind cu deplina intelepciune salasul sufletului si in chip osebit impodobindu-1, de Dumnezeu fericite, vadind harul Duhului, te-ai aratat plin de lumina, asemeni unui stalp de foc.
Si acum...
Cazand din curata feciorie, cu totul m-am pangarit de patima ratacirii mele, Preacurata. Ceea ce esti nascatoare a judecatorului oamenilor pacatosi, Fecioara, izbaveste-ma pe mine de toata osanda.
Izbaveste din nevoi pe robii tai, Purtatorule de Dumnezeu, pe cei ce cu credinta curata la tine alearga, ca la un grabnic ajutator in nevoi.
Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu, Ia necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.
Apoi preotul zice ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul: Ecfonisul: "Ca milostiv si iubitor de oameni...", dupa care se canta
Sedealna (glas 2): Podobie: Cele de sus cautand...
Aparator fierbinte si turn nebiruit te-ai aratat, preaintelepte, celor ce cu credinta si cucernicie iti striga tie: Sfinte Ioane, de Dumnezeu purtatorule, alearga si ne izbaveste pe noi din primejdii, tu cel ce vesnic stai in fata Sfintei Treimi.
Cantarea 4
Irmosul: "Am auzit, Doamne, taina randuielii Tale, am inteles lucrurile Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta."
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cei ce alergam la cinstita biserica ta, darurile tamaduirilor cu bucurie le primim si pe tine te slavim, iacatorule de minuni.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Multimile binecredinciosilor crestini de pretutindeni pe tine te cunosc ca aparator al lor si toti te lauda ca pe un ocrotitor.
Slava...
Cu barbatie strabatand norul vietuirii celei trupesti prin faptuire, launtric te-ai preschimbat, prealaudate, prin lumina cea dumnezeiasca.
Si acum...
Salas te-ai facut, preacurata, Dumnezeului tuturor, ca ceea ce esti de-a pururi fecioara, si pe mine ma arata locas al cerestilor virtuti prin harul tau dumnezeiesc
Cantarea 5
Irmosul: "Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel inalt; pacea Ta da-ne-o noua, Iubitorule de oameni."
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pazeste-ne pe noi prin mijlocirile tale, fericite, si cu bratul tau cel puternic doboara demonii cei amarnici, preaminunate.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Daruieste-ne noua, celor ce ne rugam tie, sanatate sufletului si trupului totdeauna, preafericite Parinte.
Slava...
Tamaduieste, minunate Parinte, poporul ce alearga la tine, de ciuma si de febra, si ne izbaveste pe noi de durerile de tot felul.
Si acum...
De tine se bucura, Nascatoare de Dumnezeu, toata zidirea, si cetele ingerilor si toate glasurile oamenilor te slavesc
Cantarea 6
Irmosul: "Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune scarbele mele, caci s-a umplut sufletul meu de rautati si viata mea s-a apropiat de iad, si ca lona ma rog: Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma."
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pe tine, Sfinte Ioane, te cunosc comoara de minuni si izvor de binefaceri, tamaduitor al patimilor si alungator al puterii demonilor. Pe tine te rog acum, cel ce esti plin de har, sa ma izbavesti de stricaciunea celor rele.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ocrotitor al celor saraci te propovaduim pe tine si aparator al intregii Capadocii, cel ce imprastii multimea ispitelor si alungi stricaciunile celor necuviosi. Tie ne rugam, izbaveste acum din necazuri pe toti cei binecredinciosi.
Slava...
Pe tine, preafericite, te avem liman in primejdii, in tristete aparator si desavarsita izbavire din necazuri, rau nesecat, fantana de binefaceri si vesnic izvor de tamaduiri.
Si acum...
O, Stapana, intru dragostea cea mijlocitoare catre Fiul tau, arata-i Aceluia, Fecioara, crucea si sulita si buretele si trestia, ca sa binevoiasca intru noi, cei ce mult pacatuim. Izbaveste din nevoi, purtatorule de nevointe, pe cei ce cu credinta curata la tine alearga, ca la un grabnic ajutator in nevoi.
Preacurata, ceea ce, in zilele cele mai de pe urma, in chip de negrait prin cuvant ai nascut pe Cuvantul, roaga-te, ca una ce ai indraznire de maica.
