SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Preot Sorin Croitoru

Veniți cu toții să-i cântăm omului dumnezeiesc,
Dumnezeului prin har, cel cu duh proorocesc,
Marelui biruitor al oștirilor drăcești,
Soarelui luminător al trăirii creștinești.

Veniți cu toții să-i cântăm imnuri preafrumoase
Dușmanului necruțător al vieții păcătoase.
Veniți cu toții să-i cântăm prin harul cel de Sus
Prietenului cel iubit al Domnului Iisus!

Veniți cu toții să-i cântăm în poem meșteșugit
Aceluia ce printre sfinți ca fulgerul a strălucit:
Este vorba de Ioan, Înaintemergătorul,
Cel mai mare dintre Sfinți, cel numit "Botezătorul".

Despre el demult scrisese Isaia, profet mare:
"Înaintea lui Mesia el va pregăti cărare".
Ioan fost-a mare sfânt și ascetic a trăit,
El și "înger pe pământ" mai târziu a fost numit!

Îl iubea Mântuitorul, c-avea inima curată:
În afară de Treime, n-a dorit nimic vreodată!
Nu știa ce e păcatul, era sfânt ca primul om
Înainte de cădere, (până a mâncat din pom..)

Pentru viața sa cea sfântă, Domnul tare l-a iubit,
Iar odată "cel mai mare dintre oameni", l-a numit!
Ioan boteza cu apă, pregătind pe frații lui
Să-L primească-n curăție toți pe Fiul Omului.

Mulți mergeau smeriți la dânsul, spovedind păcatul lor,
Cerând milă de la Tatăl în auzul tuturor.
Scufundarea lor în apă plini de lacrimi de căință
Ne arată cum se face sănătoasa pocăință.

(Apa azi e-'nlocuită de dumnezeiescul Har
Ce ni-l dă în spovedanii preotul de la Altar).
Dar să mergem mai departe, să-'nvățăm de la Ioan,
Pustnicul și proorocul ce trăiește la Iordan..

Printre miile de oameni care la Iordan veneau,
Mai erau și din aceia ce căință nu aveau.
Cei mai mulți dintre aceștia erau, pare, farisei.
Mult a mai avut de furcă Domnul Iisus cu ei..

Ca și oamenii de astăzi (parcă-i știm pe ei, așa-i?)
Căutau prin viclenie să își "prindă" loc în Rai!
Făr-un dram de omenie, fără pic de umilință,
Pretindeau și ei botezul, însă nu cu pocăință!

Mergeau la Ioan la "pleașcă", încercând să-l păcălească
Și cu burțile sătule vroiau să se mântuiască!
Ți-ai găsit însă cu cine.. Ioan, mare prooroc,
Era văzător cu duhul: nu îl păcăleai deloc!

Când mi ți-i lua la tură, deveneau roșii ca racii.
O luau atunci la fugă, căci erau mândri ca dracii!
"Pui de vipere ce sunteți, ați venit acum la mine
Să scăpați de iadul veșnic, dar cu Dumnezeu nu ține!

Ca să nu vă mânce iadul, arătați acum căință,
Faceți roade sănătoase, vrednice de pocăință"!
Ale lui Ioan cuvinte sunt și azi adevărate,
După cum scria Poetul: "Toate-s vechi, și noi sunt toate".

Deci Ioan pe mulți certa, iar pe alții miluia.
El cerea viață curată, inimă nevinovată..
În războiul cu păcatul, Ioan fost-a neînfricat.
Pentru aspra sa certare, Irod capul i-a tăiat.

Plânsu-l-a Hristos pe dânsul în pustie la Iordan,
De aceea noi creștinii, plângem moartea lui Ioan..
Ne rugăm cu umilință Sfântului Botezător:
Milă ai și mijlocește la Hristos pentru popor!

Împreună cu Maria, Maica Domnului Preasfântă,
Miluiește și-i păzește pe acei ce azi îți cântă!