Autor Nicu Fasolă.
Un biet pribeag prin lume eram când M-ai găsit,
Risipitor de zile și făcător de rele,
Și-așa atunci,acolo o clipă Te-ai oprit
Și ai privit cu milă în dreptul vieții mele.
M-ai prins duios de mână și-ai început să-mi spui
Că este loc acasă,un loc și pentru mine,
Să nu mai stau departe uitat și-al nimănui
Să mă întorc din drumul de chin și de ruine!
Mi-am ridicat privirea și te-am privit mirat
Și-o lacrimă simțit-am că-mi picură pe față,
Cum pot să vin acasă?...cum pot să fiu iertat,
De tot ce făptuit-am în lunga mea viață?
-Eu sunt cel mai netrebnic,eu sunt cel mai pierdut
De neiertat sunt Doamne a mele fapte rele!
Mi-am cheltuit și suflet și tot ce am avut
Și prietenii și casa,pierdutule-am cu ele!
Dar m-ai privit cu milă și mi-ai șoptit ușor;
-Eu am venit în lume să-i caut pe cei ca tine,
De vrei să-ți fiu prieten,și tată și păstor
Întoarce-te acasă și vino lângă Mine!
...Am tresărit de-odată m-am ridicat de jos
Și-am alergat în grabă la Sfintele-Ți picioare,
Plângeam de fericire,cântam de bucuros
Că am primit acolo și-atunci pe veci IERTARE!!!...Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.