Apoi preotul zice ectenia mica cu ecfonisul: "Ca tu esti imparatul pacii..."
Condacul (glas 2)
Ceea ce esti crestinilor ocrotitoare neinfruntata si mijlocitoare staruitoare catre Facatorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugaciune ale pacatosilor, ci sarguieste, ca o buna, spre ajutorul nostru, care cu credinta strigam catre tine: Grabeste spre rugaciune si te nevoieste spre imblanzire, aparand pururea, Nascatoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.
Prochimen (glas 4)
Cinstita este inaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie?
Evanghelia de la Luca (Cap 6, 17-23)
"Si coborand Iisus impreuna cu ei, a stat la loc ses, El si multime multa de ucenici ai Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se vindece de bolile lor. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau. Si toata multimea cauta sa se atinga de El ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti. Si El, ridican-du-si ochii spre ucenicii Sai, zicea: "Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu. Fericiti voi cei ce flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor prigoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in cer."
Slava... glas 2:
Pentru rugaciunile Cuviosului Tau, Milostive, cura-teste multimea pacatelor noastre.
Si acum...
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea pacatelor noastre.
Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, curateste toate faradelegile noastre.
Stihira (glas 6)
Nu ma lipsi pe mine de calda ta aparare, Sfinte Ioane, ci te rog - zdrobeste cu puterea ta indraznelile cele neputincioase si neasteptatele sagetari ale diavolilor. Izbaveste-ma de boli, de ispite si de necazuri, si ne mantuieste pe toti de atacurile demonilor, ca sa te slavesc si sa te laud din suflet, sa ma inchin si sa preamaresc, Sfinte, lucrarile tale cele bineplacute lui Dumnezeu.
Preotul: "Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau..."
"Doamne, miluieste" (de 12 ori)
Dupa care ecfonisul: "Cu mila si cu indurarile...".
Cantarea 7
Irmosul: "Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oare-cand, cu credinta Treimii vapaia cuptorului au calcat-o cantand: Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat."
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Sfinte Ioane, cel ce esti plin de intelepciunea lui Dumnezeu, arata pline de fericire si de toata bucuria sufletele celor ce te lauda pe tine si invata-i sa strige totdeauna: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Stralucitor facandu-te prin patimirea ta, prin cinstitele tale moaste lumineaza-ma pe mine, cel intunecat de pacate si primitor de patimi, si ne invredniceste pe toti de strigarea: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.
Slava...
De ispite si de primejdii, de nevoi si de necazuri, precum si de vatamarea diavolilor izbaveste pe cei ce indraznesc sa alerge la Tine, si striga cu credinta: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.
Si acum...
Facatorul oamenilor, in pantecele tau salasluindu-se, ceea ce esti plina de har, pe tine te-a dat aparatoare tuturor celor clatinati de furtuni, invrednicindu-i de strigarea: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.
Cantarea 8
Irmosul: "Pe imparatul ceresc, pe Care il lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii."
Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Celor ce strabat valurile vietii intinde-le mana de ajutor, preafericite, ca sa-L cantam si sa-L preainaltam pe Hristos intru toti vecii.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Umple de miresme dumnezeiesti pe cei ce ating sfintele tale moaste si-L lauda pe Domnul intru toti vecii.
Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Siantul Duh, Domnul!
Primeste, Purtatorule de Dumnezeu, pe cei ce se roaga si cer har, pe cei ce-L slavesc pe Dumnezeu intru toti vecii.
Si acum...
Curata, Fecioara, inima mea de necuratie, cu apellf pocaintei, ca sa te slavesc intru toti vecii.
Cantarea 9
Irmosul: "Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu te marturisim pe tine, Fecioara curata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te cu cetele cele fara de trup."
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Stea calauzitoare, lumina stralucindu-ne noua te marturisim pe tine, Sfinte Ioane, noi cei binecinstitori, cei ce cu dreapta credinta ne inchinam lui Hristos.
Sfinte Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
Purtatorule de Dumnezeu, celor clatinati de tulburarea multor rele ajuta-le cu rugaciunile tale, nimicind sagetarile celui potrivnic.
Slava...
