PODOABA INTREGII ZIDIRI - Sfantul Ioan din Kronstadt

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....PODOABA INTREGII ZIDIRI - Sfantul Ioan din Kronstadt

"Cel care a împodobit cerul cu stele nu putea sa împodobeasca si mai minunat Cerul Sau – Preasfânta si Preacurata Fecioara, Maica Sa? Cel care a împodobit pamântul cu multe feluri de flori, atât de frumos colorate si le-a înmiresmat cu parfumuri, nu putea oare sa o împodobeasca pe maica Sa pamânteasca cu toate florile virtutilor, sa o parfumeze cu toate parfumurile duhovnicesti? Cu siguranta ca putea! Si stapâna noastra a devenit Cerul si Templul Dumnezeirii, împodobita cu toate frumusetile si mai înmiresmata decât toate parfumurile pamântesti. O, daca Dumnezeu în marea Sa mila, prin rugaciunile Maicii Sale Preacurate, ar binevoi sa ma împodobeasca pe mine, cel desfigurat de pacat, daca ar binevoi sa ma înmiresmeze si pe mine, cel necurat! Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 107. " Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...PODOABA INTREGII ZIDIRI - Sfantul Ioan din Kronstadt "Cel care a împodobit cerul cu stele nu putea sa împodobeasca si mai minunat Cerul Sau – Preasfânta si Preacurata Fecioara, Maica Sa? Cel care a împodobit pamântul cu multe feluri de flori, atât de frumos colorate si le-a înmiresmat cu parfumuri, nu putea oare sa o împodobeasca pe maica Sa pamânteasca cu toate florile virtutilor, sa o parfumeze cu toate parfumurile duhovnicesti? Cu siguranta ca putea! Si stapâna noastra a devenit Cerul si Templul Dumnezeirii, împodobita cu toate frumusetile si mai înmiresmata decât toate parfumurile pamântesti. O, daca Dumnezeu în marea Sa mila, prin rugaciunile Maicii Sale Preacurate, ar binevoi sa ma împodobeasca pe mine, cel desfigurat de pacat, daca ar binevoi sa ma înmiresmeze si pe mine, cel necurat! Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 107. "

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

sunt sărbătoriţi pe 29 iunie, după o perioadă de post, care variază ca durată, în funcţie de data Sfintelor Paşti.
Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileei. Înainte de a se întâlni cu Domnul, numele său de iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatra), care după o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, l-a chemat să se alăture Lui şi să devină "pescar de oameni". Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, "cel întâi chemat" la slujirea credinţei, şi cel care avea să aducă Evanghelia Domnului pe tărâmul dacilor, devenind astfel apostolul românilor.


Sfântul Apostol Petru era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece Ucenici şi deseori vorbea în numele Apostolilor, rugând pe Învăţătorul să le tâlcuiască înţelesul tainelor credinţei. Era o fire înfocată, cinstită şi plină de rodire pentru Hristos, gata oricând la uitarea de sine. Cu toată dragostea pentru Iisus Hristos nu şi-a putut învinge slăbiciunea, şi deşi a mărturisit în numele Apostolior dumnezeirea lui Hristos, tot el apoi se leapădă de trei ori de Domnul său, tocmai când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe lacrimi şi cu mult zbucium, a ispăşit în cele din urmă întreita sa lepădare de Domnul, iar la cea de a treia arătare a Domnului Înviat, Petru redobândeşte vrednicia de Apostol, mărturisind de trei ori dragostea lui către Mântuitorul Hristos.

      După Înălţarea la cer a Domnului şi după Pogorârea Duhului Sfânt, a început strădania, cea fără odihnă, pentru răspândirea credinţei şi, ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Petru nu s-a ferit de nicio osteneală pentru împlinirea poruncii Mântuitorului, de a vesti adevărul mântuirii. A străbătut drumuri lungi şi grele, propovăduind Evanghelia în Iudeea, în Antiohia şi în Pont, în Galatia, în Capadocia şi în Bitinia, ajungând până la Roma. Deşi mai vârstnic, s-a supus întru totul hotărârilor luate la Sinodul Apostolilor, din anul 50. Peste tot a întemeiat Biserici, a învăţat, a mângâiat, a întărit credinţa şi nădejdea primilor creştini. Când n-a putut ajunge la fraţi, a luat pana şi a scris cele două epistole din Noul Testament, comori de învăţătură mai preţioase decât aurul şi pietrele scumpe.

Marele pescar şi-a încheiat strădania şi viaţa la Roma, cetatea cezarilor. La anul 67, în ziua de 29 iunie, Sfântul Apostol Petru a îndurat moarte de mucenic, în vremea prigoanei dezlănţuite împotriva creştinilor de crudul împărat Nero (54-68). Pe colina Vaticanului verhovnicul Apostolilor a fost răstignit cu capul în jos, pecetluind cu sângele său credinţa şi dragostea lui faţă de Mântuitorul Hristos.

  Sfântul Pavel a fost un învăţat fariseu, un rabin care înainte de a veni la credinţă se numea Saul, şi era de origine din Tarsul Ciliciei. Era ucenic al lui Gamaliel, care conducea o scoală în Ierusalim, şi era cunoscător al întregii învăţături mozaice, fiind unul din cei mai veneraţi preoţi ai Iudaismului din generaţia sa, ţinând cont de faptul că era unul dintre rabinii sefarzi ai epocii sale, adică făcea parte din acea categorie sacerdotală de elită în cadrul Iudaismului care reuneşte pe cei mai luminaţi cărturari ai unei generaţii rabinice, având misiunea de-a veghea la respectarea învăţăturilor mozaice în literă şi spirit.

Împuternicit de sinedriul din Ierusalim, Saul prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credinţa în Hristos şi propovăduiau Învierea Lui. Pe când călătorea spre cetatea Damascului, pentru a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat în chip minunat, şi a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci. Din clipa aceea Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinţei creştine şi, sub noul nume de Pavel dobândit în urma botezului primit de la Anania, a fost unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos. El a dus Evanghelia, adică vestea cea bună a Domnului, printre mai multe popoare din Răsărit, binevestind în multe locuri din Grecia, la Atena, la Corint, în Asia Mică şi în Macedonia şi ajungând până la Roma. În lungile şi ostenitoarele lui călătorii, a îndurat nenumărate primejdii, a suferit bătăi, a fost întemniţat, a îndurat foamea şi setea. Nicio suferinţă nu i-a micşorat însă râvna de propovăduire a credinţei, şi nicio primejdie nu l-a înspăimântat. Prin toate cetăţile pe unde a trecut, a întemeiat Biserici, de care s-a îngrijit tot timpul, sfătuindu-le şi îndrumându-le prin Epistolele pe care le trimitea către fraţi, când se afla departe, epistole din care ni s-au păstrat paisprezece, ca un adevărat tezaur al vieţii în Hristos, ca o adevărată ştiinţă a mântuirii.

Sfântul Apostol Pavel a fost numit "Apostolul Neamurilor", deoarece a vestit cel mai mult pe Hristos printre popoarele din acele timpuri, iar sfârşitul său a fost cu moarte de mucenic, tăindu-i-se capul cu sabia, murind în aceeaşi zi cu Sfântul Petru şi sub acelaşi împărat Nero, la marginea Romei, pe drumul ce duce de la Roma spre mare.

Aceşti doi mari Apostoli nu-şi au lauda de la oameni, ci de la Însuşi Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos; că pe Sfântul Apostol Petru l-a fericit pentru mărturisirea lui, numindu-l „piatră”, şi pe adevărul mărturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar pe Sfântul Apostol Pavel l-a numit „vas ales”, care avea să poarte numele Domnului înaintea tiranilor şi a împăraţilor.

Să cinstim necontenit pe aceşti mari ctitori ai credinţei noastre. Cât vor dura cerul şi pământul, faptele şi învăţăturile Sfinţilor Apostoli nu se vor şterge din istoria mântuirii. Să-i chemăm în rugăciunile noastre şi să le fim recunoscători, urmând credinţa apostolică a Bisericii Ortodoxe, Una, Sfântă şi Sobornicească, pe care ei au făcut-o să crească pe Piatra-Hristos.

