Pagini

26 iunie 2019

TOAMNA MUNŢILOR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

  • Din ce-a fost în codru verde
    Mare parte-i arămiu
    Ce prin toamna-acum se pierde
    Lăsând sufletul pustiu

    Când ţi-arunci spre el privirea
    Parcă nu l-ai recunoaşte
    Învăţat cu înverzirea
    Ce-i dă viaţă când renaşte

    Dar uşor melancolia
    Se agaţă-n ce-i rămas
    Cât mai poate bucuria
    Să-şi ia zborul de pripas

    Şi-n încet, îţi pui în seamă
    Că firească e schimbarea
    Glasul toamnei când îl cheamă
    Să-i aducă ascultarea

    Tot cătându-ţi bucuria
    Prin cotloanele ascunse
    Să-ţi aducă reveria
    Minţii încă nepătrunse

    Inima încet zvâcneşte
    Aducându-i un motiv
    Ce deodata-l dezveleşte
    Din bagajul emotiv

    Frunzele îngălbenite
    Pică-n linişte pe sol
    Parc-anume rânduite
    Fiecare-avandu-şi rol

    Scena toamnei în tăcere
    S-o anime câte-un pic
    Până-n ramuri efemere
    No mai fi rămas nimic

    Doar prin brazi verde rămâne
    Parcă spre îmbărbătare
    Drept moralul sus a-l ţine
    Clipelor de renunţare

    Ies prin haina dezvelită
    Dintre ramurile goale
    Stânci cu fruntea semeţită
    De la piscuri pân-la poale

    Ici şi colo luminişuri
    Mai ţin verdele ascuns
    Unde brazi prin limpezişuri
    Cu-a lor cetini au pătruns

    Câte-un pâlc lângă izvoare
    Cresc alăturea de fagi
    Înverzindu-le ponoare
    Ca la prieteni ce li-s dragi

    Ochiul vrând mai mult să vadă
    Dintre toate ce se-arată
    N-are timp deloc să şadă
    Că privirea-i fuge roată

    Până-n măduva spinării
    Simt emoţii că-mi pătrund
    Când din marginea cărării
    Văd prăpăstii fără fund

    Şi spre vârf urmând suişuri
    Printre pietre răzleţite
    Poţi ajunge-n ascunzişuri
    Doar de fiare locuite

    Catre-a piscurilor frunte
    Pe tăblii ce-n cer se-anină
    Zburda capra cea de munte
    Capra neagră carpatină

    Pe portret ce ţi se-arată
    Toamna-şi pune semnătura
    În strai nou învesmântată
    Spre-a fi una cu natura...

    ANDREI BOTOSANU.
    15 oct. 2012



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?

Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.

Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.