Primeste rugaciunea mea, a smeritului, si ma izbaveste, purtatorule de Dumnezeu, de apasarea rautatilor si de pacate.
Si acum...
Nascatoare de Dumnezeu, neamurile te cunosc pe tine nadejde de mantuire celor cazuti si intr-un glas te fericesc pe tine in veci.
Apoi: Cuvine-se cu adevarat...
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
In timp ce preotul cadeste sfantul altar si biserica se canta aceste tropare, glas 8:
De cursele chinuitorilor vazuti si nevazuti izbaveste-i pe cei ce, fierbinte rugandu-se, alearga la a ta aparare.
Sagetile arzatoare ale ucigatorului celui urator de oameni indeparteaza-le de noi, Parinte, cu rugaciunile tale fierbinti catre Sfanta Treime, ca izbavindu-ne de acestea, pe tine sa te marim.
Pe steaua cea stralucitoare din Procopion, cea in chip cugetator luminatoare, lauda sfintilor si slava capadocienilor, pe dumnezeiescul Ioan cu cantari sa il cinstim.
Cere de la Dumnezeu pace, liniste sufletelor, pana la sfarsit rabdare si mantuire sufletelor pentru noi, cei ce ne rugam tie si laudam cele minunate ale tale.
Toate ostile ingeresti, inaintemergatorule al Domnului, cei doisprezece apostoli si toti sfintii, impreuna cu
Nascatoarea de Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuim noi toti.
Apoi zicea rugaciunile incepatoare.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., dupa care:
Troparul Sfantului Ioan Rusu (glas 4)
Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.
Apoi troparele acestea, glas 2:
Veniti, credinciosilor, sa ne inchinam cu evlavie si simtire, imbratisand preacinstitele si scumpele moaste ale lui Ioan, de Dumnezeu cugetatorul, sa ne curatim buzele, privirile si chipurile, si sa cerem ca si pe noi sa ne invredniceasca de un sfarsit mantuitor si dumnezeiesc, prin rugaciunile sale catre Domnul.
Sus sfantul tau suflet se bucura si se desfateaza, fericite, de corurile ingerilor si de cetele nevoitorilor, de multimile sfintilor, de corurile profetilor si de cetele cele dumnezeiesti ale ierarhilor; iar jos preacinstitul tau trup, dupa cum se cuvine, prin laude si cantari intru cinste este slavit.
Apoi preotul zice ectenia si face apolisul.
Cantam troparele Nascatoarei de Dumnezeu:
Stapana, primeste rugaciunile robilor tai si ne izbaveste pe noi de toata nevoia si necazul.
Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub sfant acoperamantul tau. Apoi
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin!
Scris de Monahul Daniil din Sfantul Munte al Athosului !
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Hai să mergem și noi putin la locul nașterii si copilariei Sf. Proroc și Inainte-mergator Ioan Botezatorul, să fim împreună cu pelerinii din grupul cu care a ajuns în această sfânta localitate. Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul din Ein Karem este cunoscuta si sub denumirea de "Sfantul Ioan cel din Munti". Acest al doilea nume vine de la cuvintele "tinut muntos", mentionate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, atunci cand relateaza vizita Fecioarei Maria facuta verisoarei sale, Elisabeta, pe cand aceasta din urma purta in pantece pe Sfantul Ioan Botezatorul. Si in acele zile, sculandu-se Maria, s-a dus in graba in tinutul muntos, intr-o cetate a semintiei lui Iuda. Si a intrat in casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta. Iar cand a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant, si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau." (Luca 1, 39-42).
Imaginile sunt de la Parohia Izvoranesti Mehedinti, cu preot Pacioga Gabriel...
