Ochii deschişi ai Sfântului Nectarie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                 

Am încercat de câteva ori să fac poze, dar nu am reuşit, pentru că mi se închidea obiectivul aparatului de câte ori intram la Sfântul şi atunci mi-am zis că nu vrea Sfântul să fac poze, aşa că nu voi face. În ziua de hram, stând la capul raclei (că nu îţi vine să te duci de acolo), grecoaica care curăţa geamul raclei şi o altă româncă, care stătuse la rugăciune toată noaptea, au văzut ochii deschişi ai Sfântului Nectarie, probabil aşa cum noi îi vedem acum în fotografii (pe blogul respectiv sunt postate şi fotografiile). Şi mă trăgeau de mână ca să văd şi eu, dar spre nevrednicia mea, nici eu, nici alţii nu am reuşit să vedem nimic din ceea ce se arăta doar lor două. Am făcut fotografii înainte de plecare.
Închipuiţi-vă bucuria şi frica ce m-a cuprins când m-am întors acasă şi am descărcat pozele pe calculator. La început am sesizat doar focul de deasupra sfântului cap, şi în timp ce le povesteam alor mei de ochii deschişi, nepotul se uita spre mama sa şi cu voce stinsă şi palid îi zice: „Mami, dar eu văd şi ochii deschişi”. Din acel moment am văzut şi noi.
(Sfântul Nectarie minuni în România, ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, p. 213)
Mărturii despre dărnicia harului vindecător al Sfântului Nectarie
Prin nenumăratele sale faceri de bine, Taumaturgul Nectarie, acest sfânt al secolului nostru, nu aparţine doar pământului elen, ci tuturor credincioşilor ortodocşi care aleargă la el pentru ajutor trupesc şi sufletesc. Cu toţii primesc răspuns, dacă se roagă curat şi stăruitor. Redăm în cele ce urmează câteva relatări ale unor oameni care s-au învrednicit de nectarul binefacerilor venite din partea sfântului, în condiţii extreme, când nici un ajutor omenesc nu-i mai putea salva.
În ţara noastră, Sfântul Nectarie este adorat de toţi credincioşii care îi cunosc harul şi puterea mijlocitoare în faţa lui Dumnezeu. Sfintele sale moaşte nu rămân niciodată singure, iar bisericile care îi sunt înălţate – mereu pline. Este şi cazul Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti, un loc de pelerinaj continuu, tămăduitor, cald şi primitor pentru cei suferinzi. Indiferent de necazuri, oamenii îşi găsesc aici liniştea. Vin iarăşi şi iarăşi până când această stare devine una permanentă.
Serile de miercuri şi vineri ale fiecărei săptămâni, în care se săvârşeşte slujba Tainei Maslului, fac ca sfântul lăcaş să devină neîncăpător. Răbdarea, disciplina şi profunzimea rugăciunii îi recomandă pe cei prezenţi ca şi creştini autentici. Rugăciunea obştească, în comuniune, este mult mai puternică. Dumnezeu şi sfinţii Lui doresc să ne vadă uniţi, unii pentru alţii rugători, pentru ca la finalul slujbelor să ne simţim mai uşuraţi de griji şi necazuri, să aflăm rezolvarea problemelor noastre.
Călugării aşezământului monahal din strada Radu Vodă a sectorului 4 din Capitală primesc aproape zilnic din partea oamenilor mărturii verbale, scrise sau telefonice despre minunile pe care Sfântul Nectarie le-a făcut şi continuă să le îndeplinească cu fiecare în parte.
Arhimandritul Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, un prieten apropiat al mănăstirii Sfântului Nectarie, adună toate aceste semnale venite din partea credincioşilor şi intenţionează chiar să le publice, cât de curând, într-o carte. „Avem multe scrisori venite din partea oamenilor. Sfântul Nectarie este foarte iubit de credincioşii noştri, nu doar pentru că este un sfânt al secolului nostru, ci şi datorită minunilor pe care le face”, a spus arhimandritul Policarp Chiţulescu, care ne-a oferit câteva scrisori-mărturie spre publicare, pe care le-am răsfoit cu emoţie şi vi le prezentăm şi dumneavoastră, cititorilor noştri.