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

..."V-AȚI INTREBAT VREODATA DE CE SFINȚII AP. PETRU ȘI PAVEL SUNT SĂRBĂTORIȚI ÎMPREUNĂ ???

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

...Cei doi apostoli sunt pomeniti împreuna pentru ca au murit in aceeasi zi !!!...astfel, cei doi apostoli s-au întâlnit din nou, în moarte..."

..."Sunt cinstiti in aceeasi zi, pentru ca au murit amândoi prin moarte mucenicească pe 29 iunie, anul 67. Sfantul Petru a primit moartea prin rastignire, cu capul in jos, iar Sfantul Pavel prin taierea capului, deoarece era cetatean roman si nu trebuia omorat asemeni sclavilor.

Mai sunt praznuiti împreuna și pentru ca au marturist în comun dumnezeirea lui Hristos.

Potrivit Traditiei, Sf.Ap. Petru si Pavel au fost intemnitati o vreme in aceeasi celulă, în închisoarea din Roma, unde si-au convertit temnicerii si s-au rugat pana când în mijlocul celulei a aparut un izvor care se poate vedea si în prezent.

..."Sfantul Apostol Petru s-a considerat nevrednic să fie răstignit ca Stăpânul Hristos. El le-a cerut călăilor săi să-l răstignească cu capul în jos. Cererea i-a fost îndeplinită.
Apostolul a rugat pe răstignitorii săi să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept, spunând:

+++ „Nu sunt vrednic ca să fiu răstignit precum Hristos al meu; căci El a fost răstignit astfel pentru a privi spre pământ, unde avea să coboare în Iad pentru a elibera sufletele închise acolo. Răstigniţi-mă cu capul în jos ca să privesc către ceruri, acolo unde mă voi duce”.+++

Astfel s-a preaslăvit marele Apostol al lui Dumnezeu, Sfântul Petru, prin moarte pe cruce, preamărind pe Dumnezeu, pentru că din pricina piroanelor din mâini şi din picioare suferea multă durere şi fără de prihană şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în anul Domnului nostru 67, în ziua de 29 a lunii iunie.

În acest fel, marele Apostol al Domnului, Petru, şi-a sfârşit viaţa plecându-şi capul la picioarele lui Hristos. Purtând crunta durere a lanţurilor în mâinile şi picioarele sale, şi-a dat sufletul său curat în mâinile lui Dumnezeu.

                                                      SFÂNTUL AP. PAVEL

..."După ce a fost adus la locul execuţiei, Sfântul Apostol Pavel, în aşteptarea morţii sale muceniceşti,
când a sosit clipa execuţiei, el însuşi şi-a plecat capul sub sabia călăului, iar acesta i l-a tăiat. Din rană a izvorât lapte şi sânge. Atunci când capul a căzut şi s-a rostogolit lovind de trei ori pământul, în acele trei locuri au apărut trei izvoare cu apă proaspătă care nu au secat nici în ziua de astăzi. O biserică pe numele Tre Fontane, a fost înălţată peste locul celor trei izvoare şi peste pilastrul unde a fost Sfântul Pavel decapitat.

Aceasta este povestea morții celor doi Apostoli ai lui Hristos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi!!!

             

                                                                                                          sursa:  Daniela Ristea

Rugăciune către Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Sfinte Mucenice Brâncovene Constantine, Dumnezeu te-a uns ca să călăuzești destinele neamului tău printre stâncile prăpăstioase ale vremii. Domnul te-a chemat să sporești slava Bisericii Ortodoxe, de la noi și de pretutindeni, cu darurile pe care numai puterea Celui de sus le-a pus întru a ta chivernisire. Tu te-ai rugat Bunului Dumnezeu pentru statornicirea în dreapta credință, dimpreună cu fiii tăi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul tău Ianache. Tu ai primit cununa sfântă a muceniciei, cu fiii tăi.
Ne rugăm ție în fața icoanei tale și cerem să duci la Părintele Ceresc rugăciunile noastre smerite, ca să ne izbăvească de durerile cele amare abătute de atâtea ori asupra noastră, să ne ocrotească de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi. Să dăruiască sănătate tuturor fiilor neamului românesc, pace lumii, liniște în sufletele și casele noastre; să ne țină în dreapta credință a Bisericii noastre cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Amin!

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ EUFROSINA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                      MARE AJUTĂTOARE TUTUROR FEMEILOR DEZNĂDĂJDUITE

Cu puterea dată ție de Dumnezeu, ai purtat cu bucurie jugul cel bun al Domnului nostru lisus Hristos. Păzind porunca iubirii de Dumnezeu, tu, Eufrosina, ți-ai răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. Iar prin viețuirea cea blândă și smerită ai dobândit iubirea lui Hristos.
Pentru aceasta S-a sălășluit în tine Duhul Sfant, învățându-ne pe noi, păcătoșii, să te lăudăm. Cu totul minunata și slăvită este nevoința ta. Căci asemenea sfinților din trecut ai strălucit. Mare har ai dobândit de la Dumnezeu, vindecând bolile, prevestind viitorul și întorcând oamenii de pe căile pierzării.
O, fericită maică Eufrosina, pe pământ nebună pentru Hristos, în ceruri preaînțeleaptă, care ai sfârșit în chip minunat drumul tău pământesc de o sută de ani! Caută acum din înălțimea cerului spre noi, păcătosșii, care în marea vieții stăm învăluiți de patimile și suferințele trupești, de ocările și ispitele lumești, și de numeroasele curse diavolești.
Și corăbiile sufletelor noastre sunt deja aproape de înec, căci nu au ancora puternică a credinței, și își pun nădejdea în puterile lor și în ajutorul omenesc, iar sfeșnicul iubirii și al evlaviei s-a stins.
Nu zăbovi, maică Eufrosina, ci ajută-ne nu dupa vrednicia noastră, ci dupa milostivirea ta, asemănându-te Atotmilostivului Mântuitorului nostru lisus Hristos. Întărește-ne în credință, nădejde și dragoste.
Pe cei reci și împietriți la inimă încălzește-i cu râvna ta, tămăduiește bolile noastre, ia de la noi necazurile și tristețea, dă-ne nouă mână de ajutor pe acest alunecos drum pământesc, ca să ne întărim cu trupul și cu sufletul, să purtăm răbdători crucea noastră cu nădejdea în Dumnezeu și, cu grabnica ta mijlocire, să ne învrednicim după moarte de viața cea veșnică și fericită, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor.AMIN.

SFÂNTĂ CUVIOASĂ  EUFROSINA ,ROAGĂ-TE PENTRU NOI .

.PRIETENII LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..



de Preot Sorin Croitoru

Mii de sfinți cinstim noi astăzi în Biserica cea Sfântă.
Harnică, Ortodoxia îi slăvește și le cântă.
Cu migală imnografii le-au ales din vieți crâmpeie
Și le-au așternut în versuri pe opt glasuri în Mineie.

Alții le-au cântat cu icos și condace sau tropare,
Compunându-le cu râvnă acatist la fiecare,
Amintindu-le în ele faptele deosebite,
Jertfa vieții virtuoase și minunile slăvite.

Și ca lumea să-nțeleagă slava sfinților cea mare,
Cărturarii cu știință le-au pus viața-n sinaxare
Ca să vadă tot creștinul că pe cel ce Îl slăvește,
Cu puteri deosebite Dumnezeu îl dăruiește..

Fiecare zi din anul cel bisericesc ne-arată
Cât L-au mai iubit pe Domnul sfinții ce-au trăit odată..
Unii pentru Domnul nostru au răbdat mucenicie,
Alții au fugit de lume, retrăgându-se-n pustie.

Renunțând fără regrete la o viață trecătoare,
Au urcat în cer la Domnul, unde nimeni nu mai moare;
Împărțitu-și-au averea la săraci cu dărnicie
Și-n cereștile lăcașuri sunt bogați pe veșnicie..

Pe Mântuitorul sfinții L-au purtat mereu în minte,
Iar acum cu El cinează în lăcașurile-I sfinte,
Înfruptându-se la masă din duhovnicești bucate,
Căci din Duhul înfierii li s-a dat pe săturate!