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Sunt aicea, Doamne, iar m - am rătăcit, Drumul către tine, greu e de găsit ! Caută - mă -n locuri, pline de otravă, Sunt căzută Doamne, zac la pat, bolnavă ! Nimeni n - ar putea astăzi să m - aline, Toți ne - am depărtat, Domnul meu, de tine ! Fiecare face după bunul plac, Mustră, dosădesc , râul toți îl fac ! Toți vor să vorbească nimeni să asculte , Să le -nşirui Doamne, mi se par prea multe ! Toți avem mândria , celui ce - a căzut, Unul decât altul e mai" priceput Și această boală ne-a cuprins pe toți, Vai de noi Isuse,...bine e de hoți ! Că aceștia fură, râul și - l plătesc, Însă -i vai de -aceea care clevetesc ! Și mândria lumii sfinte n - are leac, Fiecare face după bunul plac ! Caută - ne Doamne, azi pe fiecare, Cu blândețe multâ și cu îndurare ! Sunt aicea, Doamne, vino înspre mine, Astăzi simt povara zilelor puține ! Tinereții mele i-am uitat avântul, Așa cum adesea ți - am uitat cuvântul !
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
de Preot Sorin Croitoru
Veniți cu toții să-i cântăm omului dumnezeiesc,
Dumnezeului prin har, cel cu duh proorocesc,
Marelui biruitor al oștirilor drăcești,
Soarelui luminător al trăirii creștinești.
Veniți cu toții să-i cântăm imnuri preafrumoase
Dușmanului necruțător al vieții păcătoase.
Veniți cu toții să-i cântăm prin harul cel de Sus
Prietenului cel iubit al Domnului Iisus!
Veniți cu toții să-i cântăm în poem meșteșugit
Aceluia ce printre sfinți ca fulgerul a strălucit:
Este vorba de Ioan, Înaintemergătorul,
Cel mai mare dintre Sfinți, cel numit "Botezătorul".
Despre el demult scrisese Isaia, profet mare:
"Înaintea lui Mesia el va pregăti cărare".
Ioan fost-a mare sfânt și ascetic a trăit,
El și "înger pe pământ" mai târziu a fost numit!
Îl iubea Mântuitorul, c-avea inima curată:
În afară de Treime, n-a dorit nimic vreodată!
Nu știa ce e păcatul, era sfânt ca primul om
Înainte de cădere, (până a mâncat din pom..)
Pentru viața sa cea sfântă, Domnul tare l-a iubit,
Iar odată "cel mai mare dintre oameni", l-a numit!
Ioan boteza cu apă, pregătind pe frații lui
Să-L primească-n curăție toți pe Fiul Omului.
Mulți mergeau smeriți la dânsul, spovedind păcatul lor,
Cerând milă de la Tatăl în auzul tuturor.
Scufundarea lor în apă plini de lacrimi de căință
Ne arată cum se face sănătoasa pocăință.
(Apa azi e-'nlocuită de dumnezeiescul Har
Ce ni-l dă în spovedanii preotul de la Altar).
Dar să mergem mai departe, să-'nvățăm de la Ioan,
Pustnicul și proorocul ce trăiește la Iordan..
Printre miile de oameni care la Iordan veneau,
Mai erau și din aceia ce căință nu aveau.
Cei mai mulți dintre aceștia erau, pare, farisei.
Mult a mai avut de furcă Domnul Iisus cu ei..
Ca și oamenii de astăzi (parcă-i știm pe ei, așa-i?)
Căutau prin viclenie să își "prindă" loc în Rai!
Făr-un dram de omenie, fără pic de umilință,
Pretindeau și ei botezul, însă nu cu pocăință!
Mergeau la Ioan la "pleașcă", încercând să-l păcălească
Și cu burțile sătule vroiau să se mântuiască!
Ți-ai găsit însă cu cine.. Ioan, mare prooroc,
Era văzător cu duhul: nu îl păcăleai deloc!
Când mi ți-i lua la tură, deveneau roșii ca racii.
O luau atunci la fugă, căci erau mândri ca dracii!
"Pui de vipere ce sunteți, ați venit acum la mine
Să scăpați de iadul veșnic, dar cu Dumnezeu nu ține!
Ca să nu vă mânce iadul, arătați acum căință,
Faceți roade sănătoase, vrednice de pocăință"!
Ale lui Ioan cuvinte sunt și azi adevărate,
După cum scria Poetul: "Toate-s vechi, și noi sunt toate".
Deci Ioan pe mulți certa, iar pe alții miluia.
El cerea viață curată, inimă nevinovată..
În războiul cu păcatul, Ioan fost-a neînfricat.
Pentru aspra sa certare, Irod capul i-a tăiat.
