Pagini

8 iulie 2020

Pomenirea Sfântului Cuvios Teofil, izvorâtorul de mir

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Teofil acesta s-a născut în satul Ziki din Macedonia. El a fost un bărbat foarte învățat și un mare nevoitor.
La porunca Patriarhului Nifon al Constantinopolului el a călătorit la Alexandria ca să vadă cu ochii lui și să cerceteze dacă erau adevărate cele ce se auzeau că Patriarhul Ioachim a mutat muntele cu rugăciunea și că a băut într-adevăr otravă, silit fiind de ispitirea evreilor și musulmanilor de acolo, care otravă nu a putut să îi facă nici un rău. Mergând la Alexandria și cercetând și văzând că toate acestea sunt adevărate, Sfântul Teofil s-a întors la Sfântul Munte, unde și-a continuat viața de nevoințe, mai întâi la Mânăstirea Vatopedi, apoi la Iviron, iar la urmă la Chilia Sfântului Vasile de lângă Karyes.
Mai marii au voit ca acest Părinte Teofil să ia scaunul arhieresc al Tesalonicului, dar el a refuzat. Prin tăcere desăvârșită, prin sfintele și dumnezeieștile cugetări și prin rugăciunea cea săvârșită în inimă, el și-a curățit cu desăvârșire mintea și trupul și s-a făcut locaș și vas al Duhului Sfânt, în care locuia Hristos.
Grăind despre apropiata lui moarte, el a poruncit ucenicului lui Isaachie ca să nu-i dea trupul obișnuitei îngropări, ci legându-l de picioare, să-l târască până la un loc iar de acolo să îl arunce în mare. Cu frică mare și cu cutremur, ucenicul a împlinit porunca Bătrânului lui. Dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu moaștele Sfântului Teofil s-au descoperit și când au fost așezate în vechea lui chilie, ele au început să izvorască un mir minunat și înmiresmat.

Sfântul Cuvios Teofil a trecut la cele veșnice în opt zile ale lunii iulie, la anul 1548.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.