Daruri mari le-a dat Stăpânul Cel bogat în îndurare,
Ca s-ajute pe creștinii răspândiți în lumea mare:
Celor care-n viața asta îi cinstesc cu prăznuire
Sfinții le oferă-ndată ajutor și izbăvire!

Haideți să plecăm cu toții fruntea spre-ale lor icoane,
Rugăciuni și acatiste să le-aducem ca plocoane,
Și-om primi la bună vreme ajutor și întărire,
Izbăvire la nevoie și nădejdi de mântuire!

Sfinții Petru și Fevronia de Murom

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Ziua familiei, a dragostei și a fidelității. (25 Iunie)

Sfântul Petru a fost al doilea fiu al Cneazului Iuri Vladimirovici de Murom. În anul 1203, după moartea fratelui său, Petru a moștenit tronul din Murom.
Cu câțiva ani înainte de aceasta, tânărul Cneaz s-a îmbolnăvit de lepră, și nimeni nu a putut să-l vindece. Într-una din zile i s-a descoperit în vis că fata unui apicultor l-ar putea vindeca.

Tânăra Fevronia era o fecioară smerită și evlavioasă care locuia în casa părinților săi din satul Laskova, din gubernia Ryazan. Ea era foarte înțeleaptă și cunoștea proprietățile plantelor, cu ajutorul cărora vindeca diverse boli.
Cneazul și-a trimis îndată emisarii la locul indicat în vis.
În clipa în care a văzut-o pe Fevronia, Cneazul s-a îndrăgostit de ea. Cunoscând-o și văzându-i evlavia, virtutea și înțelepciunea, Petru i-a promis că se va căsători cu ea după ce se va vindeca. Tânăra l-a vindecat pe Cneaz, dar acesta nu s-a ținut de cuvânt. Apoi, el s-a îmbolnăvit din nou, și venind rușinat că nu și-a ținut promisiunea, a rugat-o pe Fevronia să-l vindece din nou. Ea i-a prescris același tratament ca și mai înainte.
Când s-a vindecat complet, Cneazul Petru s-a căsătorit cu tânăra Fevronia, trăind în evlavie și ascultând poruncile lui Dumnezeu. Soții au trecut cu dragoste și smerenie prin toate încercările.
Boierii din orașul Murom nu au găsit-o pe Cneaghina Fevronia potrivită pentru Petru, cerându-i să o părăsească. Ei, influențați de soțiile lor, respingeau pe tânără datorită originilor sale. Auzind de intențiile lor, Cneazul Petru a preferat să renunțe la putere și bogății, plecând în exil cu soția sa, navigând de-a lungul râului Oka.
Curând, mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupra orașului Murom, iar poporul a cerut revenirea Cneazului Petru și a Cneaghinei Fevronia.
După ce s-au întors, Sfinții Petru și Fevronia au ajutat foarte mulți oameni cu daruri și rugăciuni. Ei și-au tratat toți supușii ca și cum ar fi fost proprii lor copii: îi adăposteau pe pelerini, îi hrăneau pe cei flămânzi, îi îmbrăcau pe cei goi și îi ajutau pe săraci în necazurile lor.
Petru și Fevronia și-au strâns comorile lor nu pe pământ, ci în ceruri.
Când au simțit că li se apropia moartea, Petru și Fevronia s-au rugat lui Dumnezeu ca să moară împreună. De asemenea, ei au cerut ca să fie înmormântați în același mormânt și în același sicriu. Apoi au mers împreună și au luat voturile monahale, Cneazul Petru devenind călugărul David, iar Cneaghina Fevronia - Eufrosina.
Au murit în aceeași zi și la aceeași oră, pe 25 iunie 1228.
După moartea lor, unii oameni au decis că nu se poate ca un călugăr să fie înmormântat în același sicriu cu o călugăriță. Astfel, au așezat trupul Sfântului Petru în Catedrala Nașterea Maicii Domnului, care se afla în interiorul orașului Murom, iar trupul Cneaghinei Fevronia a fost așezat în Biserica Înălțării Sfintei Cruci, ce se afla înafara zidurilor orașului.
În dimineața următoare, poporul a găsit sicriele Sfinților Petru și Fevronia goale, iar trupurile lor erau așezate împreună în sicriul de piatră pe care și-l comandaseră când erau în viață. Neînțelegând sensul celor întâmplate, oamenii au așezat din nou trupurile în sicrie separate. În dimineața următoare, trupurile Sfinților Petru și Fevronia au fost găsite iarăși în sicriul de piatră.

Din acel moment, nimeni nu a mai îndrăznit să atingă trupurile lor sfinte, lăsându-le în mormântul din Catedrala Nașterea Maicii Domnului din Murom.

Astfel, familia Cneazului de Murom este pentru creștinii din Rusia simbolul dragostei și al fidelității. Sfinții Petru și Fevronia sunt un model de căsătorie creștină, motiv pentru care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia i-a declarat ocrotitori ai familiei, în special, ai tinerilor proaspăt căsătoriți.

Practic, în Rusia, ziua prăznuirii Sfinților Petru și Fevronia este o adevărată zi a dragostei (Ziua Îndrăgostiților). Numărul celor care sărbătoresc Valentine's Day devine din ce în ce mai mic în fiecare an. Acest lucru poate fi explicat și prin faptul că Biserica Ortodoxă din Rusia a promovat această zi ortodoxă a dragostei, începând cu anul 2008.

Această sărbătoare are drept simbol floarea de mușețel.

Povestea de iubire a sfinților care au trecut la Domnul în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră
Sfinții Petru și Fevronia de Murom – ocrotitorii tinerilor căsătoriți.

Au dorit sa fie inmormantati in acelaș sicriu amândoi.

Sfintii Petru si Fevronia au fost si raman un model de casatorie crestina, viata lor fiind un minunat exemplu pentru toti cei care-si doresc o familiei sau au intemeiat deja una. Ei sunt Grabnic Ajutatori pentru cei care vor sa se casatoreasca, dar si pentru cei care intampina diverse probleme in familie.

In Rusia, ziua de (25 iunie) e zi de sarbatoare oficiala - “Ziua familiei, dragostei si fidelitatii”

CUVANT DE NADEJDE CELOR FARA DE NADEJDE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


de la Sf. Ioan Iacob Hozevitul

“Traim in veacul cel de pe urma si vrajmasul mantuirii se sileste mai tare cu mestesugul lui, vazand ca se apropie sfarsitul. Sunt zilele smintelilor si este mare seceta de cuvantul lui Dumnezeu, lipseste povata cea sanatoasa pentru mantuire. Astazi, multi dintre cei credinciosi ajung la deznadajduire, din cauza lipsei de povatuitor, caci “a lipsit cel cuvios”, cum zice psalmistul.

Mai dureros insa este ca boala deznadejdii se strecoara si in inima celor care au imbracat “haina mantuirii”, ba chiar si la unii din clerici, indoiala pentru mantuirea sufletului se vede astazi la multi crestini si nu numai la cei robiti de patimi sau straini de Biserica, ci si la unii care merg pe calea pocaintei, cu ravna pentru adevarul sfant. Ei vad stricaciunea dimprejurul lor, vad apoi lipsa cea mare de povatuitori, uneori vad si lipsa de credinta la “cei din sfesnic”, care trebuie sa lumineze, si pentru asta se imputineaza la suflet bietii crestini si unii se deznadajduiesc.

Cei care imbratiseaza viata monahala sunt mai adapostiti de valurile lumesti, dar si ei vad lipsa de spor duhovnicesc si pentru asta ii cuprinde un fel de indoiala pentru mantuire, slabanogindu-se la suflet. Prin aceste randuri, eu nu caut sa judec nici sa osandesc pe cei ce au indoiala pentru mantuirea lor, ci ma silesc sa le pun la indemana un “tonic”, adica o doctorie intaritoare pentru suflet.