Plânsu-l-a Hristos pe dânsul în pustie la Iordan,
De aceea noi creștinii, plângem moartea lui Ioan..
Ne rugăm cu umilință Sfântului Botezător:
Milă ai și mijlocește la Hristos pentru popor!
Împreună cu Maria, Maica Domnului Preasfântă,
Miluiește și-i păzește pe acei ce azi îți cântă!
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
CĂTRE IUBITORUL DE OAMENI DUMNEZEU ŞI TATĂL
Cel ce prin cântări fără tăcere şi cu laude neîncetate eşti slăvit „întru cei de sus de Puterile cele gândite; Cel ce şi corul obştesc al firilor ii faci să-Ţi înalţe cuvântare de laudă după cuvintele ce sunt într-însele, Cel ce şi de îngeri, şi de oameni, şi de vietăţile cele necuvântătoare, şi de stihii întru tot ceasul eşti lăudat şi de toată suflarea şi zidirea cu vrednică cuviinţă eşti preamărit, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu preasfântul Tău Duh . Puterea cea izvorătoare şi neîmpuţinată şi pricina dintâi'* a izvoarelor de putere curgătoare ale Dumnezeirii şi ale luminii. Cel preadeplin întru toate cele ce sunt, de către cei mai sus de necercetat, depăşind cunoştinţa tuturor, de cei mai de jos cu totul neînţeles, iar intru cei din mijloc cu desăvârşire necunoscut. Bunătatea cea necuprinsă şi pururea vieţuitoare. Cel ce întorci toate spre ceea ce este defolos, fiind început al bunătăţii, şi le îmbunezi şi în bunătatea lor le păzeşti. Cel ce cu atât de tare dragoste ne-ai iubit pe noi încât pe Fiul Tău cel unul născut la neamul nostru L-ai trimis, şi S-a întrupat, şi prin iconomia Lui cea înfricoşată, prin Cruce şi moarte, din stricăciunea morţii şi din legăturile iadului cele nedezlegate ne-ai izbăvit Cel ce eşti bun spre cei nemulţumitori şi Te bucuri de mântuirea celor pierduţi. Cel ce pe toţi cei păcătoşi ca mine, numai pentru nădejdea lor, cu milă îi îngrădeşti şi eşti mai iubitor de fii faţă de ei decât orice părinte.
Preaînalte, Necuprinsule, Preabunule Părinte, Atoatefăcătorule, Atotputernice, toţi ne închinăm Ţie şi Ţie ne rugăm, chemând spre ajutor şi sprijin milele Tale şi îndurările Tale. Ascultă, Doamne, ticăloasa mea rugăciune, a netrebnicului şi nevrednicului robului Tău. Vezi mintea mea cea schimbătoare zăcând înaintea bunătăţii Tale şi aşteptând ajutorul cel de sus, de la dreapta Ta cea atotţii- toare şi căutând mântuirea.
Tu cunoşti, Stăpâne, „Cel ce cerci inimile şi rărunchii, că şi întru cele de-a dreapta şi întrucele de - a stânga şi prin firea mea şi prin nevăzuţii vrăjmaşi, neîmpăcat război am de-a pururea. Căci dacă mă abat spre cele de-a dreapta, îndată se înmulţeşte asupra mea nedreptatea mândrilor şi mă fac spurcat şi de scârbă înaintea Ta Doamne, „ca o zdreanţă lepădată s-a socotit toată dreptatea mea". Dacă ticălosul meu trup îl voi griji cât de puţin pentru neputinţa lui, îndată ca o mare sălbăticită se fac şi mintea, şi inima, şi nu pot birui nebunia nestăpânită a pântecelui şi nu mai am pace, ci din toate părţile sunt tras de gânduri către pofte necuvioase şi de aceea cad cu totul întru cele de-a stânga. Dar precum m-ai izbăvit, Doamne, pentru îndurările Tale cele multe din deşertăciunea şi rătăcirea lumii, aşa şi acum, Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele şi Dumnezeul meu, scapă-mâ in chip desăvârşit pe mine, ticălosul, cel ce în sinea mea sunt de-a pururea înfăşurat în toată răutatea mea cea ascunsă şi în greşalele mele cele de multe feluri. Facă-mi-se mie osârdie şi tărie prin puterea Ta, „căci lauda puterii noastre Tu eşti. Doamne. Căci