"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Dup-un somn de întremare
Ce - am dat corpului trudit
Mintea mi-am mai liniştit
Dar căldura ce e mare
M-a trezit
Mă agit puţin prin casă
Mă învârt şi mă sucesc
Nu pot gândul să-mi gândesc
Zăpuşeala mă apasa
Că-i firesc
Este luna lui cuptor
Când din cer în zi coboară
Foc ce-n toate-şi pune pară
E un soare arzător
Că e vară
Acum, noaptea e mai bine
De când soarele -a apus
La culcare, poate-i dus
Să se-ntoarcă iarăşi mâine
Vărsând foc de sus
Ies încet pân' la fereastră
Mă păleşte o răcoare
Ce m-adie cu-a ei boare
Şi din zarea cea albastră,
Văd crăiasa cea măiastra
Pe cer, cum răsare....
Cum să pot, ? Să şed în casă
Când afară-i feerie
Care dulce mă îmbie
Şi simţirea nu mă lasa
Că e vie
Cobor scările în fugă
Ies afară -n trotuar
Cât e ceasul? N-am habar
Nici n-aş vrea să ştiu măcar
Doar spre Cer să-mi deie Har
Îmi înalt o Rugă
Lespezile dogorite
De a zilei toropire
Au căzut în adormire
Într-un somn de liniştire
De călduri topite
Voind răcorire
Ici şi colo la plimbare
Câte-un om, câte-o pereche
Şuşotindu-şi la ureche
Ori furând, ori mi se pare
Un sărut o-'mbratişare
Bună tare
De pe stradă vine-un câine
Cu privirea bucurată
Din coada-ncepand să bată
Parcă nu sprea-mi cere pâine
Poate-o vrea, dar asta mâine
Acum, vine..
Bănuind a mea chemare
Dă din coada-i fericit
Ca nainte i-am ieşit
Bucuros nevoie mare
Că-i dorit
Mă-nsoţeşte în plimbare
Vine-ncet, paşindu-mi calea
Parcă alungându-şi jalea
Cu o scurtă scheunare..
Însoţind chemarea
Când răcoarea de afară
Mi-a stins foc de peste zi
Care-a fost a mă 'ncalzi
Vin la somn că prind s-apară
Zori de zi..
Autor; Andrei. Botosanu
Bucureşti 29. Iul.2011
Dup-un somn de întremare
Ce - am dat corpului trudit
Mintea mi-am mai liniştit
Dar căldura ce e mare
M-a trezit
Mă agit puţin prin casă
Mă învârt şi mă sucesc
Nu pot gândul să-mi gândesc
Zăpuşeala mă apasa
Că-i firesc
Este luna lui cuptor
Când din cer în zi coboară
Foc ce-n toate-şi pune pară
E un soare arzător
Că e vară
Acum, noaptea e mai bine
De când soarele -a apus
La culcare, poate-i dus
Să se-ntoarcă iarăşi mâine
Vărsând foc de sus
Ies încet pân' la fereastră
Mă păleşte o răcoare
Ce m-adie cu-a ei boare
Şi din zarea cea albastră,
Văd crăiasa cea măiastra
Pe cer, cum răsare....
Cum să pot, ? Să şed în casă
Când afară-i feerie
Care dulce mă îmbie
Şi simţirea nu mă lasa
Că e vie
Cobor scările în fugă
Ies afară -n trotuar
Cât e ceasul? N-am habar
Nici n-aş vrea să ştiu măcar
Doar spre Cer să-mi deie Har
Îmi înalt o Rugă
Lespezile dogorite
De a zilei toropire
Au căzut în adormire
Într-un somn de liniştire
De călduri topite
Voind răcorire
Ici şi colo la plimbare
Câte-un om, câte-o pereche
Şuşotindu-şi la ureche
Ori furând, ori mi se pare
Un sărut o-'mbratişare
Bună tare
De pe stradă vine-un câine
Cu privirea bucurată
Din coada-ncepand să bată
Parcă nu sprea-mi cere pâine
Poate-o vrea, dar asta mâine
Acum, vine..
Bănuind a mea chemare
Dă din coada-i fericit
Ca nainte i-am ieşit
Bucuros nevoie mare
Că-i dorit
Mă-nsoţeşte în plimbare
Vine-ncet, paşindu-mi calea
Parcă alungându-şi jalea
Cu o scurtă scheunare..
Însoţind chemarea
Când răcoarea de afară
Mi-a stins foc de peste zi
Care-a fost a mă 'ncalzi
Vin la somn că prind s-apară
Zori de zi..
Autor; Andrei. Botosanu
Bucureşti 29. Iul.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.