Indreptarea noastra si izbavirea de osanda am dobandit-o prin jertfa cea de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Deci, dupa cum n-au putut sa scape de osanda toti alesii lui Dumnezeu din legea veche, cu toate bunatatile lor, tot asa nici noi, cei de azi, nu putem sa ne mantuim prin faptele noastre, fara darul lui Dumnezeu: intai este sfantul dar si pe urma faptele noastre, care ajuta la mantuire. Aceasta o spun din cauza ca sunt multi dintre crestini si mai ales dintre monahi, care se bazeaza mai mult pe faptele lor si mai putin pretuiesc darul lui Dumnezeu. Cand unii ca acestia patimesc vreo alunecare la patimi, sau cand slabesc cu trupul si nu mai pot implini faptele cele bune sau nevointele lor obisnuite, atunci se deznadajduiesc de mantuire. Caci nadejdea lor era la nevointele si la bunatatile lor, iar nu la mila lui Dumnezeu. Pentru ei, cand s-a terminat voinicia trupului sau cand au suferit vreo alunecare in pacate mari, atunci s-a terminat si cu mantuirea, dupa socoteala lor.

Fratilor si surorilor, care va indoiti de mantuire, sa va intipariti bine in minte ca: de-ar face omul toate bunatatile si chiar de s-ar da si la moarte pentru apararea dreptatii, insa fara darul cel sfant al Domnului nu este mantuire. “A Domnului este mantuirea si peste poporul Sau binecuvantarea Sa“, cum zice Prorocul David in Psalmi. Si iarasi: de-ar savarsi cineva toate rautatile din lume, insa daca nu-si pierde nadejdea in Dumnezeu si daca alearga la pocainta, tot se mantuieste. “Desarta este mantuirea omului” zice psalmistul, adica toata stradania omului este zadarnica fara ajutorul lui Dumnezeu. Fiecare om este luptat de felurite pacate si se raneste de ele. Deci noi singuri, oricate bunatati si oricate nevointe am face, nu suntem in stare sa ne vindecam si sa dobandim nevinovatia. Darul lui Dumnezeu implineste toate lipsurile noastre si ne vindeca spre mantuire.

Nimeni dintre drept credinciosii crestini sa nu se imputineze la suflet incat sa zica sau sa cugete ca nu mai este mantuire pentru el. Imputinarea aceasta a sufletului si indoiala pentru mantuire vine de la vrajmas. Sarpele care a indemnat odinioara pe stramosi sa manance din rodul oprit si nu vor muri niciodata, acum si-a schimbat glasul si le sopteste la multi, zicand: “Zadarnic mancati painea vietii” caci “nu mai este mantuire pentru voi!“. Auziti ce glas inselator rasuna astazi? Sfantul Proroc David pricepea glasul acesta, pentru aceasta zice la Psalmi 3,2: “Multi zic sufletului meu: nu este mantuire lui intru Dumnezeul lui!“. Dar el se intarea cu nadejdea in Dumnezeu, zicand: “pentru ce esti mahnit suflete al meu si pentru ce te tulburi? Nadajduieste spre Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El, mantuirea fetei mele si Dumnezeul meu” (Psalmul 41:6-7). Si aceste cuvinte Prorocul le rosteste de mai multe ori, aratand cu asta primejdia care vine din deznadejde. Cititi cu bagare de seama la Psaltire si veti vedea cat de intarit este imparatul David cu nadejdea mantuirii. El nu era nici botezat si nici bucuria invierii Domnului n-a cunoscut-o aratata, ci numai in chip tainic, dar nadejdea mantuirii rasuna in toti psalmii lui. Afara de asta nici el n-a fost scutit de ranile pacatului, ca inca a patimit cele mai grele rani, din preacurvie si din ucidere. Dar nadejdea lui nu s-a imputinat si pentru aceasta s-a mantuit si s-a sfintit. Socotiti apoi ca talharul cel credincios era in gura mortii cu sufletul impovarat de rele, dar nadejdea lui a ramas neclintita pana la urma. Caci de n-ar fi avut nadejde, atunci n-ar fi indraznit sa zica: “Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!“. Cat de dureros este cand vezi ca multi din cei ce s-au imbracat intru Hristos prin Taina Sfantului Botez si se impartasesc cu Painea Vietii, adica cu Trupul Domnului, cu alte cuvinte, cand vezi pe cei chemati sa mosteneasca Imparatia Cerurilor ca se deznadajduiesc de mantuire! Mare durere pentru Sfanta Biserica, maica noastra duhovniceasca, care se sileste ca pe toti sa ne mantuiasca!

Toti Sfintii Parinti marturisesc intr-un glas ca nici un pacat nu este asa de vatamator, precum este pacatul deznadajduirii, caci el e aproape ca si lepadarea de Dumnezeu. Pentru aceasta, fratilor, sa ne doara inima pentru pacatele noastre, caci prin ele am suparat pe Bunul Dumnezeu, dar intristarea noastra sa fie totdeauna insotita cu nadejdea in mila Parintelui Ceresc si niciodata sa nu avem indoiala de mantuire. Obiceiul vrajmasului este sa aduca in inima frica cea dobitoceasca si tulburare, ca prin aceasta sa arunce pe om in deznadejde.

Dar tu, frate crestine, chiar daca L-ai vedea pe insusi Domnul ca isi intoarce fata Sa de la tine si nu te mai socoteste intre oile Sale, tu nici atunci sa nu te imputinezi, ci roaga-te cu staruinta catre El, precum se ruga vaduva cea necajita catre judecatorul nedreptatii, cum spune la Sfanta Evanghelie, si nu vei ramane rusinat. Striga cu indrazneala la gandurile cele otravitoare, cum striga si Sf.Proroc David, zicand: “Domnul este luminarea mea si mantuitorul meu, de cine ma voi teme?” si apoi zi: “Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant!“