foarte puţină a rămas osârdia mea şi „am căzut ca frunzele” eu, ticălosul, din lenevirea mea şi din lepădarea inimii mele. Deci, varsă, Doamne, în sufletul meu, o picătură din apele darului Tău, curăţind trândăvia lui şi ceaţa şi orbirea, şi îndem- nându-1 spre lupte duhovniceşti. în noian nemărginit de plăceri mă aflu, Doamne, şi în necontenite schimbări de patimi mă primejduiesc eu, ticălosul. Chem adâncul îndurărilor Tale, Cârmuitorule a toată lumea. Bunule, măntuieste zidirea Ta, ca să nu mă înghită iarăşi cuptorul patimilor. Caută spre inima mea cea desfrânată, Cel ce cu voia Ta toate le-ai adus întru fiinţă, şi fă-o să se întoarcă şi să se schimbe, trecând într-o viaţă mai bună. Trimite-mi mie, trândavului şi păcătosului, celui ce zic şi nu fac, osârdie şi luminare şi tărie, ca cele ce le spun să le şi împlinesc. Izbăveşte-mă de cursele potrivnicului şi ale stricăciunii şi mă măntuieste numai din bunătatea Ta, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeule, şi Ţie slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm , împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh , acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
de Preot Sorin Croitoru
Dă-ți, te rog, măcar o șansă, Nu fugi de Dumnezeu! Te-au rugat atâția preoți, Iată, azi te rog și eu..
Dă-ți, te rog, măcar o șansă, Nu fugi de Dumnezeu! Știu că ai fugit o viață Și să te oprești ți-e greu,
Însă vino fără teamă Căci Iisus e iertător, De atâta timp te cheamă Vocea Bunului Păstor..
O.. ca tine-s milioane, Care fug mereu de El, Dar privește-L în icoane Cum Și-l mângâie pe miel,
Cum Se duce după oaia Încâlcită-n mărăcini, Cum o scapă plin de milă Și o curăță de spini,
Cum îi smulge cu răbdare Chiar și cel din urmă ghimp, Fără ca să reproșeze Că-i târziu și n-are timp..
Dă-ți, te rog, măcar o șansă, Nu fugi de Domnul tău Ce te-a izbăvit pe Cruce De puterea celui rău
Și S-ar mai urca o dată Pe Cinstitul Lemn, de-ar ști Că de sfânta-ți mântuire Dragul meu, te vei griji.. amin
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos
...SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL – Când lumea va da haine de la bolnavi ca sa le puneţi pe Sfintele Moaşte sa se sfinţească, sa luaţi aminte sa fie numai bluziţe, iar nu altceva, căci nu se potriveşte, este lipsă de evlavie. Soarele, fireşte, nu se întinează, nici Dumnezeu nu se întinează, însă noi ne demonizam prin lipsa de evlavie.
Mai demult oamenii, când se îmbolnăveau, luau untdelemn din candela lor, se ungeau şi se făceau bine. Acum candela o au de forma, numai ca sa lumineze, iar untdelemnul il arunca la chiuveta atunci când spală candela. O data am mers într-o casa şi am văzut cum gospodina spăla candela în chiuvetă. “Unde se duce apa?” am întrebat-o. “In canalizare” mi-a răspuns. “Dar, bine” ii spun, “pe de-o parte iei untdelemn din candela şi iţi miruieşti copilul cu el atunci când este bolnav, iar pe de alta parte tot untdelemnul din paharul candelei merge în canalizare? Ce ai de spus la aceasta? Cum sa vina binecuvântarea lui Dumnezeu în casa ta?“.
În casele de azi un lucru sfinţit, de pilda hârtia cu care a fost învelită anafora, nu ai unde s-o arunci. Îmi aduc aminte ca acasă la noi nici apa cu care spălam vasele nu mergea la canal. Mergea în alta parte, pentru ca si firimiturile sunt sfinţite, deoarece facem rugăciune înainte şi după masa. Toate acestea lipsesc astăzi, de aceea lipseşte şi harul dumnezeiesc, iar oamenii se demonizează.