Nectaria, fetiţa primită în dar de la sfântul ocrotitor al familiei
„O privesc pe Nectaria, fetiţa noastră în vârstă de 5 săptămâni, şi îi mulţumesc lui Dumnezeu, Maicii Sale şi Tuturor Sfinţilor pentru minunea ce s-a săvârşit în viaţa noastră.
Eram căsătoriţi de aproape 4 ani şi ne doream foarte mult să devenim părinţi. Am aflat, în urma consulturilor medicale, că doar printr-o minune se putea întâmpla aceasta în viaţa noastră. Am încercat să ne rugăm mai mult şi în special la Sfântul Nectarie, ale cărui sfinte moaşte se află şi în lăcaşul unde soţul meu este preot slujitor. Mărturisesc că Sfântul Nectarie era de mai mult timp protectorul familiei noastre. Cu multă nădejde în ajutorul lui Dumnezeu şi ascultând întocmai sfatul medicului, minunea s-a întâmplat: am rămas însărcinată. Bucuria imensă ne-a fost zdruncinată la doar câteva săptămâni, când m-am internat pentru prima dată cu iminenţă de avort. După ce m-am întors acasă, la doar câteva zile, simptomatologia s-a repetat, dar mai accentuat. În spital, în a doua noapte de la internare, am avut hemoragie masivă. Personalul medical de gardă considera că totul se terminase, dar eu credeam în minuni şi m-am rugat continuu. Promisesem deja că dacă, prin minune, copilul se va naşte va primi numele Sfântului Nectarie. Dimineaţă, când medicul a venit în clinică m-a şi chemat la ecograf şi, minune, deşi prezentam un hematom uterin mare, fătul nu părea să sufere: inimioara continua să-i bată şi el chiar se mişca. Abia după o săptămână medicul şi-a dat seama că fusese sarcină gemelară şi doar unul dintre feţi rezistase. Sângerarea a continuat câteva săptămâni, iar pentru următoarele 7 luni mi s-a indicat repaus absolut. Timpul a trecut şi la 38 de săptămâni de sarcină m-am internat pentru cezariană programată. Dimineaţă mi s-au recoltat analize, apoi am fost trimisă în salon pentru a aştepta consultul preanestezic. În salon am citit Acatistul Sfântului Nectarie, rugându-mă ca în momentul naşterii să fie alături de noi mai mult decât oricând. Cum am terminat rugăciunea am fost chemată la consult. Nici nu ajunsesem la medic şi deja am simţit că micuţa noastră urma să vină pe lume. Medicii s-au mobilizat imediat şi în 45 de minute eram în sala de operaţie. Nu voi uita niciodată primul ei sunet: l-am perceput ca pe un imn de slavă, cântat lui Dumnezeu pentru minunea ce se întâmpla. Bucurie mare a fost şi botezul, când Dumnezeu a voit ca încreştinarea micuţei să se săvârşească chiar de către ierarhul locului cu un sobor de preoţi. Doresc ca, citind aceste rânduri, femeile care îşi doresc din suflet minunea de a deveni mame să nu deznădăjduiască.” (Maria M.)
„Cu ajutorul Sfântului Nectarie am scăpat de boala depresiei”
„Îi mulţumesc Sfântului Nectarie pentru că m-a ajutat într-un moment greu al vieţii mele şi, chiar dacă felul în care am primit eu ajutorul său nu a fost unul spectaculos, vreau să mărturisesc minunea pe care făcut-o cu mine, pentru ca şi alţi oameni să afle ajutorul pe care îl acordă în toate problemele şi suferinţele celor care se roagă lui.
În anul 2006, am suferit o depresie care în timp s-a agravat, astfel încât la un moment dat mă gândeam din ce în ce mai des la sinucidere. Starea mea de deznădejde era foarte mare.
Mă îndepărtasem foarte mult de Dumnezeu. Aproximativ un an, nu numai că nu am intrat niciodată într-o biserică, dar nici măcar nu m-am rugat o singură dată şi nu m-am închinat deloc. Eram într-un moment de confuzie şi de dezechilibru foarte mare.
Starea în care mă aflam, tot ceea ce simţeam şi trăiam atunci este greu de descris în cuvinte, traversam o stare de rău continuă, iar suferinţa psihică devenea insuportabilă uneori.