Sfantul Ioan - martorul pruncilor ucişi

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Astăzi sărbătorim naşterea celui mai mare om născut din femeie. Ioan, „prietenul Mirelui”, pruncul cel răsărit din cuvânt ceresc, se naşte astăzi pe pământ.
Să spunem câteva cuvinte despre contextul teologic al naşterii lui. Ioan vine în lume dincolo de orice nădejde, dintr-un bătrân neputincios şi o femeie stearpă, dar se naşte din sfinţenie, căci tatăl lui era preotul Dumnezeului celui preaînalt şi părinţii lui erau drepţi şi sfinţi în faţa lui Dumnezeu. Sfinţenia înmiresmată a veacurilor, ochiul cel văzător de cele cereşti, se naşte din sfinţenie preoţească, din stirpe slujitoare de Dumnezeu. Proorocul veacurilor, cununa proorocilor, nu poate răsări decât din preoţie văzătoare de Dumnezeu. Făclia lui Dumnezeu nu putea să se aprindă decât în umbra Templului, Gura cea plină de vestirea Evangheliei nu se putea naşte decât din ecoul ceresc al cântărilor către Dumnezeul Savaoth. Mireasma cea lină a raiului nu se putea odihni pe pământ decât în fumul tămâierilor ce se înalţă către cer în Casa Părintelui sfânt. Sfinţenia se naşte din sfinţenie şi covârşeşte prin har firescul omenesc făcându-l fiinţă cerească.
Apoi despre vedenia preotului Zaharia în Templu. Un om bătrân, gârbov, tămâind alene altarul ierusalimitean se întâlneşte cu marele Arhanghel al cerurilor. Un beteag aplecat spre pământ priveşte în ochi Zarea cea arzătoare a Focului celui dumnezeiesc. Ceva mai presus de ceruri se sfărâmă în inima moşului sfânt. A slujit o viaţă la altar, iar acum altarul ia chip de om şi vorbeşte cu el. A sperat o viaţă să aibă prunci din femeia lui stearpă, iar acum la asfinţitul vieţii, îngerul cerului vine şi-i spune că va avea un fiu. A plâns o viaţă în umbra Chivotului Legii vechi acoperit de heruvimi de aur, iar acum arhanghelul îi vesteşte venirea în lume a Chivotului celui ceresc al Legii celei noi. Mai mult decât atât, infinit mai mult. Arhanghelul care va străjui Chivotul cel nefăcut de mână se va naşte chiar din el, din firea lui.
Şi apoi vorba care taie graiul tuturor necredincioşilor. Dacă în această lume, chiar preotul care ar trebui să creadă vedeniilor lui Dumnezeu şi să vestească slava Lui, NU crede, atunci gura preotului se ferecă de o mână îngerească, pentru a străjui făgăduinţa cea adevărată. Preotul este gura lui Dumnezeu, iar dacă această gură nu grăieşte către muţii acestei lumi, atunci ea e ferecată de mâna lui Dumnezeu. Aşa se întîmplă şi în veacul acesta. Preoţii sunt chemaţi să vestească, să strige minunile Domnului în toată vremea, în pofida oricărei împotriviri, cu pedeapsa în cazul nelucrării sau lenevirii.
Şi acum o idee care mi-a răsărit în minte în timpul citirii Evangheliei. Arhanghelul spune că proorocul celui preaînalt, Ioan cel cu nume bun, „va întoarce inimile părinţilor spre copii”. Aici vedem taina vieţii Sfântului Ioan. El este cel care va sălta în pântecele mamei sale, înainte de naştere, la întâlnirea cu Maica Domnului, însărcinată cu Dumnezeu. Cu ce ochi a privit bebeluşul cel mic din pântece, de a văzut, el, văzătorul veacurilor, strălucirea slavei lui Dumnezeu? Cu adevărat el este martorul cel credincios peste lume că pruncii nenăscuţi au suflet şi trup, au vedere duhovnicească, au simţire, au chipul lui Dumnezeu, au viaţă veşnică. Când îl omori pe pruncul nenăscut, îl ucizi feroce pe Hristos cel din inima Lui, ucizi toată viaţa lui cea plină de nevinovăţie dumnezeiască, ucizi o veşnicie de zâmbete şi o infinitate de îmbrăţişări. Îl ucizi pe Dumnezeu din inima şi din viaţa ta, pentru totdeauna. Din fericire, Dumnezeu face ceea ce ştie El mai bine de o veşnicie. Înviază mereu, din iubire răstignită pentru noi, cei ce L-am omorât.
Proorocul care va fi tăiat de viclenia femeii izvorâtoare de moarte este martorul arzător în faţa Domnului pentru toţi pruncii tăiaţi de mamele lor, scuze, de măcelăriile vii care-şi spun mame. Bebeluşul ceresc care a săltat de bucurie în pântecele Elisabetei aduce mărturie cu cutremur în cer şi pe pământ de săltarea pruncilor omorâţi, care cer cu lacrimi să fie lăsaţi să trăiască. El este procurorul ceresc care arată cu mâna cu care a atins Capul lui Dumnezeu, către toţi ucigaşii de prunci, copii care sunt prooroci văzători de Dumnezeu prin nevinovăţia lor: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.
Îmi amintesc când stăteam luni de zile la Spitalul de Pediatrie din Târgu Neamţ, când eram mic şi bolnăvicios. La ora zece, înainte de culcare, veneau asistentele să facă Penicilină şi Oxacilină la toţi copiii. Şi dintr-o dată, ca o undă de şoc a durerii, sute de copii, de la bebeluşi de o zi până la copilandri de 17 ani plângeau de suferinţă. Se zguduia toată clădirea de urletele disperate ale celor mici. Un ocean de vaiete se înălţa către cer. Înmulţiţi această imagine cu un milion de ori şi veţi auzi pentru o clipă vaietele infinite ale milioanelor de prunci care plâng la Dumnezeu pentru că au fost tăiaţi în bucăţi.
La Judecată, în dreapta Tronului lui Dumnezeu cel pironit pentru păcatele noastre, va sta în genunchi Maica Domnului, Maica vieţii, Mama Bisericii, Lumina cea lină a sfintei Slave, Chivotul cel ceresc în care s-a născut Împăratul iubirii veşnice. Ea va plânge şi va cere milostivire pentru toţi cei ce au avut inimă de mamă în această viaţă. Toţi cei ce au lăcrimat în ascuns pentru durerea altora sunt prietenii de taină ai Maicii Domnului. Iar în stânga, într-un Deisis veşnic, stă Ioan, Proorocul morţii pentru Dumnezeu, Mucenicul cel sfânt, bebeluşul dumnezeiesc care a vieţuit ca un înger pe pământ până a fost omorât pentru Dumnezeu. A fost atât de curat, încât L-a văzut şi L-a vestit de Dumnezeu în pântecele mamei lui, pe pământ, în viaţă şi în moarte, în iad, şi în Împărăţia lui Dumnezeu. El este cel ce sfărâmă toate iluziile noastre de vrednicie. El este oglinda curăţiei şi neprihănirii la care poate ajunge un om.
Astăzi după Liturghie, s-a apropiat tremurând de mine o băbuţă de o frumuseţe de negrăit. E o credincioasă nelipsită de la Biserică, care face 7 acatiste pe zi şi plânge mereu la slujbă. Mi-a sărutat mâna, şi mi-a şoptit: „Nouă Dumnezeu ne-a dat un înger, nu un preot”. În clipa aceea, lacrimile au ţâşnit involuntar din ochii mei. Am văzut pentru o clipă prăpastia infinită între ceea ce suntem şi ceea ce ar trebui să fim. Mi-am dat seama cât sunt de nevrednic de slujirea Tainelor lui Dumnezeu. Şi am şoptit în taină: „Doamne, dă-mi lacrimi să-mi plâng păcatele până la sfârşitul lumii”.

sursa

Ioan Istrati

.Ieromonah Ghelasie Gheorghe

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos 



Părintele Ghelasie era în Mănăstirea Frăsinei „sanitarul” priceput ce ieşea în întâmpinarea celor în suferinţă, preocupat atent de îngrijirea acestora, dar și de aprofundarea medicinei ca sacro-terapie. Rugător profund, a reușit prin puterea harului să aducă mulți oameni la credință, în special intelectuali. Se spune că scrierile sale pot constitui o adevărată filocalie carpatină.
4 îndemnuri de la Părintele Ghelasie:

1. NU TE ALARMA. Rămâi cât se poate de liniştit, indiferent de câte valuri ale vieţii se năpustesc asupra ta. Mai ales în greutăţile și necazurile vieţii se vede grija lui Dumnezeu. Teama, frica, tulburarea gândurilor, pierderea liniştii și împuţinarea curajului sunt trăiri ale celor care nu cred în Dumnezeu sau Îl socotesc pe Acesta mult prea departe de aceasta lume care pare părăsită de El. Aceştia se cred și se simt singuri.
„Ține-te tare, fii răbdător. Suferinţa și boala sunt în Taina Crucii; stai cu nădejde neclintită în Dumnezeu, în aceasta răstignire vie."

2. NU TE CONTRAZICE. Nu intra în conflict cu aproapele tău. Argumente:
Când aproapele greşeşte, dar nu accepta sub nici un chip faptul ca se poate înşela, nu mai are rost sa ne folosim de cuvinte sau argumente. Mintea lui este deja mult prea încordată spre a se apăra.

Se întâmplă de multe ori ca acelaşi lucru să fie văzut de oameni în moduri diferite, în functie de experienţele și trăirea fiecăruia. Nu este obligatoriu să existe un singur mod de a vedea un anumit lucru.
Prin contrazicere se cade foarte uşor în mândrie, iar de la mândrie și până la aprinderea cu mânie împotriva aproapelui nu mai este decât foarte puţin.
„Mare e taina tăcerii care opreşte dezbinarea și căderea în stricăciunea păcatului, a neiubirii. Să-ti asumi tu însuți vina ta și a celuilalt, dar sa nu le diseci în toiul ispitei, sa nu te fixezi la ele, ci sa le arunci în focul închinării tăcute și răbdătoare.”

3. NU ÎȚI ARĂTA NEVOINȚA. Fii smerit și nu căuta sa arăţi oamenilor ce fapte duhovniceşti te întăreşte Dumnezeu să împlineşti.