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunger Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
12 gânduri despre mândrie de la Sfântul Paisie Aghioritul
Omul cel mai mândru nu este cel ce se laudă cu mândrie, ci cel ce se laudă că este foarte smerit.
Cel care se îndreptăţeşte pe sine când greşeşte îşi preschimbă inima sa într-un refugiu diavolesc şi va continua să greşească tot mai mult şi va fi zdrobit fără folos de egoismul său, dacă nu îşi va zdrobi „eul" său. Cel care îşi îndreptăţeşte patimile sale se îmbolnăveşte din ce în ce mai tare şi atunci este trădat chiar şi de tuşea sa.
Cei care nu primesc observaţii nici de la oamenii pe care îi iubesc primesc bătăile de joc ale tuturor oamenilor care gândesc lumeşte, rămânând în cele din urmă lemne strâmbe şi se netrebnicesc duhovniceşte, precum sunt puse "la cofraje sau schele scândurile care nu primesc rindeaua tâmplarului ca să devină mobilă şi astfel sunt călcate şi murdărite până ce se vor strica şi vor sfârşi în foc.
Cei care nu au căderi în această lume, deşi au mândria lumii, arată că mândria lor a întrecut limitele ei (a ajuns la un grad satanic) şi căderea s-a făcut în partea din spate a vârfului înalt (cădere luciferică).
Cel care are mândrie multă este mai rău decât cel care are diavol, deoarece mândria umflă mereu până se sparge. In timp ce omul care are duh necurat, pe lângă faptul că se chinuieşte şi plăteşte (sau depune, dacă nu s-a făcut pricină el însuşi), se şi smereşte de nevoie în ochii oamenilor, iar în cele din urmă Dumnezeu îl slobozeşte răinânându-i în suflet îndoit folos.
Mândria împiedică mult harul lui Dumnezeu, ba chiar şi gândul mândru spurcă virtuţile noastre, precum şi găinaţul care, atunci când cade în ouăle prăjite, face ca ele să fie aruncate împreună cu tigaia.
Cei care îi pot răbda pe cei foarte mândri, fără însă să-i linguşească, aceştia sunt cei mai smeriţi oameni, cei mai credincioşi şi mai drepţi, deoarece mereu vor fi nedreptăţiţi şi dispreţuiţi de cei mândri.
Mai mare recunoştinţă trebuie să arătăm celor care ne smeresc, ne nedreptăţesc şi ne adapă cu otravă, decât celor ce ne hrănesc cu cinstiri şi cu cuvinte dulci sau cu mâncăruri şi dulciuri alese, deoarece otrăvurile sunt cele mai bune medicamente pentru sufletul nostru.
Vai nouă când ni se face reclamă că suntem harbuji buni, în timp ce noi pe dinăuntru suntem dovleci! (Vai ţie, sărmane Paisie!)
Vai şi de trei ori vai când nu luăm aminte şi dăm celorlalţi impresia că suntem sfinţi, căci prin aceasta ne osândim pe noi înşine veşnic şi nimeni nu se va ruga pentru odihna sufletului nostru, atunci când vom muri, lucru de care vom avea nevoie, ci toţi ne vor ferici. Din păcate nici eu n-am luat aminte la aceasta şi mi-am omorât sufletul. Rugaţi-vă să-l odihnească Bunul Dumnezeu.
Cel care se bucură atunci când este lăudat de oameni este batjocorit de draci.
Dacă nu ar exista acest „eu" şi oamenii ar folosi numai „tu, el, acela", ar exista smerenie, dragoste şi binecuvântarea lui Dumnezeu în lume, iar oamenii atunci ar trăi pe pământ ca în rai.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2005
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
- Parinte, sunt unii oameni, care deşi au auzit multe despre Hristos, nu au de gand sa se schimbe. Nu se întorc. Ce se intampla cu unii aceştia?
