Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

sunt sărbătoriţi pe 29 iunie, după o perioadă de post, care variază ca durată, în funcţie de data Sfintelor Paşti.
Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileei. Înainte de a se întâlni cu Domnul, numele său de iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatra), care după o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, l-a chemat să se alăture Lui şi să devină "pescar de oameni". Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, "cel întâi chemat" la slujirea credinţei, şi cel care avea să aducă Evanghelia Domnului pe tărâmul dacilor, devenind astfel apostolul românilor.


Sfântul Apostol Petru era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece Ucenici şi deseori vorbea în numele Apostolilor, rugând pe Învăţătorul să le tâlcuiască înţelesul tainelor credinţei. Era o fire înfocată, cinstită şi plină de rodire pentru Hristos, gata oricând la uitarea de sine. Cu toată dragostea pentru Iisus Hristos nu şi-a putut învinge slăbiciunea, şi deşi a mărturisit în numele Apostolior dumnezeirea lui Hristos, tot el apoi se leapădă de trei ori de Domnul său, tocmai când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe lacrimi şi cu mult zbucium, a ispăşit în cele din urmă întreita sa lepădare de Domnul, iar la cea de a treia arătare a Domnului Înviat, Petru redobândeşte vrednicia de Apostol, mărturisind de trei ori dragostea lui către Mântuitorul Hristos.

      După Înălţarea la cer a Domnului şi după Pogorârea Duhului Sfânt, a început strădania, cea fără odihnă, pentru răspândirea credinţei şi, ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Petru nu s-a ferit de nicio osteneală pentru împlinirea poruncii Mântuitorului, de a vesti adevărul mântuirii. A străbătut drumuri lungi şi grele, propovăduind Evanghelia în Iudeea, în Antiohia şi în Pont, în Galatia, în Capadocia şi în Bitinia, ajungând până la Roma. Deşi mai vârstnic, s-a supus întru totul hotărârilor luate la Sinodul Apostolilor, din anul 50. Peste tot a întemeiat Biserici, a învăţat, a mângâiat, a întărit credinţa şi nădejdea primilor creştini. Când n-a putut ajunge la fraţi, a luat pana şi a scris cele două epistole din Noul Testament, comori de învăţătură mai preţioase decât aurul şi pietrele scumpe.

Marele pescar şi-a încheiat strădania şi viaţa la Roma, cetatea cezarilor. La anul 67, în ziua de 29 iunie, Sfântul Apostol Petru a îndurat moarte de mucenic, în vremea prigoanei dezlănţuite împotriva creştinilor de crudul împărat Nero (54-68). Pe colina Vaticanului verhovnicul Apostolilor a fost răstignit cu capul în jos, pecetluind cu sângele său credinţa şi dragostea lui faţă de Mântuitorul Hristos.

  Sfântul Pavel a fost un învăţat fariseu, un rabin care înainte de a veni la credinţă se numea Saul, şi era de origine din Tarsul Ciliciei. Era ucenic al lui Gamaliel, care conducea o scoală în Ierusalim, şi era cunoscător al întregii învăţături mozaice, fiind unul din cei mai veneraţi preoţi ai Iudaismului din generaţia sa, ţinând cont de faptul că era unul dintre rabinii sefarzi ai epocii sale, adică făcea parte din acea categorie sacerdotală de elită în cadrul Iudaismului care reuneşte pe cei mai luminaţi cărturari ai unei generaţii rabinice, având misiunea de-a veghea la respectarea învăţăturilor mozaice în literă şi spirit.

Împuternicit de sinedriul din Ierusalim, Saul prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credinţa în Hristos şi propovăduiau Învierea Lui. Pe când călătorea spre cetatea Damascului, pentru a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat în chip minunat, şi a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci. Din clipa aceea Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinţei creştine şi, sub noul nume de Pavel dobândit în urma botezului primit de la Anania, a fost unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos. El a dus Evanghelia, adică vestea cea bună a Domnului, printre mai multe popoare din Răsărit, binevestind în multe locuri din Grecia, la Atena, la Corint, în Asia Mică şi în Macedonia şi ajungând până la Roma. În lungile şi ostenitoarele lui călătorii, a îndurat nenumărate primejdii, a suferit bătăi, a fost întemniţat, a îndurat foamea şi setea. Nicio suferinţă nu i-a micşorat însă râvna de propovăduire a credinţei, şi nicio primejdie nu l-a înspăimântat. Prin toate cetăţile pe unde a trecut, a întemeiat Biserici, de care s-a îngrijit tot timpul, sfătuindu-le şi îndrumându-le prin Epistolele pe care le trimitea către fraţi, când se afla departe, epistole din care ni s-au păstrat paisprezece, ca un adevărat tezaur al vieţii în Hristos, ca o adevărată ştiinţă a mântuirii.

Sfântul Apostol Pavel a fost numit "Apostolul Neamurilor", deoarece a vestit cel mai mult pe Hristos printre popoarele din acele timpuri, iar sfârşitul său a fost cu moarte de mucenic, tăindu-i-se capul cu sabia, murind în aceeaşi zi cu Sfântul Petru şi sub acelaşi împărat Nero, la marginea Romei, pe drumul ce duce de la Roma spre mare.

Aceşti doi mari Apostoli nu-şi au lauda de la oameni, ci de la Însuşi Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos; că pe Sfântul Apostol Petru l-a fericit pentru mărturisirea lui, numindu-l „piatră”, şi pe adevărul mărturisirii lui a zidit Biserica Sa; iar pe Sfântul Apostol Pavel l-a numit „vas ales”, care avea să poarte numele Domnului înaintea tiranilor şi a împăraţilor.

Să cinstim necontenit pe aceşti mari ctitori ai credinţei noastre. Cât vor dura cerul şi pământul, faptele şi învăţăturile Sfinţilor Apostoli nu se vor şterge din istoria mântuirii. Să-i chemăm în rugăciunile noastre şi să le fim recunoscători, urmând credinţa apostolică a Bisericii Ortodoxe, Una, Sfântă şi Sobornicească, pe care ei au făcut-o să crească pe Piatra-Hristos.

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.