4. NU BLAMA RĂUL. Adică nu îl judeca pe aproapele tău pătimaș, care nu ştie ce face. Nu omul, ci diavolul este cel care face răul în lume. „Trebuie să înveti să trăieşti cu răul; că dacă te lupti cu el, îl alimentezi, însă daca îl iubeşti (dacă îl scufunzi în iubirea și lumina lui Dumnezeu), îl distrugi, moare. ”
Cartile autorului pe care le puteti cumpara de pe acest site

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...22 Iunie

Sfantul Ierarh Grigorie Dascalul s-a nascut in Bucuresti, in anul 1765. Ajunge la Colegiului "Sfantul Sava", unde studiaza limbile clasice: latina si greaca, precum si teologie, gramatica si alte stiinte. Se spune ca era cel mai bun dintre cei 75 de elevi prezenti in acel moment la "Sfantul Sava". A intrat in monahism la Manastirea Neamt si a fost ucenicul Sfantului Paisie Velicicovski.

A fost ridicat la rangul de Mitropolit al Tarii Romanesti, direct din treapta de ierodiacon, in anul 1823. Canonizarea Sfantului Ierarh Grigorie Dascalul a fost proclamata, pe 21 mai 2006, de ziua hramului Catedralei Patriarhale din Bucuresti, Sfintii Imparati Constantin si Elena.

Moastele sale se afla la Manastirea Caldarusani din judetul Ilfov.

Sfantul Grigorie Dascalu nu a fost doar un traducator al operelor Sfintilor Parinti, ci si un om duhovnicesc. "Pe fiii sai duhovnicesti ii invata, zicand: Cat avem vreme, sa lucram cele bune. Sa vietuim dupa cum zice Apostolul, cu infranare, cu dreptate si cu buna-credinta. Ca dupa ce ne vom duce de aici, nici un cuvant de indreptare nu ne va fi noua catre Cel ce ne va lua seama. Precum nici carmaciului, dupa ce se va ineca corabia, nici doctorului, dupa ce va muri bolnavul. Apoi adauga: Ce vom face dar, va zice cineva? Sa chemam doctori iscusiti si care nu mint, pe Sfintii Parinti. Si auzind sfaturile lor, sa ne plecam lor si primind plasturii lor, sa le punem la ranile noastre. Mai ales ca si retetele se dau in limba noastra si in dar. Iar despre cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care insusi le-a tradus si le-a tiparit, spunea: Cat este de dulce vorba sfantului si cat folos poate sa pricinuiasca cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor marturisi. Ca eu nu indraznesc a zice ceva, ca sa nu micsorez cu gangavia mea fiinta lor sau a dulcetii sau a folosului. Iar daca Dumnezeu ma va tine sanatos in surghiun, ajutand El, cu rugaciunile Sfantului, voi mai scrie'. (Patericul romanesc)

Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Biserica Sfintilor Petru si Pavel - Mihail si Gavril: Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinților români) ✝

mai departe cititi aici:

Biserica Sfintilor Petru si Pavel - Mihail si Gavril: Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinților români) ✝: 

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Duminica Sfinților Români

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Evanghelia randuita sa fie citita in Duminica Sfintilor Romani aminteste de momentul chemarii primilor Apostoli, Petru, Andrei, Iacov si Ioan, de catre Hristos. Cand Mantuitorul ii cheama pe acesti pescari, le spune doar atat: "veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni". Iar ei au lasat totul si i-au urmat Lui. Dupa cum acestia au raspuns fara retineri, la fel trebuie sa faca fiecare dintre noi. Trebuie sa stim ca toti oamenii sunt chemati sa devina sfinti, dar devin sfinti numai cei care raspund chemarii Mantuitorului Hristos. Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste in acest sens: "Sa alergam la mijlocirea sfintilor, dar sa nu ne marginim la aceasta, ci sa lucram si noi cum se cuvine, dupa pilda pe care ne-au dat-o ei".

Chiar daca o parte din numele sfintilor romani sunt prezente in calendarele noastre, trebuie sa marturisim ca sunt si alti sfinti romani, stiuti numai de Dumnezeu. El a lucrat si lucreaza minunat in istoria umanitatii, chemand la sfintenie neamurile si oamenii, indiferent de etnie, profesie, cultura, varsta. Sfintenia vine din lucrarea Sfantului Duh in oameni, iar Biserica constata si proclama sfintenia acolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate.In fiecare luna din an, in calendarul Bisericii noastre se afla insa si cate unul sau mai multi sfinti romani. Nu exista nici o luna in calendarul Bisericii noastre in care sa nu fie pomenit si cate un sfant roman. E o mare bucurie sa stim ca printre mijlocitorii nostri inaintea lui Dumnezeu sunt si sfinti romani.

sursa:

Romașcanu Cătălin-Claudiu

Rugăciune către Sfântul Cuvios Paisie cel Mare - 19 iunie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

       O, preabunule Părinte Paisie, învăţătorule şi rugătorule cu inimă curată către Dumnezeu pentru monahii din mănăstirea ta şi din toate părţile! Venim şi noi, nevrednicii, ca la un adevărat izvor de vindecări, cerând ca, prin rugăciunile făcute, cu darul lui Dumnezeu, să scăpăm de toate ispitele ce ne vin de la trup, de la lume şi de la diavol. Încă ne rugăm, cu credinţă şi cu inima curată, ca să te rogi lui Dumnezeu să ne ierte şi să ne păzească de venirea altor neamuri, de cutremur, de foc, de secetă, de grindină, de trăsnete şi de alte calamităţi ce pot păgubi omenirea. Şi precum ai ascultat pe monahul căzut din credinţa ortodoxă în credinţa evreiască şi te-ai rugat pentru mântuirea lui, aşa şi pentru noi, păcătoşii, cei căzuţi în păcate, roagă-te lui Dumnezeu să ne ierte. Credem cu adevărat, Cuvioase Părinte Paisie, că, pentru nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru Dumnezeu, vor fi bineprimite rugăciunile tale, ca şi noi să cunoaştem că suntem miluiţi, ca să te lăudăm pe tine şi să slăvim pe Dumnezeu, cu toţi sfinţii Săi, acum, în veacul acesta şi în vecii vecilor.

SFANTULUI NOSTRU: PARINTELE ARSENIE BOCA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 (Versuri de Sandu Catinean)

   "Cand vei urca cararea la Prislop, 

Sa nu te miri de vantul nu mai bate, 

De undeva, din Cer, te-aude-un Sfant, 

Tu-nclina capul jos, de ai pacate!

   De cum ai ratacit prin prima poarta,

 Ai sa te simti privit mai insistent, 

De undeva, din ramurile fine, 

Doi ochi tacuti, te-or cerceta atent.

   Inclina capul mai adanc in ruga, 

Si gandul ti-l indreapta spre trecut, 

De undeva, din mijlocul padurii, 

Ai sa te simti de ingeri petrecut.

   Sa nu vorbesti cu nimeni despre asta, 

Suspinele adanc sa-nnabusesti, 

Asculta numai ingerii cum canta, 

Si-ncearca doar la glie sa privesti.

   Apoi, la Sfantul Nost' cand ai s-ajungi, 

Priveste crucea cu nespusa mila, 

De undeva, din sufletu-ti pierdut, 

De-al tau pacat te-a apuca doar sila.

   Inclina-te adanc, pan' la pamant, 

Sopteste numa-ncet ce vrei a spune, 

Saruta crucea Sfantului tacut, incet, 

De-ai fost deschis, vedea-vei o minune.

   Si-apoi, cand raul ce-ai avut s-a dus, 

Sa nu mai uiti, pe buni sa nu-i mai certi! 

Si-orice necaz te-a cauta de-acuma, 

Tu spune-ncet:" Parinte, sa ma ierti!"

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!

DORUL DE DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Bucuria mea, Sfantul Parinte Isaia Pustnicul are un cuvant de invatatura in care spune: “Cel ce voieste sa mearga pe drumul iubirii, nu va fi tulburat de nici un om, fie bun, fie rau, si dorul de Dumnezeu ramane in inima lui. Dumnezeu afla respect in el si prin frica de Dumnezeu, se arata iubirea in el. Si atunci, un astfel de om zice, ca si Apostolul, cu indrazneala: “Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, ci si sa mor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos” (Faptele Apostolilor 21:13).