- Aceştia sunt intorşi mult în cealaltă parte (în cer) şi de aceea este nevoie de multă rugãciune, pentru a întoarce în partea cea bunã. Daca un om este bun şi îl doare inima pentru alţii, sã nu te temi pentru el. Dacã de exemplu cineva bea, joacă cărţi are şi alte patimi şi nu crede, dar cand vede un sarac, se intristeaza, se tulburã şi vrea sa ajute, sã nu te temi nici pentru acesta, pentru ca îl va ajuta Hristos. Dar daca cineva este nemilostív şi cu toate ca are multe bunuri, persista în nemilostivire şi se impietreşte şi mai mult, pentru unul ca acesta sã te temi.
lata, era o femeie in Austria, foarte bogata, care şi-a cheltuit toata averea ei la saraci. Dãdea aici dadea acolo, iar la sfârşit a rămas fara nimic. Nişte cunoscuţi de-ai ei au avut grija şi au dus-o la un azil de batrani elegant. Mergea acolo un cunoscut de-al meu şi-i vorbea despre Hristos, dar aceea nu credea. "Hai sa schimbăm discuţia", îi spunea. În cele din urmăi-a apărutÎnsuşi Hristos, nu în vedenie, ci la aratare.
Apoi sa fi vazut la ea plans şi pocainţă.
- Cum de n-am crezut atunci când imi vorbeai despre Hristos? spunea ea cunoscutului meu.
Cand venea acel cunoscut al meu şi-mi spunea sã fac rugãciune pentru ea, eu ĭi rãspundeam: "Nu, nu fac rugaciune pentru ea deoarece ea este îndreptăţită să primeasca ajutorul dumnezeiesc”.
Pana acolo a facut pogoramant Hristos incat a binevoit sa vina El Insuşi.
Aşadar sa avem răbdare in boli şi incercari pentru a primi o pensie fie ea cat de mica. Pentru ca nimic din cele ce se intampla nu le ingaduie Dumnezeu daca nu iese din ele ceva bun. Uneon Dumnezeu ingaduie sa se intample ceva unui om incat sa fim nevoiţi sa-l ajutam şi astfel sa scapam noi de ceva rau.
Cand eram la Stomio am coborat odata ln Koniţa şi ma intorceam la manastire incarcat cu multa greutate. Mergeam pe o carare abrupta şi stramta şi ma grabeam sa ajung repede deoarece soarele incepuse să apună şi nu voiam să-mi neglijez îndatoririle mele duhovniceşti.
Pe la mijlocul drumului insa vad inaintea mea pe cineva cu doi catari incarcati cu lemne. Unul cazuse de o parte a cararii iar celalalt de cealalta parte. Deja omul se afla in primejdie. Era firesc să-l ajut. Aşadar l-am ajutat şi i-am carat şi lemnele o bucata de drum. Omul s-a bucurat. Mi-a spus mulţumesc de o mie de ori insa şi eu m-am bucurat ca l-am ajutat. Am intarziat cam vreo douazeci de minute. Am luat-o din nou la picior. M-ai salvat, m-ai salvat! imi striga acela de departe.
Dar cand am ajuns in varf ce sa vad? La o distanţa de douazeci de minute de mers avusese loc o avalansa. Se desprinsesera nişte stânci şi o luasera la vale ca aruncate din praştie târând dupa ele copaci şi tot ce întalneau in cale.
Atunci am inteles că dacă nu m-aş fi oprit, as fi fost pierdut. Dumnezeu a iconomisit ca aceluia să-i cadă catârii, ca să mă izbăvesc eu. Şi pe deasupra imi mai şi multumea.
Atunci rn-am intors inspre locul de unde venisem Şi am strigat: "M-ai izbăivit! M-ai izbăvit! Mulţumesc!".
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
" Stăpane-nsangerat, Domn al lumini
si Vesnicie limpede , Iisuse !
Tu, care ai primit pe frunte spinii
si cuie-adanci in mainile-ti supuse,
Tu, Domn al Răstignirii si-nvierii,
care din cruce ne-ai facut lumina
si Răsărit din rănile tăcerii
si cantec din osanda-ti fără vina-
Dă-ne-nclestrea Ta, dă-ne puterea
din ceasul pironirii-nsangerate,
Să ne primim si cuiele si fierea ca
Tine-n marea ta singuratate.
Pe fruntea tării zambetul Ti-l pune
Si Neamul care-acum osanda-si duce
In invată-l Tu amara rugăciune
Din clipele suirilor pe cruce.