În luna februarie 2009, am citit într-o revistă despre ajutorul pe care Sfântul Nectarie l-a dat unei persoane într-un moment dificil pe care aceasta îl traversa. Tot atunci am aflat că o parte din sfintele sale moaşte se află la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti. Câteva zile mai târziu, în aceeaşi lună, călcam pentru prima dată în Mănăstirea Radu Vodă, unde m-am rugat şi m-am închinat la racla cu moaştele Sfântului Nectarie. Era într-o duminică seara şi am asistat la slujba Paraclisului Maicii Domnului.
Din acel moment am început să merg din ce în ce mai mult la mănăstire şi să mă rog sfântului, îi citeam acatistul şi mergeam cât mai des la slujba Paraclisului Maicii Domnului. O vreme, starea mea a fost aceeaşi. În continuare eram în depresie, tratamentul pe care îl începusem nu avea efect, dar de data aceasta aveam un punct de sprijin, aveam un reper către care puteam să mă îndrept atunci când frământările îmi cuprindeau sufletul şi mintea, pentru că de fiecare dată când mergeam la Sfântul Nectarie eram cuprins de o stare de linişte şi de speranţă că voi depăşi depresia.
În timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al Sfântului Nectarie, am reuşit să trec peste boală, să conştientizez starea de degradare morală în care mă aflam şi am încercat să mă ridic. Gândurile de sinucidere au dispărut. Realizez acum cât de înstrăinat eram de Dumnezeu şi că atât timp cât am refuzat să-L rog să mă ierte, nu am putut să ies din acea stare.
Sunt convins că îmbunătăţirea treptată a vieţii mele, astfel încât acum mă pot considera vindecat, se datorează ajutorului pe care l-am primit de la Maica Domnului şi de la Sfântul Nectarie, la care m-am rugat atât cât am putut eu. De asemenea, m-am rugat şi mă rog în continuare şi le mulţumesc şi altor sfinţi, dar de Sfântul Nectarie mă simt cel mai apropiat. În continuare, merg cât de des pot la Mănăstirea Radu Vodă, care a devenit o Eghină românească, şi unde este părintele meu duhovnic.” (Bogdan P.)
Vindecată de neoplasm
„Uneori, oamenii nu cred decât atunci când ajung într-o situaţie-limită. Mulţi trec pe lângă o biserică cu nepăsare sau intră pentru a aprinde o lumânare şi a spune o scurtă rugăciune, fără a conştientiza lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. Un astfel de om eram şi eu până în anul 2005.
La 43 de ani, în vremea unei operaţii la piept, medicii mi-au pus diagnosticul de neoplasm. Din acel moment, a început Golgota cu toată tristeţea, nesiguranţa, chinul şi frica sa. Timp de şase luni am trecut prin toate tratamentele specifice acestei boli.
Într-o zi, o prietenă mi-a povestit despre puterea vindecătoare a Sfântului Nectarie din Eghina şi despre faptul că la Mănăstirea Radu Vodă se află o parte din sfintele sale moaşte.
Am alergat cu toată speranţa şi încrederea, rugându-l pe Sfântul Nectarie să mă ajute şi să-mi dea putere să trec cu bine peste această grea încercare. Preoţii m-au sfătuit să citesc viaţa şi Acatistul Sfântului Nectarie şi să mă ung cu ulei de la candela sa.
Cu multă răbdare, m-am pus pe treabă şi în fiecare zi mă rugam şi citeam acatistul. Mărturisesc că de multe ori îmi era imposibil să mă concentrez prea bine, dar niciodată nu mă opream, deşi consideram că sfântul nu putea să ia în consideraţie o astfel de rugăciune.
Când m-am trezit, într-o dimineaţă, în suflet am simţit o dragoste şi o pace pe care nu le pot descrie în cuvinte. Sfântul mă mângâia cu bunătatea sa. După trei zile, o prietenă din Siria a venit în vizită la mine şi mi-a spus că are un cadou pentru mine, adus din ţara sa. Mare mi-a fost uimirea când a scos din geantă un pliant. Pe prima pagină era Sfântul Nectarie. El nu a dorit numai vindecarea trupului meu, ci şi a sufletului. Rătăcind din neştiinţă, printr-o conjunctură a vieţii, pe oceanul necunoscut al altei religii, sfântul dorea întoarcerea mea la adevărata credinţă şi a reuşit cu ajutorul preoţilor, cărora le mulţumesc.” (Mihaela D.)
Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;2119;1;76519;0...
Preluat din: http://acvila30.ro/marturii-despre-darnicia-harului.../