 Fericit este sufletul care a ajuns la o astfel de iubire”. Sfantul Parinte Efrem Sirul ne zice asa: "Dorul de-a grai catre Tine, Doamne, ma sileste sa-Ti vorbesc, dar nevrednicia si pacatosenia mea imi poruncesc sa tac." Si daca ti-e dor de Dumnezeu, atunci. sa pazesti poruncile lui, sa te temi te de El in orice gand si in orice fapta a ta. Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii si sfarsitul acesteia. Așa cum felinarul lumineaza calea celor care calatoresc, la fel si frica de Dumnezeu ne lumineaza in chip duhovnicesc, incat sa putem vedea modul in care trebuie sa pasim pe Calea mantuirii noastre. Asa cum felinarul ne pazeste sa nu ne impiedicam si sa cadem, la fel si frica de Dumnezeu ne izbaveste de piedicile pacatului si ne indruma la destinatia noastra care este dobandirea Duhului 

"Cel ce voieste sa mearga pe drumul iubirii nu va fi tulburat de nici un om, fie bun, fie rau, si dorul de Dumnezeu ramane in inima lui.

                                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎

Iarta-ma, Dumnezeule meu.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Iarta-ma, iarta-ma,
Iarta-ma, Dumnezeule meu.

Pentru gandul nesfintit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorba fara har,
Doamne iarta-ma Tu iar.

Iarta-ma, iarta-ma,
Iarta-ma, Dumnezeule meu.

Pentru timpul meu trecut,
Fara rodul ce L-ai vrut,
Fara dragostea cu jar,
Doamne iarta-ma, Tu iar.

Iarta-ma, iarta-ma,
Iarta-ma, Dumnezeule meu.

Pentru felul meu firesc,
Printre oameni cum pasesc,
Pentru traiul in zadar,
Doamne, iarta-ma Tu iar.

Iarta-ma, iarta-ma,
Iarta-ma, Dumnezeule meu.

Pentru nevegherea mea,
De-a ramane-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iarta-ma Tu iar.

Iarta-ma, iarta-ma,
Iarta-ma, Dumnezeule meu.

Doar iertarea ce mi-o dai,
Imi pastreaza-al pacii rai.
Doamne-n vesnicu-Ti hotar,
Doamne, iarta-ma Tu, iar.

Iarta-ma, iarta-ma,
Iarta-ma, Dumnezeule meu.

Curs de comunicare predat în bordeiul bătrânului Proclu

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

S-a aşezat pe băncuţă. Mirosea a răşină şi a bureţi de pădure. Şi avea ochii albaştri. Un albastru ce te străpungea până-n candela sufletului. Şi ne-a luat pe rând… Fără a ne cunoaște – nu avea cum – era prima dată când ne vedea, ne-a spus pe nume. Am rămas tocmai fără cuvinte…
Am intrat apoi cu toții în bordeiul său de pământ. O singură icoană a Maicii Domnului atârna de o sfoară. Candela fumega… „Ce să vă dau, mai băieţi?” Scotocește într-un colţ şi ne scoate un fagure de miere sălbatică. Ne-a îmbrățișat pe fiecare. Da, mirosea a răşină şi a bureţi. Şi a bucurie! Într-un cuvânt, bătrânul Proclu.
Retras din lumea cuvintelor moarte, viețuia în liniștea unui păduri, având drept pâine la masă doar cuvintele vii. Vorbea puțin și asculta mult. Mângâia, plângea cu tine în necazul tău, și apoi dacă credea de cuviință, vorbea. Măsurat. Cu o atentă economie. Doar câteva cuvinte vii. Nu pentru că nu putea înșirui o mulțime de sfaturi ori povestiri, ci doar pentru că nu le credea necesare. Nu avea prea multă școală. Nu cred că citise mai mult de trei cărți în toată viața și nici nu participase la nu știu ce seminar sau master class de comunicare modernă, însă de la el am primit ce încă nu am găsit până acum în nicio cercetare modernă, carte sau studiu științific privind comunicarea astăzi – grija și în același timp responsabilitatea, față de cuvântul rostit.
În dulce grai moldovenesc, bătrânul Proclu ne-a dezvăluit tainele cuvântului împărtășit așa cum nici Oxfordul, Cambridge și Sorbona, toate la un loc nu o puteau face. Citiți și vă minunați:
„Fiecare dintre noi, are o traistă de cuvinte. Și tot pune în ea. Cuvinte bune. Cuvinte rele. Cuvinte vii. Cuvinte moarte. Când se apropie sfârșitul vieții, vrea și sufletul să se uite în traistă, să vadă ce are acolo. Și nu este nimic. Este spartă. Toate s-au pierdut prin vorbirea de rău, mândrie și invidie!”
„Oamenii buni fericesc. Dar un singur lucru poate să strice tot: Mi-o zis, am să-i zic! Dacă eu, când cineva mi-a zis, de rău, m-a certat, ori desconsiderat, n-am zis nimic, eu am scăpat. Dar dacă-i răspund la fel, întâi mă doare capul pe mine și apoi pe el. Nu-i spune astăzi, lasă că-i spui mâine. Și tot așa. Așa să faci când îți vine gândul să spui o vorbă rea cuiva!”
„Contrazicerile acestea nu sunt bune deloc, multă pagubă aduc. Când văd pe cineva că vrea să mă biruie cu cuvintele, eu mă fac mai mic, mai prost și scap mai ușor.”
„Să nu judeci pe nimeni, tată. Vezi pe cineva că a greşit, să-ţi fie milă de el: Doamne, săracu’, uite ce a pățit… şi să nu judeci pe nimeni. Şi să-i vezi pe toţi deopotrivă, să nu zici că unul e mai bun şi altul mai puţin bun. Să nu osândeşti pe nimeni. Să-i ai pe toţi mai buni decât tine. Şi nu mai purta grijă de ce fac alţii; ia seama la ce faci frăţia ta.”
Bătrânul avea multă dragoste. Pe care o împărțea egal, tuturor. Avea darul ascultării. Tot timpul era liniștit, cu zâmbetul pe buze. Te simțeai altfel, ca și cum te-ar fi acoperit cu cojocul lui, purtat iarnă și vară.
Cojocul său a rămas lumii. Și o parte din cuvintele sale. Mai ales cele vii! Ar fi putut fi predate la orice universitate a lumii, fără probleme, un curs de mare succes. Însă la ce ar putea folosi unei lumi ce iubește cuvintele moarte și face din acest lucru o politică corectă, sfaturile unui moș uitat în lumea cuvintelor vii?

Postul ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


    Sensul spiritual al postului in viata crestina si timpul nostru Postul si rolul lui in viata credinciosilor Precum bine se stie, postul este retinerea totala sau partiala de la anumite alimente si bauturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, in scop religios-moral. Aceasta retinere de la mancari si bauturi trebuie insa insotita si de retinerea de la ganduri, pofte, patimi si fapte rele, ceea ce inseamna ca postul trupesc trebuie sa fie insotit de post sufletesc. Postul este de origine si instituire divina, de aceea il gasim practicat din vremuri stravechi, intalnindu-l aproape in toate religiile si la toate popoarele. Dupa unii Sfinti Parinti ca: Vaisile cel Mare, Ioan Gura de Aur si altii, el isi are originea in rai, prin interzicerea data de Dumnezeu protoparintilor nostri de a manca din pomul oprit. Postul a fost practicat de evrei in Vechiul Testamment, fiind cerut si de Legea lui Moise (Deut. IX, 10; Lev. XVI, 29-31; Jud. XX, 26; I Regi VII, 6; Is. LVIII, 6; Ioil II, 15; Iona III, 5-8). Dupa exemplul Vechiului Testament, inainte de a-si incepe activitatea, Mantuitorul Hristos s-a retras in pustie, unde a postit 40 de zile si 40 de nopti (Matei IV, 2; Luca IV, 2), sanctionand astfel postul prin insusi exemplul Sau si desavarsindu-l prin aratarea sensului sau adevarat, ca si a modului in care trebuie sa fie practicat (Matei VI, 16-18), de asemenea recomandandu-l, alaturi de rugaciune, drept mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii (Matei XVII, 21; Marcu IX, 29). Sfintii Apostoli si ucenicii lor au continuat practica postului dupa exemplul Mantuitorului, pregatindu-se totdeauna pentru misiuni importante prin post si rugaciune (Fapte XIII, 3; XIV, 23) de asemenea au recomandat crestinilor practica postului ca obligatie generala (Can. 66 si 69 apost.; Const. Apost. V, 15; Marturiile lui Herma, Iustin Martirul, Policarp, Varnava si Clement Romanul).

