Pagini

28 iunie 2018

VINO AFARĂ !...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                Bucuria mea, Iisus Hristos Cel ce ii spune Martei, cea cu ochii scaldati in lacrimi: “Eu sunt Invierea (Ioan 11:25) si Viata, cel ce crede in Mine chiar daca va muri, va trai”, este Acelasi care putin dupa aceea ii porunceste lui Lazar: “Vino, afara!”( Ioan 11:43).
Chemarea aceasta: ,,VINO, AFARĂ!" se adreseaza fiecaruia dintre noi, este purtarea de grija a lui Dumnezeu, este mana mereu intinsa, care ne scoate din intunericul mortii, din noroiul pacatelor si din indoiala in credinta. De aceea, oricat de ratacit (pacatos) ar fi omul, el poate sa fie ridicat, inviat in sufletul si in trupul sau. Ceea ce pare imposibil pentru oameni implineste Dumnezeu: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27). Oamenii se impiedica in pacatele lor, adica, altfel spus, PĂCATELE II AJUNG DIN URMĂ, le fac la tinerete si le platesc la batranete. Placerile care acum ii desfata, mai tarziu se vor lupta cu ei. Groparii tineretii omului sunt 7: Necredinta in Dumnezeu (ateii), Betia, Desfraul, Mania, Necinstirea parintilor, Tovarasia cea rea (adica Anturajele) și Trandavia. 

         PĂCATELE TINERETELOR si ale NESTIINTEI MELE, nu le pomeni, DOAMNE!

 Pamantul este plin de durere, datorita pacatelor noastre. Dumnezeu am mai lasat loc si pentru bucurie, ca sa nu cadem in deznadejde. Asadar: “Adu-ti aminte de zilele din urma si nu vei mai pacatui niciodata!” Amin si Aliluia!
                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.