INIMA DISPUSA LA RUGACIUNE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti sfintii ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...,

        Bucuria mea, iata ce cuvant minunat de invatatura ne-a lasat Sfantul Parinte, Luca al Crimeii: "Rugati-va neincetat”, nu inseamna numai sa citesti rugaciuni, doar sa faci inchinaciuni si sa mergi la Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa.

 Lucrurile nu stau asa! Putem sa ne rugam neincetat, mereu si pretutindeni. Singurul lucru de care avem nevoie este ca INIMA SA FIE DISPUSA LA RUGACIUNE. 

Ea ar trebui sa fie smerita si sa planga neincetat pentru nevrednicia si pacatul ei, plina de teama dinaintea maretiei lui Dumnezeu, pe Care il insultam prin pacatele noastre.

 Daca inima ne este astfel, atunci vom fi mereu intru rugaciune si la munca si acasa. Viata noastra sa fie in asa fel incat, in acea zi a Infricosatoarei Judecati, sa putem sa ridicam capul nostru si nu sa-l plecam adanc”.

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, rugaciunile sa-ti primeasca, sanatate trupeasca si sufleteasca sa-ti daruiasca, in credinta crestin ortodoxa sa te intareasca, toti Sfintii pentru tine sa mijloceasca si Iisus Hristos sa te mantuiasca! Amin si Aliluia!

 

                                                                                                                                Preot Ioan ., 

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS ONUFRIE CEL MARE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

     Stea luminoasă te-ai arătat călugărilor, precum raza noaptea luminează marginilor, aşa părinte, ai strălucit întru pustnicie ca soarele. Pentru aceasta, Sfinte Onufrie, nu înceta să te rogi pentru noi toţi.

Îndreptându-te cu vânturile Duhului, ai ajuns la limanul cel lin, lepădând greutatea trupului prin înfrânare, Cuvioase Onufrie. Cugetând în Legea lui Hristos, mărite, prin virtuţi te-ai arătat pom al vieţii plin de rod, punând înainte prin isprăvile tale harul tămăduirilor celor dumnezeieşti. Te-ai plecat jugului lui Hristos, Sfinte Onufrie, dorind să vorbeşti cu El în pustiuri neumblate şi să te îndulceşti de frumuseţea cea dumnezeiască a slavei Lui.

Depărtatu-te-ai, cuvioase şi în pustiuri lămurit ai petrecut pururea, aşteptând pe Domnul să te mântuiască de rele. Pentru aceea bineplăcând Stăpânului, preafericite, ai primit împărăţia cerului cea neîmbătrânitoare, în care acum petrecând, adu-ţi aminte de cei ce te cinstesc pe tine. Acum cand suntem inconjurati de tot felul de ispite care ne surpa in adancurile rautatilor cadem inaintea ta si cu umilinta si cu lacrimi ne rugam tie sa rogi pe milostivul Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor noastre.

O, prea cuvioase Parinte Onufrie, plangem si alergam catre al tau sprijin sa ne ajuti noua celor care am ramas fara nadejde de mantuire a sufletelor, ca mantuindu-ne de moartea cea vesnica sa cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

..Sfântul doctor Luca al Crimeei

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos .

„Beţi agheasmă cât mai des posibil. Este cel mai bun și cel mai eficient medicament. Spun asta nu în calitate de episcop, ci ca doctor, din experiența mea în medicină” .
Rugăciune către Sfântul Luca al Crimeii, făcătorul de minuni, pentru cei bolnavi
Sfinte Ierarh mărturisitor, învăţătorule al adevărului şi doctore fără de arginţi Luca, ţie plecăm genunchii sufletului şi ai trupului şi căzând la cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte pe tine te rugăm precum fiii pe tatăl lor: auzi-ne pe noi, păcătoşii, cinstite părinte, şi du rugăciunea noastră la Milostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai înaintea Lui dimpreună cu sfinţii toţi. Credem că ne iubeşti cu aceeaşi dragoste cu care ai iubit pe fraţii tăi când vieţuiai în această lume.

Meşteşugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferinţele celor bolnavi ai vindecat, iar după cinstita ta adormire Stăpânul tuturor a arătat moaştele tale izvor de tămăduire: că felurite neputinţe se vindecă şi putere se dăruieşte celor ce cu evlavie le sărută şi cer dumnezeiasca ta mijlocire. Pentru aceasta, ne rugăm cu căldură ţie, care ai primit harul tămăduirilor: pe fratele nostru (numele) cel bolnav şi cumplit înviforat de suferinţă cercetează-l şi vindecă-l de neputinţa ce-l stăpâneşte. Cu totul cinstite şi preasfinte Părinte Luca, nădejde a celor bolnavi, care zac în patul durerii, nu uita de fratele nostru (numele) şi dăruieşte-i vindecare, iar nouă tuturor cele spre bucurie, ca şi noi dimpreună cu tine să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Dumnezeire şi o Împărăţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
                                                                                                                                        Amin

Duhule Sfinte, Făcătorule de viață

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos 

...Duhule Sfinte, Făcătorule de viață, Unul fiind din Sfânta Treime,

Tu ești viața și cuviința, frumusețea tuturor făpturilor vii și neînsuflețite,

Tu ești culoarea și mireasma plantelor,

Tu ești respirația tuturor ființelor organice și anorganice, fiindcă Tu pricinuiești rodirea, hrănirea în plante, în arbori și în arbuști.

Tu uzi roadele și le aduci la pârguire prin razele de soare,

Tu luminezi prin soare, lună și stele,

Tu pricinuiești vânturile în văzduh și valurile în râuri, mări și lacuri,

Tu le îmblânzești, Tu pricinuiești tunetele și fulgerele în crugul ceresc.

Tu plăsmuiești și sădești sămânța omenească, și o crești, și o modelezi într-un organism minunat, cum faci și cu toți embrionii de animale.

Tu ai dat albinelor putința să facă faguri cu miere și păianjenului să își țeasă păienjenișul, iar viermilor de mătase să facă coconi.

Până la nesfârșita felurime împodobești tipurile fețelor omenești de parte bărbătească și femeiască, potrivit felurimii popoarelor și națiilor (raselor) și a climatelor pământești.

Tu felurit înteleptești în lucrurile lor popoarele și inșii în parte spre îndestularea trebuințelor vieții de obște.

Tu ai luminat și luminezi cu lumina înțelegerii, înțelepțind pe Prooroci și pe Apostoli, pe Cuvioși și pe Drepți, pe nebunii pentru Hristos și pe toți Sfinții.

Tu înțelepțești pe arhitecți, pe sculptori, pe pictori ca să lucreze în lemn, metal, granit și marmură, ca și pe meșterii care fac felurite lucruri din metal și din sticlă: de la Tine este toată știința și toată arta.

Tu Te pleci spre milă față de păcătoși și pentru numele lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care a luat asupra Sa păcatele lumii, curățești păcatele celor ce cred și se pocăiesc.

Tu împaci și mângâi sufletele, renaști pe om prin Botez,

Tu împărtășești sfințenie și întărire prin Mirungere,

Tu dezlegi de păcate prin Pocăință, după credința în lisus Hristos,

Tu prefaci pâinea și vinul în preacuratul Trup și Sânge al Domnului,

Tu săvârșești preoții, Tu binecuvintezi căsătoria și zamislirea și pricinuiești nașterea,

Tu dezlegi păcatele și tămăduiești trupul prin Maslu.

Nenumărate sunt, Duhule Sfinte, lucrările Tale cele de viață făcătoare atât în natură cât și în Împărăția harică a lui Hristos.

Slavă Ție, dimpreună cu Tatăl și cu Fiul!!!

Lucrarea Sfântului Duh - Sfântul Ioan de Kronstadt

Din “Despre tulburările lumii de astăzi” Sfântul Ioan de Kronstadt, pag. 11